ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1612/2024

HOTĂRÂRE

12.06.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1612/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 04.02.2022, reclamantul A. a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului apartament situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, Aleea x, mansardă, județul Vâlcea, prin ordonanța procurorului din data de 15.05.2013, menținut prin sentința penală nr. 711/2015 a Tribunalului București și prin decizia nr. 1747/A/2015 a Curții de Apel București și radierea sechestrului asigurător din CF nr. x.

Prin precizarea depusă la data de 21.02.2022, reclamantul a arătat că temeiul de drept este reprezentat de art. 957 alin. (1) C. proc. civ., art. 252

C. pen., coroborate cu art. 697, art. 706 C. proc. civ.

Cu privire la cel de-al doilea petit a arătat că este întemeiat pe dispozițiile art. 907 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 2309/20.05.2022, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța că, potrivit art. 250 alin. (8) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii.

În speță, reclamantul nu invocă neregularități privind modul de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului, ipoteză în care, în acord cu norma menționată, competența ar reveni instanței civile.

Dimpotrivă, acesta solicită în mod expres ridicarea sechestrului asigurător, cerere care este de competența exclusivă a instanței care a menținut această măsură asigurătorie, în speță Tribunalul București.

Cât privește dispozițiile referitoare la prescripția executării silite și la perimarea executării silite, care au fost indicate în plus de reclamant, acestea nu au incidență în cazul cererii de ridicare a sechestrului, ci se circumscriu unei executări silite - ipoteză ce nu a fost pretinsă de reclamant.

S-a mai reținut că nici în raport de dispozițiile art. 957 C. proc. civ. invocate de reclamant, ce vizează alte ipoteze decât cea dedusă judecății, nu se identifică niciun criteriu pe baza căruia competența materială ar aparține Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Cât privește petitul accesoriu, prin care se solicită radierea sechestrului din cartea funciară, sunt incidente dispozițiile art. 123 C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.

Prin sentința nr. 1646/01.11.2022, Tribunalul București, secția a IV a civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, având în vedere că măsura sechestrului asigurător este dispusă în cadrul unui proces penal, obiectul cererii nu se circumscrie dispozițiilor art. 957 C. proc. civ., fără a exista vreo legătură cu măsura asigurătorie care se dispune conform Codului de procedură civilă și care, pentru a respecta principiul simetriei formelor, ar urma să fie ridicat de către instanța de judecată care l-a instituit (oricum, acest organ fiind DIICOT, iar nu Tribunalul București).

Totodată, având în vedere motivarea cererii de chemare în judecată prin care se solicită ridicarea sechestrului ca urmare a intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 250 pct. 8 C. proc. pen., conform cărora după rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii, urmând a fi aplicabile dispozițiile din materia contestației la executare.

Or, potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare o constituie judecătoria, în speță, Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin raportare la domiciliul reclamantului.

Chiar și admițând că această cerere nu corespunde domeniului de aplicare a art. 250 pct. 8 C. proc. pen., având în vedere natura juridică a sechestrului de sarcină ce poartă asupra unui imobil, competența ar trebui, din punct de vedere teritorial, atribuită instanței de la locul situării imobilului, conform art. 117 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, prin raportare la valoarea de până în 200.000 RON a sumelor solicitate prin cererea de constituire de parte civilă formulate în cadrul procesului penal de pârâți, astfel cum rezultă din sentința penală nr. 711/2015, rezultă că cererea este de competența Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, potrivit art. 94 lit. k) C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IV a civilă, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantului A. de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra imobilului apartament situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, Aleea x, mansardă, județul Vâlcea, prin ordonanța procurorului din data de 15.05.2013, măsură menținută atât prin sentința penală nr. 711/2015 a Tribunalului București, cât și prin decizia nr. 1747/A/2015 a Curții de Apel București, cu consecința radierii acestuia din CF nr. x.

Prin sentința penală nr. 711/30.04.2015 pronunțată în dosar nr. x/2013, Tribunalul București, secția I penală a condamnat pe inculpatul A. (reclamantul din prezenta cauză) la o pedeapsă finală de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. din 1969, a cărei executare a fost dispusă a se realiza în forma suspendării sub supraveghere, cu un termen de încercare de 8 ani; a menținut măsurile asigurătorii, constând în instituirea unui sechestru asupra următoarelor bunuri: imobil - apartament identificat cu nr. x, situat în Rîmnicu-Vîlcea, Aleea x, mansardă, aparținând inculpatul A.; autoturism marca x, serie motor x, serie șasiu x, cu numărul de înmatriculare x, aparținând inculpatul B.; sumele de 24020 EUR și 20 GBP aparținând inculpatul B.; suma de 2100 EUR aparținând inculpatul C..

Prin decizia penală nr. 1747/A/17.12.2015, Curtea de Apel București, secția a II a penală a luat act de retragerea apelului inculpatului A. (și a altor câțiva inculpați) împotriva sentinței de mai sus; a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală; a desființat în parte sentința și, în ce-l privește pe inculpatul reclamant în prezenta cauză, a stabilit o pedeapsă finală de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b vechiul C. pen. a menținut restul dispozițiilor sentinței, inclusiv cu privire la menținerea măsurii asigurătorii a cărei ridicare face obiectul procesului civil în cadrul căruia s-a ivit prezentul conflict de competență.

Așa cum rezultă din dispozitivele celor două hotărâri anterior menționate, prin menținerea măsurii asigurătorii dispuse cu prilejul urmăririi penale, instanțele penale (fond și apel) au lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

Potrivit art. 397 alin. (5) C. proc. pen., "În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii".

Pentru a garanta protecția drepturilor părților civile, legiuitorul a prevăzut, prin textul legal anterior citat, că dispoziția de menținere a măsurilor asiguratorii este limitată pentru o perioadă de 30 de zile, timp în care partea civilă are posibilitatea sesizării unei instanțe civile cu analizarea pretențiilor civile. Dacă partea civilă nu ia măsuri pentru sesizarea instanței civile în termenul dat, același text legal prevede că măsura sechestrului asigurator încetează de drept.

Încetarea de drept a sechestrului asigurator însă nu duce la radierea de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a mențiunilor din cartea funciară. Astfel că, proprietarul bunurilor supuse sechestrului asigurător trebuie să sesizeze instanța de judecată cu o astfel de cerere pentru constatarea încetării de drept a măsurii, cum este cazul în speță.

Referitor la instanța competentă să soluționeze cereri în materia sechestrului asigurător, ea este reglementată de dispozițiile art. 954 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în primă instanță."

Reiese, așadar, că, regula în materie civilă este că instituirea sechestrului asigurator revine instanței competente să analizeze, în primă instanță, cererea prin care se tinde la obținerea titlului executor.

De asemenea, dispozițiile art. 956-957 C. proc. civ. prevăd că instanța competentă a dispune instituirea este competentă a constata și desființarea de drept, respectiv a dispune ridicarea sechestrului asigurator.

Cum în speță, instanța competentă material și teritorial să judece, în primă instanță pricina, a fost Tribunalul București, secția penală, care a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale, rezultă că secția civilă a Tribunalului București este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze cauza pendinte (în speță, secția a IV a civilă a Tribunalului București, una dintre instanțele aflate în conflict).

Astfel, întrucât în speță instanța competentă să judece procesul în primă instanță a fost Tribunalul București, rezultă că aceleiași instanțe îi revine competența să soluționeze și cererea de constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii a sechestrului, în aplicarea principiului simetriei formelor juridice. Aceasta întrucât, cererea este una într-o materie specifică (a măsurilor asigurătorii), iar competența în ridicarea măsurii, respectiv constatarea încetării de drept a acesteia, aparține, pe rațiuni de identitate (mutatis mutandis) instanței care a instituit/menținut măsura.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IV a civilă.