ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1584/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea depusă în data de 08.12.2014, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România în contradictoriu cu S.C. A. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 365.658,83 RON, reprezentând debit principal, la care a solicitat potrivit art. 37 din Ordinul nr. 14/2011, penalitati de intarziere în cuantum de 0,2%/zi/întarziere, calculate de la data producerii evenimentului rutier, respectiv 09.12.2011 și până la data plătii efective și integrale a debitului, precum și cheltuieli de judecata.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 148, 194, 451 C. proc. civ., Ordinul CSA nr. 14/2011, capitolul IV, art. 51, O.U.G. nr. 84/2003, art. 1357 C. civ., art. 1381 C. civ., O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 43/1997, Legea nr. 136/1995.

Prin sentința civilă nr. 1891/29.06.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2014 s-a admis cererea reclamantei și a fost obligată pârâta la plata sumei de 365.658,83 RON, reprezentând debit principal, precum și penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate la debitul principal, de la data scadentei, 09.12.2011, pana la data achitării efective a debitului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. A. S.A., apreciind că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 43 și art. 49 din Legea nr. 139/1995 precum și dispozițiile art. 1349 C. civ. în sensul că a apreciat că sunt întrunite condițiile de aplicare a acestor dispoziții chiar și în lipsa administrării probatoriului solicitat de către apelanta.

Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr. 1370 din 21 septembrie 2016 a respins apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. A. S.A., ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 1370 din 21.09.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă, a declarat recurs pârâta S.C. A. S.A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 16.11.2016 la Curtea de Apel București.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și în situația în care va fi desființat titlul executoriu, întoarcerea executării silite privind restabilirea sitiației anterioare.

La 06.02.2017 intimata-reclamantă Compania Națională de Administrare a Structurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat, în principal respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere că acțiunea de față nu este supusă căii de atac a recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 24.02.2017 recurenta-pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din data de 13 aprilie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 10 iulie 2017, recurenta a depus punct de vedere la raport.

La 12 iulie 2017 intimata a depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1891 din 29 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

În cauză se constată că, cererea reclamantei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România este evaluabilă în bani, având un capăt de cerere principal prin care s-a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata sumei de 365.658,83 RON reprezentând debit principal și un capăt de cerere accesoriu privind plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2%zi de întârziere.

Potrivit art. 98 C. proc. civ. "(1)Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății".

Având în vedere că valoarea pretențiilor solicitate prin capătul principal de cerere este inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., se constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel București nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Termenul prevăzut de textul legal sus menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - și cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 1370 din 21 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 1370 din 21 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A.-PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2017.