ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 141/2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 7 din 19 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților A., B., C., D. și părții responsabile civilmente S.C. E. S.R.L., astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut că, prin încheierea nr. 15/25.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă, în parte, cererea formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și, în temeiul art. 249 C. proc. pen.. și deciziei nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 953 din 4 decembrie 2017), s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților A., B., C., D., S.C. E. S.R.L., după cum urmează:

I. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatei A., până la concurența sumelor de: 14.173 RON, reprezentând impozit pe venit (perioada 2005-2012), 6.147 RON reprezentând impozit pe venit (perioada 2012-2015), 158.634 RON reprezentând TVA de plată, la suma totală de 178.954 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, art. 174 și art. 175 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului.

II. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului B., până la concurența sumelor de: 10.090 RON - impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat, 180.425 RON TVA de plata, 3.060 RON - impozit pe venitul microîntreprinderii nedeclarat și neplătit de societate, la suma totală de 193.575 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, art. 174 și art. 175 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului.

III. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului C., până la concurența sumelor de: 40.376 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat, 356.345 RON TVA de plată, la suma totală de 396.721 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, art. 174 și art. 175 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului.

IV. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului D., până la concurența sumelor de:

- 40.376 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat (sumă aferentă transferurilor imobiliare efectuate în perioada 2010-2016 cu numiții: F.; G. și H.; I.; J.; K.; L. și M.; N.; O.; P. și Q.; R.; S.; T.; U.; V. și W.);

- 356.345 RON TVA de plată reprezentând impozit pe venit (sumă aferentă celor 20 de tranzacții imobiliare efectuate în perioada 2013-2015 cu numiții: K.; V. și W.; X.; R.; Y., N.; Z.; AA.; T.; BB.; J.; S.; U.; CC.; O.; DD.; EE.; L. și M.; FF.; GG.);

- 16.780 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat (sumă aferentă transferurilor imobiliare efectuate în perioada 2013-2015 cu numiții: HH. și II.; JJ. și KK.; LL.; MM.; și NN.);

- 65.343 RON TVA de plată, reprezentând impozit pe venit (sumă aferentă celor 5 tranzacții imobiliare efectuate în perioada 2013-2015 cu numiții: HH. și II.; JJ. și KK.; LL.; MM. și NN.).

V. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale părții responsabile civilmente S.C. E. S.R.L., până la concurența sumei de 3.070 RON.

VI. A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului OO..

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen.., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 C. proc. pen.. aplicându-se în mod corespunzător.

Deopotrivă, conform art. 249 C. proc. pen.., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

La analizarea măsurii, instanța a avut în vedere scopul măsurii în discuție, respectiv suspendarea temporară a dreptului de dispoziție juridică și/sau materială a proprietarului asupra bunurilor sale mobile sau imobile, pentru a se preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

Așadar, având în vedere aceste elemente, Curtea de Apel Craiova s-a raportat la natura juridică a sechestrului asigurător în materie penală, precum și la efectele acestuia, pentru a stabili dacă mai subzistă motivele care au stat la baza instituirii măsurii sechestrului asiguratoriu dispusă în cauză.

În acest cadru, instanța a constatat că măsurile asigurătorii dispuse corespund inclusiv la momentul actual unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care aceste măsuri au fost dispuse, avându-se în vedere următoarele elemente: obiectul textului de lege care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală, particularitățile acestei infracțiuni, importanța relațiilor sociale ocrotite prin norma de incriminare, caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestei categorii de infracțiuni precum și pericolul social crescut al faptelor incriminate.

Contrar criticilor formulate, instanța a reținut că procedura de instituire a sechestrului nu constituie o judecată asupra unei acuzații în materie penală, măsurile asigurătorii având rolul de a asigura posibilitatea acoperirii parțiale sau totale a pagubelor provocate, dacă se va angaja răspunderea penală a inculpaților în mod definitiv pentru infracțiunea de evaziune fiscală. Măsura asigurătorie respectă principiul proporționalității dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate decurge din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, respectiv ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să fie aplicată în mod nediscriminatoriu fără a se aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Ca urmare, Curtea de Apel Craiova a constatat că motivele invocate de apărare, respectiv perioada îndelungată care a trecut de la comiterea faptelor, ori împrejurarea că părțile civile, pe parcursul procesului penal, au adoptat o poziție procesuală pasivă, ori că Ministerul Finanțelor Publice s-a constituit parte civilă în faza judecății, însă există anumite diferențe între sumele solicitate - motive în baza cărora s-a invocat că nu se mai impune menținerea măsurilor asigurătorii dispuse, nu pot constitui elemente care să determine ridicarea măsurilor dispuse, acestea vizând o altă categorie de măsuri, respectiv cele prevăzute în cuprinsul art. 202-244 C. proc. pen.., argumentele expuse urmând a fi evaluate corespunzător cu ocazia soluționării cauzei pe fond prin raportare la dispozițiile art. 74 C. pen.

A fortiori, dincolo de cele prezentate anterior, instanța a reținut caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la dispozițiile art. 249 C. proc. pen.., caracter care răspunde, totodată, și textului de legalitate al acestor măsuri procesuale.

Așadar, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, măsura asigurătorie fiind necesară spre a contribui la o eventuală reparare a prejudiciului produs prin infracțiunea dedusă judecății, proporționalitatea, prezumată legal, a măsurii dispuse, în raport de scopul reparator urmărit, având rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor.

Având în vedere considerentele de drept și de fapt ce preced, în temeiul art. 2502 C. proc. pen.. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, instanța a menținut măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților A., B., C., D., S.C. E. S.R.L., astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15/25 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova.

Împotriva încheierii nr. 7 din 19 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, a formulat contestație inculpatul D..

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul D. a susținut că se impune ridicarea măsurilor asigurătorii deoarece acestea sunt nelegale și netemeinice.

Sub aspectul nelegalității, contestatorul a arătat că instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a ordonanței procurorului nr. 250/P/2015 din 29.03.2017, așa cum a fost desființată în parte prin încheierea nr. 6/26.04.2017 a Curții de Apel Craiova. Prin ordonanța menționată anterior, procurorul a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile existente în patrimoniul său, însă ordonanța a fost desființată în parte de instanță cu privire la imobilul compus din teren în suprafață de 3799 m.p. și la clădirea cu destinația de locuință de pe acest teren, toate fiind situate în comuna Simnic, județul Dolj. În aceste condiții, contestatorul a apreciat că menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor imobile în ceea ce îl privește încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 6/26.04.2017, care a desființat în parte ordonanța nr. 250/P/2017.

În egală măsură, contestatorul a susținut că limitele de instituire a măsurilor asigurătorii excedează limitelor de promovare a acțiunii civile și nu țin cont de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și de prejudiciul reținut de procuror în ceea ce îl privește.

Deopotrivă, contestatorul a apreciat că analiza instanței a fost una formală, nefiind avute în vedere susținerile și apărările formulate cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii.

Examinând încheierea contestată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Analizând cu prioritate critica formulată de contestator, în sensul că analiza instanței a fost una formală, nefiind avute în vedere susținerile și apărările formulate cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, hotărârea atacată expunând de o manieră succintă, dar explicită, toate argumentele pentru care prima instanță a apreciat că se impune menținerea măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului D., astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.

Astfel, Curtea de Apel Craiova a analizat întregul context al cauzei, reținând, în esență, că se impune menținerea măsurilor asigurătorii, având în vedere inclusiv caracterul obligatoriu al acestora în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la dispozițiile art. 249 C. proc. pen.., caracter care răspunde, totodată, și textului de legalitate al acestor măsuri procesuale.

În continuare, Înalta Curte reține că inculpatul D. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 28 februarie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru săvârșirea infracțiunilor de: evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., referitoare la ajutorul dat inculpatului C., înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. referitoare la persoana vătămată FF., trei infracțiuni de înșelăciune, sub forma de participație a complicității, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., referitoare la persoanele vătămate Y., DD. și Z. și cinci infracțiuni de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen.

Cu privire la inculpatul D., în actul de sesizare s-au reținut următoarele:

Fapta săvârșită de inculpatul D., constând în aceea că, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în perioada 2013-2015, cu ocazia vânzării imobilelor pentru care au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x, cu numiții HH. și II., prin mandatar PP., JJ. și KK., LL., MM. și NN., pentru QQ., inculpatul ascunzând prețul real de vânzare al imobilelor către cumpărătorii anterior menționați, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 16.780 RON, iar în perioada anilor 2013 - 2015, cu ocazia încheierii celor 5 tranzacții imobiliare, cu numiții HH. și II., prin mandatar PP., JJ. și KK., LL., MM. și NN., pentru QQ., inculpatul D. a ascuns prețul real al acestor tranzacții, sustrăgându-se de la plata TVA, pe care trebuia să o vireze la bugetul de stat, în sumă totală de 65.343 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului D., constând în aceea că, fiind asociat cu inculpatul C. la construirea de locuințe și coordonând activitatea de întocmire a actelor juridice, cu privire la tranzacțiile imobiliare încheiate de inculpatul C., în calitate de promitent-vânzător și vânzător, l-a ajutat pe inculpatul C., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, să se sustragă de la plata impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 40.376 RON, prin ascunderea prețului real de vânzare al imobilelor, în perioada 2010-2016, cu ocazia vânzării imobilelor pentru care au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x, cu numiții F., G. și H., I., J., K., L. și M., N., O., P. și Q., R., S., T., U., V. și W., și de la plata TVA, în sumă totală de 356.345 RON, prin ascunderea, în perioada 2013- 2015, a prețului real al celor 20 de tranzacții imobiliare încheiate de inculpatul C. cu numiții K., V. și W., X., R., Y., N., Z., AA., T., BB., J., S., U., CC., O., DD., EE., L. și M., FF. și GG., sumă pe care inculpatul C. trebuia să o vireze la bugetul de stat, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului D. constând în aceea că, la data de 01 octombrie 2013, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care a fost autentificat sub nr. x/01.10.2013, de notarul public RR., a declarat, necorespunzător adevărului, în fața notarului public, faptul că a cesionat cumpărătorilor JJ. și KK. toate drepturile și obligațiile ce decurgeau din autorizația de construire nr. x/19.09.2013, în realitate, inculpatul D. vânzând cumpărătorilor JJ. și KK. casa pe care o construise pe terenul în suprafață de 300 mp din măsurători, situat în intravilanul comunei Șimnicu de Sus, satul Albești, x, județul Dolj, cu nr. cadastral x, și acest teren, cu prețul de 31.500 euro și 13.700 RON, preț pe care l-a primit integral de la cumpărători, iar nu autorizația de construire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen.

Fapta inculpatului D., constând în aceea că, la data de 01 octombrie 2013, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care a fost autentificat sub nr. x/01.10.2013, de notarul public RR., a declarat, necorespunzător adevărului, în fața notarului public, faptul că a cesionat cumpărătorilor HH. și SS. toate drepturile și obligațiile ce decurgeau din autorizația de construire nr. x/19.09.2013, în realitate, inculpatul D. vânzând cumpărătorilor HH. și SS. casa pe care o construise pe terenul în suprafață de 420 mp din măsurători, situat în intravilanul comunei Șimnicu de Sus, satul Albești, T12, P448 și P451, județul Dolj, cu nr. cadastral x, și acest teren, cu prețul de 26.000 euro și 40.000 RON, preț pe care l-a primit integral de la cumpărători, prin intermediul numitei PP., iar nu autorizația de construire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 12 martie 2014, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care a fost autentificat sub nr. x/12.03.2014, de notarul public RR., a declarat, necorespunzător adevărului, în fața notarului public, faptul că a cesionat cumpărătorului MM. și soției acestuia TT. toate drepturile și obligațiile ce decurgeau din autorizația de construire nr. x/18.02.2014, în realitate, inculpatul D. vânzând cumpărătorului MM. casa pe care o construise pe terenul în suprafață de 304 mp din măsurători, situat în intravilanul comunei Șimnicu de Sus, satul Albești, T12, P448 și P451, județul Dolj, cu nr. cadastral x, și acest teren, cu prețul de 32.000 euro, preț pe care l-a primit integral de la cumpărător, iar nu autorizația de construire, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 11.03.2014, a declarat, necorespunzător adevărului, în fața notarului public RR., prin declarația autentificată sub nr. x/11.03.2014, faptul că a renunțat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind terenul intravilan, în suprafață de 316 mp din măsurători, situat în intravilanul comunei Șimnicu de Sus, satul Albești, T12, P448 și P451, județul Dolj, cu nr. cadastral x, și că suma, ce reprezenta avansul achitat cu ocazia încheierii convenției autentificată sub nr. x/20.01.2014, de notarul public RR., a fost restituită promitentei-cumpărătoare LL., deși, în realitate, acesta nu a renunțat la încheierea contractului vânzare-cumpărare și nu a restituit nici o sumă de bani promitentei-cumpărătoare LL., iar această declarație necorespunzătoare adevărului a fost făcută pentru ca, ulterior, să fie ascuns prețul real și obiectul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/11.03.2014, încheiat între inculpatul D., în calitate de vânzător, atât în nume propriu, cât și în calitate de mandatar al fraților săi UU. și VV., și numita LL., în calitate de cumpărător, contract care, în realitate, a avut ca obiect, terenul în suprafață de 316 mp și casa construită pe acest teren, iar prețul real a fost de 63.500 RON și 4.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 11 martie 2014, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care a fost autentificat sub nr. x/11.03.2014, de notarul public RR., a declarat, necorespunzător adevărului, în fața notarului public, faptul că a cesionat cumpărătoarei LL. toate drepturile și obligațiile ce decurgeau din autorizația de construire nr. x/18.02.2014, în realitate, inculpatul D. vânzând cumpărătoarei LL. casa, pe care acesta o construise pe terenul în suprafață de 316 mp din măsurători, situat în intravilanul comunei Șimnicu de Sus, satul Albești, T12, P448 și P451, județul Dolj, cu nr. cadastral x, și acest teren, cu prețul de 63.500 RON și 4.000 euro, preț pe care l-a primit integral de la cumpărătoare, iar nu autorizația de construire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul C. să o mențină în eroare pe persoana vătămată Y., care dorea să achiziționeze de la acesta un imobil compus din teren și casă, pe raza satului Albești, comuna Șimnicu de Sus, spunându-i persoanei vătămate, în cursul lunii mai 2014, că inculpatul C. este un constructor serios și asigurându-o că el personal se va ocupa supravegherea lucrărilor la construcția casei pentru aceasta și va face demersuri pentru introducerea utilităților, fapt ce a determinat-o pe persoana vătămată Y. să-i achite inculpatului C., până în luna august 2015, suma totală de 29.850 euro, ulterior acesteia nefiindu-i transmisă proprietatea asupra niciunui imobil și fiindu-i pricinuită o pagubă în sumă de 29.850 euro, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 17.07.2014, cu ocazia încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare, garantând legalitatea actelor ce urmau să se încheie și asigurând-o pe persoana vătămată Z. că, pentru desfășurarea activității de construire a locuinței în condiții bune, va participa și el la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, l-a ajutat pe inculpatul C. să o inducă în eroare pe persoana vătămată Z., căreia inculpatul C. i-a prezentat ca fiind adevărat faptul că suprafața de teren, de 250 mp, situată în satul Albești, Calea x, Aleea 9a, pe care acesta trebuia să-i construiască o casă cu trei camere, care urma să facă obiectul contractului de vânzare-cumpărare, se afla în proprietatea sa, deși, în realitate, proprietarii acestui teren erau inculpații WW., XX., YY. și ZZ., și că-i va construi o casă pe acest teren și să o determine, în acest mod, pe persoana vătămată Z., să-i achite inculpatului C., până la sfârșitul lunii octombrie 2014, sumele de 23.000 euro și 2.000 RON, ulterior persoanei vătămate Z. nefiindu-i transmisă proprietatea asupra nici unui imobil și fiindu-i pricinuită o pagubă, în cuantum de 23.000 euro și 2.000 RON, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 07.08.2014, cu ocazia încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare, garantând legalitatea actelor ce urmau să se încheie și că nu exista nici o problemă în privința proprietății parcelei de teren, pe care persoanei vătămate DD. urma să-i fie construită casa, l-a ajutat pe inculpatul C. să o inducă în eroare pe persoana vătămată DD., căreia inculpatul C. i-a prezentat ca adevărat faptul că suprafața de teren, de 250 mp, amplasată în satul Albești, comuna Șimnicu de Sus, pe care acesta trebuia să-i construiască o casă cu cinci camere, care urma să facă obiectul contractului de vânzare-cumpărare, se afla în proprietatea sa, deși, în realitate, proprietarii acestui teren erau inculpații WW., XX., YY. și ZZ., și că-i va construi o casă pe acest teren și să o determine, în acest mod, pe persoana vătămată DD., să-i achite inculpatului C., până la data de 13.10.2014, sumele de 22.000 euro și 1.280 RON, ulterior persoanei vătămate DD. nefiindu-i transmisă proprietatea asupra nici unui imobil și fiindu-i pricinuită o pagubă, în cuantum de 22.000 euro și 1.280 RON, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului constând în aceea că, în perioada mai - iunie 2015, într-una din zile, inculpatul D. l-a indus în eroare pe numitul AAA., prezentându-i ca adevărat faptul că persoana vătămată FF. a decedat în Italia, în urma unui accident rutier, și l-a determinat, în acest mod, să-i înmâneze suma de 12.400 RON, bani care proveneau din avansul de 9.100 euro, pe care persoana vătămată îl achitase inculpatului C., pentru achiziționarea de la acest inculpat a unui teren, în suprafață de 400 mp, situat în satul Albești, și a unei case, pe care inculpatul C. urma să o construiască pe respectivul teren, deși, în realitate, persoana vătămată FF. nu decedase, pricinuindu-i acesteia o pagubă în sumă de 12.400 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte reține că, în cauză, prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă, în parte, cererea formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și, în temeiul art. 249 din C. proc. pen.. și deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, printre altele, s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului D., astfel:

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului D., până la concurența sumelor de: 40.376 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat, 356.345 RON TVA de plata reprezentând impozit pe venit, 16.780 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat și 65.343 RON TVA de plata, reprezentând impozit pe venit.

Pentru a dispune în acest sens, în esență, Curtea de Apel Craiova a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 17/2015 din 05.10.2015, a statuat că, în cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală. Ca atare, în materia infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, prejudiciul integral, și care trebuie reparat, se compune din cuantumul sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată precum și din sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală.

Curtea de Apel Craiova a apreciat că măsura asigurătorie este proporțională cu scopul urmărit și conformă cu dispozițiile art. 53 alin. (1) din Constituție. Deopotrivă, s-a reținut că, în speță, măsura este expres prevăzută de lege, respectiv art. 11 din Legea 241/2015, potrivit căruia în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, și totodată proporțională cu scopul urmărit, respectiv acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei produse prin infracțiune.

Ulterior, prin încheierea împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație, au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului D., astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018

Procedând la verificarea încheierii atacate, instanța reține următoarele:

Prealabil, Înalta Curte notează că prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispozițiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată și completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 2502 C. proc. pen.. în materia măsurilor asigurătorii. Potrivit acestui text de lege, "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Conform dispozițiilor art. 249 alin. (1) și (5) C. proc. pen.., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora (alin. (5).

Prin noile dispoziții procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, putându-se dispune, în raport de particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse.

În jurisprudența europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza BBB. S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza BBB. S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 și 87).

Unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 C. proc. pen.. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reținut că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)."

Examinând în aceste coordonate apărările formulate de contestatorul inculpat, Înalta Curte reține următoarele:

Contestatorul inculpat a susținut că menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor imobile în ceea ce îl privește încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 6/26.04.2017 a Curții de Apel Craiova, care a desființat în parte ordonanța nr. 250/P/2015 din 29 martie 2017.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, prin ordonanța nr. 250/P/2015 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra imobilelor aflate în proprietatea suspectului D. până la concurența sumelor de 636.197 RON - prejudiciu produs bugetului de stat prin săvârșirea infracțiunilor de evaziune și complicitate la evaziune, 74.850 euro - prejudiciu produs părților civile Y., Z. și DD. și 15.680 RON - prejudiciu produs părților civile Z., DD. și FF., după cum urmează: imobilului - teren intravilan, categoria de folosință curți - construcții, în suprafață de 3.799 mp, situat în intravilanul localității Șimnicu de Sus, str. x, jud. Dolj, și clădirii, cu destinația de locuință, construită pe acest teren, cu suprafața ocupată la sol de 113 mp, P+1 și cota de 1/3 din imobilul teren intravilan, categoria de folosință: curți - construcții, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localității Șimnicu de Sus, în baza actului de dezmembrare autentificat sub nr. x/10.02.2014, de notarul public RR., și certificatului de moștenitor nr. 45/11 iunie 2013, în suprafață de 923 mp din măsurători, situat în intravilanul satului Albești, T12, P448, 451 lot. 1, și cotei de 1/3 din construcțiile aflate pe acest teren, și anume: locuință cu o suprafață construită de 92,97 mp, bucătărie cu o suprafață construită de 10,47 mp, și anexă cu o suprafață construită de 48,70 mp.

La data de 13.04.2017, petenta CCC. a formulat contestație împotriva ordonanței nr. 250/P/2015 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind înregistrat dosarul nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel Craiova. La aceeași dată, petenții DDD. și EEE. au formulat contestație împotriva aceleiași ordonanțe, fiind înregistrat dosarul nr. x/2015. Cele două dosare au fost reunite, având în vedere că petenții au atacat aceiași ordonanță.

Prin încheierea nr. 6 din 26 aprilie 2017 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova, în temeiul art. 250 alin. (7) C. proc. pen.., au fost admise contestațiile declarate de numiții CCC., DDD. și EEE. împotriva ordonanței nr. 250/P/2015 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost desființată, în parte, ordonanța nr. 250/P/2015 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a fost ridicată măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului - teren intravilan, categoria de folosință curți - construcții, în suprafață de 3.799 mp, situat în intravilanul localității Șimnicu de Sus, str. x, jud. Dolj, și clădirii, cu destinația de locuință, construită pe acest teren, cu suprafața ocupată la sol de 113 mp, P+1, măsură instituită prin ordonanța nr. 250/P/2015 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova a reținut că, la data la care s-a instituit măsura asigurătorie prin ordonanța nr. 250/P/2015 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, imobilul - teren intravilan, categoria de folosință curți - construcții, în suprafață de 3.799 mp, situat în intravilanul localității Șimnicu de Sus, str. x, jud. Dolj, și clădirii, cu destinația de locuință, construită pe acest teren, cu suprafața ocupată la sol de 113 mp, P+1, nu se mai afla în proprietatea suspectului D..

Ulterior, prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova a admis, în parte, cererea formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și, în temeiul art. 249 din C. proc. pen.. și deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, printre altele, a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului D., astfel:

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului D., până la concurența sumelor de: 40.376 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat, 356.345 RON TVA de plata reprezentând impozit pe venit, 16.780 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat și 65.343 RON TVA de plata, reprezentând impozit pe venit.

S-a dispus instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani din conturile bancare ale inculpatului D., asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu acestuia și asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului D., până la concurența sumei de 478.844 RON.

Prin încheierea împotriva căreia inculpatul a formulat prezenta contestație (nr. 7 din 19 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018), au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului D., astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.

Relativ la cele ce precedă, instanța constată că este neîntemeiată critica contestatorului, în sensul că menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor imobile în ceea ce îl privește încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 6/26.04.2017 a Curții de Apel Craiova, întrucât, astfel cum s-a arătat deja, prin încheierea contestată au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului D., astfel cum au fost instituite prin încheierea nr. 15 din 25 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, iar prin această din urmă încheiere nu s-a dispus instituirea măsurii asigurătorie as