ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 546/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

A. Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată la 18 noiembrie 2013, sub nr. x/2013, pe rolul Judecătoriei Ploiești, secția Civilă, reclamanta S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata sumei de 589.317 RON, reprezentând contravaloarea facturii seria x nr. x din 31.07.2013.

Prin sentința civilă nr. 13915 din 13 octombrie 2014 Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 7 noiembrie 2014.

La termenul de judecată din 16 februarie 2017 reclamanta a depus precizări scrise cu privire la suma de 589.317 RON, concretizată în factura fiscală seria x 1 nr. x din 31.07.2013, în sensul că aceasta conține soldul cumulat a 4 facturi, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, respectiv canalizare și preluare apă meteorică.

Prin concluziile scrise depuse la data de 11 aprilie 2017, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost precizată la termenul din 16.02.2017 și obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata sumei de 589.317 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, respectiv servicii de canalizare și preluare apă meteorică în perioada iunie 2010 - iulie 2013.

S-a arătat că, în fapt, între părți a fost încheiat contractul nr. x din 07.10.2010 privind preluarea apelor uzate în rețeaua publică de canalizare a orașului Plopeni, cantitatea ce urma să fie facturată stabilindu-se în baza raportărilor lunare emise de pârâtă.

B. Hotărârea primei instanțe

Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 704/2017 din 20 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013, a respins acțiunea având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamanta S.C. HIDRO PRAHOVA S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. HIDRO PRAHOVA S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

D. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia nr. 638 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. împotriva sentinței nr. 704 din 20 aprilie 2017 a Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A.

E. Considerentele instanței de apel

Cu privire la motivul de apel vizând nulitatea sentinței apelate, curtea de apel a reținut că este nefondat, întrucât aceasta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 425 C. proc. civ.

A fost găsită nefondată susținerea apelantei, potrivit căreia ar exista o contrarietate între aspectele reținute de instanța de fond în partea introductivă a sentinței, considerentele acesteia și dispozitiv.

Astfel, a constatat că hotărârea cuprinde împrejurările de fapt și motivele de drept care au format convingerea instanței în sensul pronunțării soluției de respingere a acțiunii formulate de reclamantă, cu referire la factura emisă de către reclamantă, respectiv factura seria x 1 nr. x din 31.07.2013 în valoare de 589.317 RON, acesta fiind înscrisul pe care se întemeiază pretențiile deduse judecății.

Curtea de Apel Ploiești a reținut că nu există nicio discordanță între dispozitivul hotărârii pronunțate de prima instanță și minută și că dispozitivul exprimă, în mod clar și fără echivoc, soluția de respingere a acțiunii, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., inclusiv cele prevăzute de art. 425 alin. (3) din același cod.

În ceea ce privește mențiunea din dispozitivul sentinței, în sensul că obiectul acțiunii este " anulare act administrativ", instanța de apel a reținut că este o simplă eroare materială ce ar putea fi îndreptată din oficiu sau la cerere, potrivit art. 442 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, instanța a notat că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii canalizare nr. x din 01.04.2005, iar potrivit art. 28 din acest contract cantitatea de apă care trebuia să fie facturată urma să se stabilească, conform adresei lunare primite de la societatea intimată.

S-a constatat că apelanta-reclamantă S.C. Hidro Prahova S.A. - Sucursala Plopeni a început să emită facturi pe adresa pârâtei S.C. A. S.A., începând cu data de 31 iulie 2013 pentru pretinse servicii de canalizare, retroactiv, din luna iulie 2010, respectiv factura seria x 1 nr. x din 31.07.2013 ce face obiectul litigiului de față, ca urmare a unei estimări unilaterale.

Totodată, s-a constatat că în stația de epurare a orașului Plopeni se deversează o cantitate de apă mai mare decât cea declarată de societatea intimată, însă acest aspect nu se datorează culpei acesteia, ci faptului că pe teritoriul orașului Plopeni sunt racordate la rețeaua de canalizare a S.C. A. S.A. un număr de 22 blocuri (881 apartamente) și o spălătorie auto, așa cum rezultă din adresa din 06.10.2016, emisă de Primăria orașului Plopeni.

Instanța de apel a apreciat ca fiind nefondată susținerea apelantei, potrivit căreia judecătorul fondului și-a însușit, în totalitate, apărările societății pârâte și concluziile raportului de expertiză tehnică, fără a le corobora cu restul probelor administrate și fără a le raporta la textele legale incidente.

A conchis în sensul că prima instanță și-a argumentat concluziile cu privire la valoarea probatorie a înscrisurilor și expertizei întocmite în cauză de expert și a motivat de ce nu și-a însușit susținerile reclamantei, astfel încât nu se poate susține că hotărârea este nelegală numai pentru motivul că părerea instanței nu concordă cu cea a apelantei.

În ceea ce privește valoarea probatorie a raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză și modul în care acesta se reflectă în fundamentarea soluției, curtea de apel a subliniat că expertiza efectuată potrivit art. 330 C. proc. civ. cuprinde o opinie de specialitate asupra documentației supuse analizei, dar în aprecierea probelor intervine raționamentul judecătorului, căruia îi revine rolul de a le valoriza în raport cu toate circumstanțele cauzei.

Or, în cauză, instanța, în urma raționamentului folosit, întemeindu-se pe probatoriul administrat, dar și pe dispozițiile legale incidente, a motivat în fapt și în drept soluția adoptată, apreciind corect probele administrate.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel

La data de 28 ianuarie 2019 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de reclamanta S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. împotriva deciziei nr. 638 din 14 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Recurenta-reclamantă a menționat faptul că s-a invocat, în apel, excepția nulității hotărârii pronunțate de instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 425, coroborat cu art. 405 din C. proc. civ., care reglementează dreptul comun în ceea ce privește conținutul hotărârii judecătorești, specificându-se în mod expres structura acesteia: partea introductivă (practicaua), considerentele și dispozitivul.

În acest sens, a făcut referire la împrejurarea că în prima parte a hotărârii se menționează, în mod corect, obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenții constând în contravaloarea serviciilor prestate către societatea pârâtă, însă spre finalul considerentelor și în dispozitiv se arată că instanța respinge acțiunea având ca obiect anulare act administrativ.

Or, așa cum s-a arătat, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei la plata contravalorii unor servicii prestate și, nicidecum, anulare act administrativ, solicitare cu care instanța de fond nici măcar nu a fost învestită.

Mai mult decât atât, a învederat că minuta pronunțată în cauză cuprinde dispoziții potrivnice, care nu au legătură cu speța dedusă judecății.

În opinia recurentei-reclamante, excepția invocată în fața instanței de apel este întemeiată, motiv pentru care, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A susținut că instanța de apel a făcut o interpretare greșită, în sensul că a considerat că reclamanta nu poate invoca excepția nulității hotărârii în propria cale de atac.

Totodată, a opinat că în cuprinsul deciziei atacate s-a concluzionat, în mod eronat, că hotărârea pronunțată de prima instanță este motivată în fapt și în drept, deși se menționează, într-o singură propoziție, faptul că este vorba de o eroare materială, care poate fi îndreptată din oficiu sau la cerere, potrivit dispozițiilor art. 442 C. proc. civ.

În ceea ce privește eroarea materială la care a făcut referire instanța de apel, recurenta a precizat că nu avea interes să promoveze o astfel de cerere, din moment ce acțiunea a fost respinsă.

A fost evocat art. 405 din C. proc. civ., potrivit căruia "nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin căile de atac prevăzute de lege, în afara de cazul când legea prevede în mod expres altfel", recurenta apreciind că a respectat întocmai această dispoziție legală.

Recurenta-reclamantă a arătat că nu se poate reține că s-a strecurat o eroare materială în cuprinsul dispozitivului hotărârii primei instanțe, fiind eronată concluzia la care a ajuns instanța de apel, respectiv aceea că "nu există nicio discordanță între dispozitiv și minută, dispozitivul hotărârii exprimă în mod clar și fără echivoc soluția de respingere a acțiunii și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. c), inclusiv cele prevăzute de art. 425 alin. (3) din C. proc. civ. (menționarea căii de atac)".

A precizat că instanța de apel nu a făcut referire la faptul că tocmai conținutul minutei, ce reprezintă concluzia la care a ajuns instanța de judecată, la finalizarea cercetării judecătorești este greșită și, mai mult decât atât, o eroare materială, așa cum este definită de dispozițiile legale în materie, nu se poate strecura în minuta unei hotărâri judecătorești.

Cu privire la fondul litigiului recurenta a susținut că instanța de judecată trebuia să coroboreze toate probatoriile administrate în ansamblul lor, și nu să rețină doar concluziile expertizei efectuate în cauză.

Sub acest aspect, a învederat că a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate în cauză, cu deplasare la fața locului, însă concluziile expertului sunt eronate și se bazează pe o observare superficială, fiind vizionate doar anumite puncte a sistemului de canalizare, toate alese la sugestia pârâtei, fără să fie solicitate înscrisuri din care să rezulte situația reală.

A mai arătat că expertul nu a avut în vedere și nu a putut verifica autorizația de gospodărie a apelor nr. 151 din 10.10.2014, având ca titulară pe intimata-pârâtă, înscris ce a fost depus ulterior efectuării expertizei la solicitarea expresă a instanței de judecată.

Totodată, a precizat că s-a solicitat refacerea raportului de expertiză sau efectuarea unei alte expertize de specialitate, care să aibă în vedere toate înscrisurile existente, însă această solicitare nu a fost încuviințată de instanța de judecată, care a apreciat ca fiind suficiente concluziile expertizei realizate deja în cauză.

În opinia recurentei, instanța de apel a achiesat practic la apărările intimatei-pârâte S.C. A. S.A., reținând că volumul de apă ce ajunge în stația de epurare ar fi fost influențat de alți utilizatori care sunt racordați la rețeaua de canalizare, respectiv 22 de blocuri și o spălătorie auto.

Or, în cuprinsul autorizației de gospodărie a apelor nr. 151 din 10.10.2014, nu se face nicio referire la alți utilizatori, volumul de apă uzată care se preia în stația de epurare Plopeni fiind stabilit doar pentru intimată.

Pentru aceste argumente, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, admiterea excepției nulității așa cum a fost invocată și casarea hotărârii atacate, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului.

Astfel, a susținut că se impune efectuarea unei expertize noi, care să aibă în vedere toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei și să se stabilească, în concret, locul unde este deversată, atât apa uzată provenită din sursa proprie, cât și cea meteorică, modul de preluare a apei uzate din sursa subterană proprie prin intermediul rigolelor, precum și locul unde este deversată această cantitate, ținând cont de volumul de apă inserat în autorizația acordată pârâtei de cca. 407.900 mc/an, cantitate ce ajunge în stația de epurare a orașului Plopeni.

G. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că mențiunea din dispozitivul hotărârii de primă instanță nu atrage nulitatea acesteia, ci, eventual, ar putea face obiectul procedurii reglementate de art. 442 C. proc. civ.

De asemenea, a menționat că dispozitivul sentinței exprimă, în mod clar și fără echivoc, soluția de respingere a acțiunii, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, a apreciat că nu pot fi reținute susținerile recurentei-reclamante, potrivit cărora în stația de epurare a orașului Plopeni se deversează o cantitate de apă mai mare decât cea declarată de societatea pârâtă din prezenta cauză. A relevat că această afirmație a recurentei se datorează faptului că pe teritoriul orașului Plopeni sunt racordate la rețeaua de canalizare a societății pârâte un număr de 22 de blocuri și o spălătorie auto, aspect confirmat de către Primăria orașului Plopeni prin adresa din 06.10.2016, depusă la dosarul cauzei.

H. Considerentele instanței de recurs

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil analizei propriu-zise a motivelor de recurs, Înalta Curte a considerat util să sublinieze faptul că recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie.

Așadar, criticile formulate de recurentă, ce tind la reanalizarea probelor administrate în cauză și la stabilirea, pe cale de consecință, a unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanțele de fond, nu pot face obiectul prezentelor considerente și, prin urmare, vor fi exceptate de la analiză.

Cum cererea de recurs cuprinde o succesiune de afirmații și nu este structurată din punct de vedere juridic, pe motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. menționând doar în finalul cererii faptul că înțelege să își întemeieze recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la examinarea acestora, în măsura în care, așa cum s-a arătat, pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

În primul rând, recurenta-reclamantă este nemulțumită de soluția pronunțată de către instanța de apel cu privire la excepția de nulitate invocată, ce vizează împrejurarea că în finalul considerentelor și în cuprinsul dispozitivului sentinței de la fond apare mențiunea că obiectul cauzei deduse judecății este "anulare act administrativ".

Recurenta a susținut că există o contrarietate evidentă între mențiunile exprimate în părțile sentinței nr. 704/2017 din 20 aprilie 2017, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013 și că instanța de apel a interpretat greșit apărarea formulată în calea de atac a apelului sub acest aspect, reținând că este o simplă eroare materială.

Totodată, a apreciat că hotărârea recurată nu este motivată și că instanța de apel arată într-o singură propoziție că eroarea materială poate să fie îndreptată din oficiu sau la cerere, în temeiul dispozițiilor art. 442 C. proc. civ.

Recurenta a opinat că o eroare materială nu se poate strecura în dispozitivul unei hotărâri judecătorești și că este un motiv de nulitate a hotărârii.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este incident atunci când decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte a constatat că, în mod corect, instanța de apel a reținut că este vorba despre o eroare materială, partea având posibilitatea să formuleze o cerere în acest sens, conform procedurii reglementate de art. 442 C. proc. civ.

Alin. (1) al acestui text de lege prevede expres că "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere", fiind evident faptul că erorile materiale strecurate în cuprinsul unei hotărâri judecătorești pot să apară în oricare din părțile acesteia, respectiv în practica, în considerente sau în dispozitiv.

Procedura îndreptării hotărârilor judecătorești presupune corijarea acelor erori materiale strecurate, cu ocazia redactării ori tehnoredactării, în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau dispozitivului hotărârii (sentință, decizie sau încheiere).

Prin urmare, pe calea procedurii instituite de art. 442 C. proc. civ., se pot îndrepta orice alte erori materiale, enumerarea cuprinsă în textul de lege fiind una exemplificativă.

De altfel, nu se poate subscrie criticii de nemotivare a hotărârii faptul că dezlegarea dată de instanța de prim control judiciar nu corespunde opiniei părții.

Totodată, Înalta Curte a reținut că recurenta-reclamantă a invocat formal motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizând neregularități de ordin procedural, sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care se referă la o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

Criticile recurentei-reclamante S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. referitoare la valoarea probantă pe care judecătorii din apel au acordat-o expertizei tehnice de specialitate ce a fost efectuată în cauză nu pot fi primite.

Instanțele de fond sunt suverane în aprecierea pertinenței și utilității probelor solicitate de părți, conform art. 258 raportat la art. 255 alin. (1) C. proc. civ., acestea fiind aspecte ce nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, limitată doar la analizarea aspectelor de nelegalitate.

Potrivit art. 264 C. proc. civ., aprecierea probelor se face în mod liber, potrivit convingerii instanței învestite cu o cale devolutivă de atac.

Așa fiind, nu pot reprezenta critici de nelegalitate decât invocarea unor eventuale încălcări ale normelor care interzic sau limitează puterea de apreciere a judecătorului sau a celor privind admisibilitatea probelor ori administrarea acestora.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte a notat că nu este incident, întrucât recurenta-reclamantă nu a indicat normele de drept material pretins încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte a constatat că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. împotriva deciziei nr. 638 din 14 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2020.