Decizia nr. 1304/2017 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 901/2015 a Curții de Apel București

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A. a formulat contestație la titlu privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 550/2013 din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm., art. 713 alin. (2) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 901 din 28 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost anulată ca netimbrată contestația a titlu privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 550/2013 din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Recursul promovat de contestatoarea Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva deciziei nr. 901 din 28 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 27 din 20 ianuarie 2016, fiind casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2015*. Prin decizia nr. 675/2016 din 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă s-a respins contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 550/2013 din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 675/2016 din 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, contestatoarea Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă CNADNR SA) a exercitat calea de atac a apelului, în temeiul dispozițiilor art. 717 alin. (1) coroborat cu art. 466 C. proc. civ., ce urmează a fi analizată ca recurs, față de prevederile art. 97 C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, s-a arătat că instanța anterioară s-a pronunțat în cauză fără a avea în vedere aspectele esențiale prezentate în acțiunea formulată, soluția putând fi diferită. Instanța de fond, apreciind greșit probele administrate și înlăturând în tot argumentele contestatoarei, a făcut o interpretare eronată a raportului juridic dedus judecății, pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Prin urmare, se solicită instanței, în conformitate cu prevederile art. 477 C. proc. civ., să exercite un control complet asupra temeiniciei și legalității hotărârii atacate. Totodată, reținerile instanței anterioare sunt eronate, fiind de natură să schimbe natura sau înțelesul vădit neîndoielnic al actelor din dosarul cauzei. S-a mai arătat că instanța trebuia să lămurească, respectiv să stabilească data de la care trebuie calculată dobânda legală pentru suma de 273.061,40 RON, întrucât această dată nu este precizată în dispozitiv. Pe fondul cauzei, contestatoarea consideră că dobânda legală trebuie calculată de la data înregistrării facturilor emise de A. S.R.L. în 2007 și nu raportat la facturile emise în anul 2006, facturi care au fost returnate pentru că tarifele nu erau acceptate. Contractul de cesiune de creanță pentru suma de 273.061,40 RON, încheiat cu B. nu a mai fost semnat, iar potrivit precizărilor făcute de intimata A. S.R.L. în dosarul nr. x/2008, perioada pentru care se calculează dobânda legală este cuprinsă între 21.04.2008-30.11.2012. De altfel, această sumă se regăsește și în Raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr. x/2011, unde din nou s-a menționat data de 21 aprilie 2008. Având în vedere argumentele prezentate, precum și cele menționate în decizia nr. 550/2013 a Curții de Apel București, contestatoarea consideră că data scadenței corectă de la care trebuie calculată dobânda pentru suma de 273.061,40 RON este 21 aprilie 2008 și nu data de 31 iulie 2006.

La dosarul cauzei, nu au fost depuse întâmpinări.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 4 aprilie 2017 a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reținând următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea deciziei pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege. În speță, se constată că motivele invocate de către recurenta-contestatoare Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în susținerea recursului nu se subscriu niciunuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 488 pct. 1- 8 C. proc. civ.. În realitate, prin criticile invocate în susținerea recursului se tinde fie la o nouă evaluare a situației de fapt, fie la interpretarea probatoriului, care să conducă la reținerea unei alte date scadente de la care trebuie calculată dobânda pentru suma de 273.061,40 RON, aspecte inadmisibile ce nu mai pot fi puse în discuție în această etapă procesuală. Astfel, deși recurenta - pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, aceasta își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată, respectiv cea de respingere a contestației la titlu, fără a se formula critici cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, chiar dacă, în mod formal, s-a evocat aplicarea greșită a legii. Prin urmare, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurenta- contestatoarea Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin care se invocă aspecte de netemeinicie, fără a se formula critici cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității recursului, prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.