ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București, secția I penală și Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 619 din data de 4 martie 2020 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de contestatorii A. și B. în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 26 noiembrie 2019 contestatorii A. și B. au formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală, solicitând radierea sechestrului asigurător instituit de intimați asupra imobilului ce face obiectul cărții funciare nr. x a municipiului Râmnicu Vâlcea, sechestru menținut prin Decizia penală nr. 1800/A din 15 decembrie 2017 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2015.

În motivare, contestatorii au arătat că prin actul de adjudecare din 11 aprilie 2017 al B.E.J. C. au cumpărat la licitație publică imobilul apartament situat în Râmnicu Vâlcea, înscris în cartea funciară nr. x-C1-U5 a municipiului Râmnicu Vâlcea. Au solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate și radierea tuturor drepturilor reale și a sarcinilor înscrise după notarea somației în cartea funciară, cererea fiind admisă doar în parte, în sensul că a fost intabulat dreptul de proprietate și au fost radiate ipotecile și sarcinile reale, cu excepția sechestrului asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție prin Ordonanța din 29 iulie 2014.

Împotriva încheierii de carte funciară contestatorii au formulat cerere de reexaminare, prin care au solicitat radierea acestui sechestru asigurător, cerere care a fost respinsă, invocându-se art. 167 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 al directorului general al A.N.C.P.I., în sensul că nu se radiază din oficiu notarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul procesului penal, ca o excepție de la prevederile art. 857 din C. civ.. Plângerea formulată împotriva încheierii de reexaminare a fost, de asemenea, respinsă prin Sentința civilă nr. 5920 din 22 noiembrie 2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, instanța reținând ca fiind posibilă contestarea unei astfel de măsuri asigurătorii doar în condițiile prevăzute de C. proc. pen. sau pe calea unei contestații civile, după finalizarea procesului penal.

Dosarul penal în care s-a instituit măsura asiguratorie asupra bunului imobil a fost soluționat definitiv prin Decizia penală nr. 1800/A din 15 decembrie 2017 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care s-a menținut măsura asiguratorie asupra imobilului în litigiu.

Contestatorii au menționat că, potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (8) din C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii se poate face contestație potrivit legii civile împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii și au susținut că prezenta contestație este întemeiată pe dispozițiile art. 715 alin. (4) din C. proc. civ., respectiv contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.

În ceea ce privește instanța competentă, contestatorii au apreciat că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripție se află imobilul urmărit.

S-a considerat că reprezintă o împrejurare relevantă pentru soluționarea cauzei faptul că sechestrul asigurător instituit de Direcția Națională Anticorupție asupra bunului a fost notat în cartea funciară ulterior notării somației imobiliare. Astfel, somația imobiliară a fost notată sub nr. x/2010, iar sechestrul asigurător sub nr. x/01 septembrie 2017, soluția legală în cauză fiind aceea a radierii sechestrului asigurător în temeiul art. 518 alin. (3) și (4) din C. proc. civ. din 1865.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că sechestrul asigurător penal se înscrie în noțiunea de ipoteci și sarcini reale ce grevează bunurile imobile (Decizia nr. 8/2015 și nr. 20/2017), chiar C. proc. pen. arătând în mod expres că sechestrul asigurător se înscrie în cartea funciară pe calea notării ipotecare sau înscrierii ipotecare (art. 253 din C. proc. pen.).

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost constantă în sensul că orice măsură asiguratorie notată ulterior notării începerii executării silite în cartea funciară se radiază din oficiu ca urmare a adjudecării, reținând că reglementarea art. 518 din vechiul C. proc. civ. este identică cu reglementarea din art. 857 din C. proc. civ. actual și că problema de drept a modului în care se aplică art. 518 alin. (4) din vechiul C. proc. civ. și art. 857 alin. (4) din noul C. proc. civ. a fost deja rezolvată în mod unitar de instanțele judecătorești (Decizia nr. 20/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 349/11.05.2017).

Asupra concursului dintre executarea civilă și măsura sechestrului asigurător instituită într-un proces penal, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. 3501 din 1 iunie 2006 că dacă un imobil asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurător a fost valorificat prin vânzarea la licitație publică, iar o parte din prețul obținut a fost distribuit creditorilor, menținerea măsurii asigurătorii asupra imobilului nu se mai justifică, ci sechestrul asigurător va fi menținut numai asupra sumei nedistribuite creditorilor și asupra altor bunuri ale inculpatului, până la concurența valorii prejudiciului cauzat.

Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației. Prin aceeași întâmpinare, intimatul a invocat competența materială a instanței civile, arătând că, față de dispozițiile art. 250 alin. (1) și art. 336 din C. proc. pen., competența soluționării unei plângeri împotriva măsurilor și actelor dintr-un dosar penal aparține procurorului sau instanței penale.

Dacă actul generator al notării sechestrului în cartea funciară este valabil și nu a fost infirmat sau revocat, instanța civilă nu poate dispune asupra măsurii asiguratorii decât în condițiile art. 250 alin. (8) din C. proc. pen., potrivit căruia "după rămânerea definitivă a hotărârii se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii".

Analizând excepția necompetenței materiale a instanței invocată de intimați, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reținut următoarele:

Măsura asiguratorie contestată în cauză a fost dispusă prin Ordonanța din 29 iulie 2017 dată de procuror în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și a vizat imobilul cu nr. cadastral x înscris în cartea funciară cu același număr a municipiului Râmnicu Vâlcea, măsura asiguratorie fiind luată în vederea recuperării prejudiciului cauzat de inculpata debitoare D. în cadrul dosarului penal amintit, în valoare de 41.799.441,456 RON.

Prin Sentința penală nr. 2252 din 30 septembrie 2016 a Tribunalului București, în urma pronunțării unei soluții de condamnare față de inculpata D. s-a dispus, pe latura civilă a cauzei, obligarea acesteia la plata de despăgubiri față de persoana vătămată în sumă de 2.401.945,35 RON, iar în baza art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 249 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., s-a dispus menținerea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 187/P/2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra bunurilor aparținând inculpatei.

Soluția adoptată asupra laturii civile a cauzei precum și asupra menținerii sechestrului asigurător a rămas definitivă prin Decizia nr. 1800/2017 a Curții de Apel București.

În concluzie, față de stadiul procesului în care s-a dispus măsura, s-a reținut că par a fi aplicabile dispozițiile art. 250 alin. (8) din C. proc. pen., potrivit cărora după rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii, legea civilă arătând în art. 955 alin. (4) din C. proc. civ. că împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat poate face contestație la executare.

Art. 250 alin. (8) din C. proc. pen. are însă vedere doar posibilitatea formulării unei contestații la executare îndreptate împotriva actelor îndeplinite în temeiul sechestrului și în scopul aducerii lui la îndeplinire sau în scopul valorificării bunului sechestrat, neputând viza chiar măsura asiguratorie propriu-zisă.

Deși contestatorii au intitulat cererea ca fiind o contestație la executare, s-a reținut că, în fapt, nu se contestă nicio măsura de aducere la îndeplinire a sechestrului, singurul temei invocat pentru radierea acestuia fiind o cauza de încetare de drept a măsurii, iar nu vreo neregularitate care să țină de procedura aducerii sale la îndeplinire în condițiile art. 251 - 253 din C. proc. pen. sau ale art. 955 din C. proc. civ.

De altfel, premisa necesară pentru a se putea vorbi de măsuri de aducere la îndeplinire a sechestrului este chiar aceea a preexistenței unui sechestru valabil, or, în speță, tocmai această premisă constituie obiectul litigiului dedus judecății prin cererea formulată de contestatori.

Pretențiile contestatorilor vizează astfel măsura asiguratorie propriu-zisă, prin cererea formulată solicitându-se a se constata ivit un caz de încetare de drept a sechestrului și, pe cale de consecință, radierea notării corespunzătoare din cartea funciară, pretenții ce nu au nimic în comun cu contestația la care se referă prevederile art. 250 alin. (8) din C. proc. pen. și care ar putea atrage competența instanței civile.

În acord cu cele susținute de intimați, văzând și dispozițiile art. 957 alin. (2) din C. proc. civ., Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reținut că revine Tribunalului București, ca instanță penală, competența de soluționare a cererii prin care se tinde la constatarea încetării sechestrului dintr-o cauză ulterioară instituirii sale sau a cererii prin care se urmărește ridicarea sechestrului asigurător instituit de instanța penală în temeiul art. 249 alin. (1) și 397 alin. (2) din C. proc. pen., ca organ judiciar ce a dispus această măsură asiguratorie.

Prin urmare, a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de intimați, cu consecința declinării competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. x/2019, la data de 13 mai 2020.

Instanța a reținut că, în esență, petenții A. și B. au solicitat radierea sechestrului asigurator instituit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra imobilului ce face obiectul Cărții funciare nr. x a municipiului Râmnicu Vâlcea, sechestru menținut prin Decizia penală nr. 1800/A din 15 decembrie 2017 a Curții de Apel București, în dosarul penal nr. x/2015

Petenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 250 alin. (8) din C. proc. pen., art. 715 alin. (4), art. 714 alin. (2) și art. 518 alin. (3) și (4) din C. proc. civ., solicitând radierea sechestrului asigurator. În plus, petenții au arătat că sechestrul asigurator instituit de Ministerul Public a fost notat în cartea funciară sub nr. x din 1 septembrie 2017, ulterior somației imobiliare notate sub nr. x din 6 iulie 2010.

La solicitarea instanței, au fost atașate, în copie Sentința penală nr. 2255/F din 30 septembrie 2016 a Tribunalului București, minuta Deciziei penale nr. 1800/A din data de 15 decembrie 2017 a Curții de Apel București, minuta deciziei nr. 302/RC din data de 27 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Analizând excepția necompetenței materiale, Tribunalul București a reținut că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin Ordonanța nr. 187/P/2014 din 29 iulie 2014 a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatei D., incluzând și imobilul - apartament situat în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, înscris în cartea funciară nr. x-C1-U5 a Municipiului Râmnicu Vâlcea.

Menținerea sechestrului, până la concurența sumei de 2.401.945,35 RON s-a dispus prin Sentința penală nr. 2252 din 30 septembrie 2016 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1800/2017 a Curții de Apel București.

Petenții au dobândit imobilul prin actul de adjudecare din 11 aprilie 2017 al B.E.J. C., astfel că măsura asiguratorie luată de organele judiciare penale nu a fost îndeplinită, din valorificarea imobilului din cauza îndestulându-se un alt creditor, respectiv E., somația imobiliară fiind notată sub nr. x din 6 iulie 2010, anterior notării sechestrului, așa cum au arătat petenții și cum rezultă din actele dosarului.

Potrivit art. 600 alin. (3) din C. proc. pen., "Contestația împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă, potrivit legii civile".

Contrar celor reținute de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Tribunalul București a apreciat că radierea sechestrului reprezintă un act de executare, punându-se în discuție opozabilitatea actului și nu legalitatea acestuia, mai ales că dreptul de proprietate asupra imobilului dobândit de petenți prin actul de adjudecare se transmite liber de orice sarcini. De altfel, C. proc. pen. nu prevede instituția "încetării de drept" a sechestrului, așa cum instanța civilă a reținut în considerentele sentinței civile.

Prin urmare, Tribunalul București a reținut că instanța civilă este competentă în soluționarea cauzei de față, potrivit dispozițiilor art. 600 alin. (3) din C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, prin Sentința penală nr. 594 din data de 18 iunie 2020 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția I penală, invocată de Ministerul Public și, în temeiul dispozițiilor art. 50 din C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de petenții A. și B. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 51 din C. proc. pen., s-a constatat intervenția conflictului negativ de competență între Tribunalul București și Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În baza dispozițiilor art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ constatat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 iulie 2020.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, este competentă să soluționeze prezenta cauză, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, în speță, contestatorii B. și A. au dobândit imobilul apartament situat în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, înscris în cartea funciară nr. x-C1-U5 a Municipiului Râmnicu Vâlcea prin actul de adjudecare din 11 aprilie 2017 al B.E.J. C..

Aceștia au solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate și radierea tuturor drepturilor reale și a sarcinilor înscrise după notarea somației în cartea funciară.

Prin Încheierea nr. 19324 din 18 aprilie 2017 a O.C.P.I. Vâlcea - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Râmnicu Vâlcea a fost intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate al contestatorilor, au fost radiate drepturile reale și sarcinile înscrise după notarea somației în cartea funciară, cu excepția sechestrului asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție prin ordonanța din 29 iulie 2014. Contestatorii au formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară, care a fost respinsă. Plângerea formulată împotriva încheierii de reexaminare a fost, de asemenea, respinsă prin Sentința civilă nr. 5920 din 22 noiembrie 2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 250 alin. (8) din C. proc. pen., art. 715 alin. (4), art. 714 alin. (2), art. 857 din C. proc. civ. și art. 518 alin. (3) și (4) din C. proc. civ. din 1865.

Dosarul penal în care s-a instituit măsura asiguratorie asupra bunului imobil a fost soluționat definitiv prin Decizia penală nr. 1800/A din 15 decembrie 2017 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care s-a menținut măsura asiguratorie asupra imobilului în litigiu.

Înalta Curte constată că, prin cererea formulată, intitulată "contestație la executare", petenții B. și A. au solicitat radierea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 187/P/2014 din 29 iulie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (care vizează un bun imobil, având valoarea unei inscripții ipotecare), dispus în cursul urmăririi penale și menținut prin decizia pronunțată de instanța de apel (nr. 1800/A din 15 decembrie 2017 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2015), având în vedere că bunul cu privire la care s-a dispus măsura asigurătorie a fost adjudecat la licitație publică.

Înalta Curte reține că radierea sechestrului reprezintă un act de executare, iar potrivit art. 600 alin. (3) din C. proc. pen., contestația împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă, potrivit legii civile.

În același sens este și jurisprudența instanței supreme. Astfel, s-a reținut că "după rămânerea definitivă a hotărârii, soluționarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător revine instanței civile competente material și teritorial" (I.C.C.J., secția penală, Încheierea nr. 100 din 25 februarie 2020).

În speță, astfel cum s-a menționat anterior, cauza în care a fost instituit sechestrul asigurător a fost soluționată definitiv prin Decizia penală nr. 1800/A din 15 decembrie 2017 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte va stabili că revine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă, competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorii B. și A., instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorii B. și A. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iulie 2020.

GGC - CL