ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 249/2021

Asupra contestației de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 15 din data de 25 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 a fost admisă, în parte, cererea formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

În temeiul art. 249 din C. proc. pen. și Deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României numărul 953/4.12.2017 s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților A., B., C., D., SC E. SRL, astfel:

I. În temeiul art. 11 din legea 241/2005, s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatei A., până la concurența sumelor de:

- 14.173 RON, reprezentând impozit pe venit (perioada 2005 - 2012);

- 6.147 RON reprezentând impozit pe venit (perioada 2012 - 2015);

- 158.634 RON reprezentând TVA de plată, la suma totală de 178.954 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 și art. 175 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului.

II. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului B., până la concurența sumelor de:

- 10.090 RON - impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat;

- 180.425 RON TVA de plata;

- 3.060 RON - impozit pe venitul microîntreprinderii nedeclarat și neplătit de societate, la suma totală de 193.575 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 și art. 175 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului.

III. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului C., până la concurența sumelor de:

- 40.376 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat;

- 356.345 RON TVA de plată, la suma totală de 396.721 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 și art. 175 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului.

IV. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului D., până la concurența sumelor de:

- 40.376 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat, (sumă aferentă transferurilor imobiliare efectuate în perioada 2010-2016 cu numiții: F.; G. și H.; I.; J.; K.; L. și M.; N.; O.; P. și Q.; R.; S.; T.; U.; V. și W.);

- 356.345 RON TVA de plata reprezentând impozit pe venit (sumă aferentă celor 20 de tranzacții imobiliare efectuate în perioada 2013 - 2015 cu numiții: K.; V. și W.; X.; R.; Y., N.; Z.; AA.; T.; BB.; J.; S.; U.; CC.; O.; DD.; EE.; L. și M.; FF.; GG.);

- 16.780 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat; (sumă aferentă transferurilor imobiliare efectuate în perioada 2013 - 2015 cu numiții: HH. și II.; JJ. și KK.; LL.; MM.; și NN.);

- 65.343 RON TVA de plata, reprezentând impozit pe venit (sumă aferentă celor 5 tranzacții imobiliare efectuate în perioada 2013 - 2015 cu numiții: HH. și II.; JJ. și KK.; LL.; MM.; și NN.).

V. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale părții responsabile civilmente SC E. SRL, până la concurența sumei de 3.070 RON.

VI. A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului OO..

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

La data de 08 octombrie 2020 a fost înregistrată cererea formulată de partea partea civilă Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, având ca obiect instituirea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile a inculpaților OO., A., B., C., D., precum și asupra averii mobile și imobile a părții responsabile civilmente SC E. SRL, până la concurența valorii probabile a pagubei de 908.346 RON pagubă adusă bugetului de stat prin activitatea infracțională a inculpaților, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate potrivit dispozițiilor C. proc. fisc. , de la data producerii prejudiciului, până la data stingerii sumei datorate.

În motivarea cererii s-au arătat următoarele:

I. Cu privire la inculpatul OO. s-a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii până la concurența valorii pagubei de 204.806 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate potrivit dispozițiilor art. 173, 174 și 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, pagubă adusă bugetului de stat, reprezentând:

- 14.220 RON - impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat;

- 12.793 RON, (din care: 6.147 RON - impozit pe venit, 2.224 RON - contribuție la asigurările sociale de sănătate și 4.422 RON contribuție la asigurările sociale)

- 177.793 RON, reprezentând TVA de plata, după cum urmează:

II. Cu privire la inculpata A. s-a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii până la concurența valorii pagubei de 204.759 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate potrivit dispozițiilor art. 173, 174 și 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, pagubă adusă bugetului de stat, reprezentând:

- 14.173 RON - impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat;

- 12.793 RON, (din care: 6.147 RON - impozit pe venit, 2.224 RON - contribuție la asigurările sociale de sănătate și 4.422 RON contribuție la asigurările sociale)

- 177.793 RON, reprezentând TVA de plata, după cum urmează:

III. Cu privire la inculpatul B. s-a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii până la concurența valorii pagubei de 193.625 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate potrivit dispozițiilor art. 173, 174 și 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, pagubă adusă bugetului de stat, reprezentând:

- 10.130 RON - impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal nedeclarat;

- 180.425 RON TVA de plată;

- 3.070 RON - impozit pe venitul microîntreprinderii nedeclarat și neplătit de societate, după cum urmează:

IV. Cu privire la inculpatul C. s-a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii până la concurența valorii pagubei de 398.319 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate potrivit dispozițiilor art. 173, 174 și 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, paguba adusă bugetului de stat, reprezentând:

- 40.376 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat;

- 357.943 RON TVA de plată, după cum urmează:

V. Cu privire la inculpatul D. s-a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii până la concurența valorii pagubei de 482.949 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate potrivit dispozițiilor art. 173, 174 și 176 din Legea 7/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, pagubă adusă bugetului de stat, reprezentând:

- 40.376 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat;

- 357.943 RON TVA de plată;

- 16.779 RON impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, nedeclarat;

- 67.850 RON TVA de plată după cum urmează:

VI. Cu privire la partea responsabilă civilmente SC E. SRL s-a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii până la concurența valorii pagubei de 3.070 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate potrivit dispozițiilor art. 173, 174 și 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, pagubă adusă bugetului de stat, reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderii nedeclarat și neplătit de societate, după cum urmează:

Potrivit art. 249 din Noul C. proc. pen.:

"(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile.

(7) Măsurile asigurătorii luate în condițiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă."

Potrivit art. 251 din Noul C. proc. pen.: "ordonanța de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organele de cercetare penală."

Partea civilă a învederat că, în cauză, sunt îndeplinite și condițiile instituirii măsurii asigurătorii a popririi asupra conturilor aparținând inculpaților, potrivit dispozițiilor art. 254 din Noul C. proc. pen.

"1) Sumele de bani datorate cu orice titlu suspectului sau inculpatului sau părții responsabile civilmente de către o a treia persoana ori de către cel păgubit, sunt poprite în mâinile acestora, în limitele prevăzute de lege, de la data primirii ordonanței sau încheierii prin care se înființează sechestrul.

2) Sumele de bani prevăzute la alin. (1) vor fi consemnate de către debitori, după caz, la dispoziția organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de 5 zile de la scadență, recipisele urmând a fi predate procurorului, judecătorului de cameră preliminară ori instanței de judecată, în termen de 24 de ore de la consemnare."

De asemenea, potrivit art. 253 alin. (3) din Noul C. proc. pen.: "Pentru bunurile imobile sechestrate, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexând copie de pe ordonanța sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul și un exemplar al procesului-verbal de sechestru."

Art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale prevede obligativitatea instituirii măsurilor asigurătorii "în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie".

Măsurile asigurătorii au în primul rând un scop preventiv și produc efecte nu numai prezente, ci și în viitor, contribuind la repararea prejudiciului produs părții civile.

Astfel, s-a arătat că, prin Decizia nr. 19/16.10.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Curtea de Apel Brașov, și s-a stabilit: "Atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal, nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asigurătorie."

Astfel, individualizarea bunurilor ce urmează a fi indisponibilizate, se va efectua de către organele competente de a duce la îndeplinire măsurile asigurătorii dispuse de organele de cercetare penală.

Pentru ca inculpații să nu poată înstrăina bunurile pe care le posedă și care pot servi la acoperirea prejudiciului, ce a fost adus bugetului general consolidat al statului și având în vedere și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și dispozițiile art. 251 din Noul C. proc. pen., s-a solicitat admiterea cererii privind instituirea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile a inculpaților OO., A., B., C., D., precum și asupra averii mobile și imobile a părții responsabile civilmente SC E. SRL, așa cum s-a menționat anterior, până la concurența valorii probabile a pagubei de 908.346 RON, pagubă adusă bugetului de stat prin activitatea infracțională a inculpaților, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate potrivit dispozițiilor C. proc. fisc. , de la data producerii prejudiciului, până la data stingerii sumei datorate, așa cum au fost menționate anterior.

S-a arătat că, în drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 249 din C. proc. pen., coroborate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Analizând cererea părții civile, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată în parte și o va admite ca atare pentru considerentele de fapt și de drept ce succed.

Potrivit art. 249 alin. (5) C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

Așadar, scopul mediat al măsurilor asigurătorii, adică motivul principal pentru care se dispune măsura în discuție îl constituie repararea pagubei produse prin infracțiune, iar scopul imediat este acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care formează obiectul acestei măsuri.

Pentru a înțelege noțiunea de pagubă produsă prin infracțiune, Curtea a reținut că aceasta constă în prejudiciul creat de făptuitor, respectiv rezultatele dăunătoare ale faptei sale, de natură patrimonială sau morală, consecințe ale încălcării sau vătămării drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane, fizice sau juridice, drepturi și interese apărate printr-o normă de drept.

Un prejudiciu este cert atunci când existența lui este sigură, neîndoielnică și, totodată, poate fi stabilită întinderea sa în prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale, precum și prejudiciile viitoare și sigure.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 17/2015 din 05/10/2015, a statuat că, în cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile C. proc. fisc. .

Ca atare, în materia infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, prejudiciul integral, și care trebuie reparat, se compune din cuantumul sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată precum și din sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile C. proc. fisc. .

Curtea a reținut că măsura asigurătorie solicitată este proporțională cu scopul urmărit și conformă cu dispozițiile art. 53 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

În speță, măsura este expres prevăzută de lege, respectiv art. 11 din Legea nr. 241/2015, potrivit căruia în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, și totodată proporțională cu scopul urmărit, respectiv acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei produse prin infracțiune.

Câtă vreme instituirea acestor măsuri este obligatorie, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală este irelevant că partea civilă nu a dovedit existența unui pericol de ascundere a bunurilor, acesta fiind prezumat. În virtutea acestei prezumții, inculpații au obligația de a dovedi că nu există risc de sustragere ori că există suficiente garanții în sensul că repararea pagubei produse prin infracțiune se poate realiza și în absența instituirii măsurilor asigurătorii, condiție neîndeplinită la acest moment procesual.

În consecință, instanța a admite în parte cererea formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților A., B., C., D., SC E. SRL, până la concurența sumelor arătate în rechizitoriu ca fiind sume sustrase prin infracțiunile de evaziune fiscală deduse judecății.

În ceea ce privește restul sumelor pretinse de partea civilă, Curtea a reținut că acestea nu se încadrează în noțiunea de valoare probabilă a pagubei, care a fost stabilită printr-un raport de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, iar, până la momentul procesual actual, nu s-a administrat nicio probă care să contrazică concluziile acestui raport.

În ceea ce privește solicitarea părții civile asupra bunurilor inculpatului decedat OO., Curtea a reținut că, potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., acțiunea civilă rămâne nesoluționată în caz de deces al inculpatului, iar în speță partea civilă nu a indicat succesorii acestuia, în termenul de 2 luni prevăzut de art. 24 alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, instituirea măsurii asigurătorii asupra bunurilor unei persoane care și-a pierdut capacitatea de folosință prin deces, nemaiputând fi titular de drepturi și obligații în procesul penal, este inadmisibilă.

Împotriva Încheierii nr. 15 din data de 25 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 au formulat contestație inculpatul D. și partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

Prin contestația formulată, în esență, partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a susținut că instanța a dispus instituirea măsurii asigurătorii până la concurența unei sume de bani mai mică decât cuantumul prejudiciului produs bugetului de stat prin activitatea infracțională desfășurată, solicitând instituirea măsurii asigurătorii până la concurența sumei de 908.346 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul D. a contestat Încheierea nr. 15 din data de 25 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova susținând că instanța de fond a ignorat și încălcat autoritatea de lucru judecat a ordonanței procurorului nr. 250/P/2017, așa cum a fost ea desființată, în parte, prin Încheierea nr. 6 din 26.04.2017 a Curții de Apel Craiova, că a fost instituită o dublă măsură cu efecte asupra modului cum va fi pusă în executare măsura, că nu sunt prezentate dovezile ce au format convingerea instanței că există riscul ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire silită a bunurilor deținute de inculpat și că suma în raport de care s-a dispus măsura asigurătorie a fost stabilită în mod eronat.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, instanța va analiza excepția tardivității căii de atac formulată de inculpatul D..

Astfel, potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Art. 2501 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată sau instanța de apel care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, respectiv instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

În cauză, se constată că inculpatul D. a formulat prezenta contestație la data de 04 martie 2021, însă a fost prezent la termenul de judecată din data de 25 februarie 2021 atunci când a fost pronunțată încheierea contestată.

În speță este vorba despre un termen substanțial care se calculează pe ore (ora la care începe și cea la care se sfârșește termenul intrând în durata acestuia), iar în această materie nu operează prorogarea, expirarea sa atrăgând sancțiunea decăderii. Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen.., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, situație incidentă și în cauză, față de considerentele anterior expuse. Mai mult, C. proc. pen. nu prevede instituția suspendării ori a întreruperii termenelor substanțiale.

Susținerea contestatorului în sensul că a declarat calea de atac în termen întrucât termenul curge de la comunicare astfel cum a indicat și judecătorul fondului în cuprinsul dispozitivului încheierii contestate nu poate fi primită întrucât nu se poate aprecia în acest mod atâta timp cât dispozițiile procedurale determină în mod clar că termenul începe să curgă de la pronunțare sau de la comunicare, în funcție de prezența inculpatului.

Pe cale de consecință, întrucât inculpatul D. a fost prezent la termenul de judecată din data de 25 februarie 2021 când a fost pronunțată încheierea contestată și acesta a formulat prezenta contestație cu depășirea termenului de 48 de ore de la pronunțare prev. de art. 2501 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestația formulată împotriva Încheierii nr. 15 din data de 25 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, de inculpatul D..

În ceea ce privește contestația formulată de către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva aceleiași încheieri, instanța constată că aceasta este nefondată având în vedere următoarele considerente:

Contestația dedusă spre soluționare vizează măsurile asigurătorii dispuse prin Încheierea nr. 15 din data de 25 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, cu privire la bunurile mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților A., B., C., D. și părții responsabilă civilmente SC E. SRL.

Potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Alin. (4) al aceluiași text de lege enunțat prevede că măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

Potrivit art. 249 alin. (5) C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

Alin. (6) al aceluiași articol prevede că măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile.

În fine, dispozițiile art. 2501 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată sau instanța de apel care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, respectiv instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

Din analiza normelor procesual-penale pertinente rezultă, așadar, sub un prim aspect, că suspectul sau inculpatul poate face contestație fie împotriva măsurii asigurătorii luate, fie împotriva modului de aducere la îndeplinire a acesteia.

Din examinarea contestației de față, rezultă că partea civilă a înțeles să deducă cenzurii instanței actul procesual al "luării măsurilor asigurătorii" (concretizat în Încheierea nr. 15 din 25.02.2021).

Evaluând, prioritar, legalitatea actului procesual al luării măsurii asigurătorii în conformitate cu exigențele art. 249 alin. (1) coroborat cu art. 249 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte, constată, sub un prim aspect - ca regulă generală desprinsă din modul de redactare a textului legal evocat - că luarea măsurilor asigurătorii în procesul penal este, în principiu, facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepție, legiuitorul a înțeles să reglementeze și situații derogatorii de la această regulă, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O primă astfel de situație, cu aplicabilitate generală, este cea prevăzută de art. 249 alin. (7) din C. proc. pen., care statuează asupra caracterului obligatoriu al dispunerii măsurilor asigurătorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

O a doua categorie de situații derogatorii de la regula anterior enunțată este regăsită în cuprinsul legilor penale speciale, care, în cazul unor infracțiuni anume prevăzute, statuează asupra obligativității dispunerii măsurilor asigurătorii, categorie căreia i se subsumează și Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (art. 11 consacrând obligativitatea acestui tip de măsuri procesuale - În cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.).

În cauza de față, Înalta Curte constată că inculpații A., B., C., D. și partea responsabilă civilmente SC E. SRL, față de care s-au dispus măsuri asigurătorii prin încheierea contestată, au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2015 din 28 februarie 2018 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală [inculpata A., pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., unei infracțiuni de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., referitoare la persoana vătămată PP., și unei infracțiuni de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen., inculpatul B., pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., referitoare la persoanele vătămate QQ. și soții RR. și SS., unei infracțiuni de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., referitoare la persoana vătămată PP., și unei infracțiuni de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., inculpatul C., pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., referitoare la persoanele vătămate Y. și PP., a zece infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., referitoare la persoanele vătămate EE., X., AA., Y., DD., Z., FF., GG., soții V. și W. și O., și a șaisprezece infracțiuni de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., inculpatul D., pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., unei infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., referitoare la ajutorul dat inculpatului C., unei infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., referitoare la persoana vătămată FF., a trei infracțiuni de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) C. pen., referitoare la persoanele vătămate Y., DD. și Z., și a cinci infracțiuni de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., SC E. SRL - cu sediul în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj - fiind parte responsabilă civilmente].

Astfel, în cazul acestei categorii de infracțiuni, spre deosebire de facultatea de a lua măsurile procesuale analizate, recunoscută cu valoare de principiu de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., dispozițiile art. 11 din legea specială consacră expres, așa cum s-a arătat în precedent, caracterul obligatoriu al luării măsurilor asigurătorii. Norma legală are caracter special și derogator în raport de regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., ceea ce înseamnă că riscul de sustragere, distrugere, înstrăinare a bunurilor ce fac obiectul indisponibilizării este prezumat de legiuitor în cazul faptelor reglementate de Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, legalitatea măsurilor asigurătorii în cauzele de natura celei de față nu este condiționată de prezentarea explicită a împrejurărilor ce ar fundamenta un atare risc, fiind suficient, din perspectiva exigențelor de "motivare a măsurilor", ca organul judiciar să indice, cu suficientă precizie, faptele de comiterea cărora este acuzat inculpatul, încadrarea juridică a acestora și valoarea probabilă a sumelor echivalente, inter alia, valorii bunurilor ce ar putea fi supuse măsurii asigurătorii.

Aceste ultime exigențe au fost respectate de către Curtea de Apel Craiova, care a dispus, în speță, luarea măsurilor asigurătorii. În cuprinsul încheierii contestate, judecătorul fondului a arătat că se impune admiterea parțială a cererii părții civile de luare a măsurilor asigurătorii până la concurența sumelor arătate în rechizitoriu ca fiind sume sustrase prin infracțiunile de evaziune fiscală deduse judecății.

Astfel, analizând atât încheierea contestată, cât și rechizitoriul nr. x/2015 din 28 februarie 2018 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care inculpații A., B., C., D. au fost trimiși în judecată, printre altele, pentru infracțiuni de evaziune fiscală, se constată că instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților A., B., C., D. și părții responsabilă civilmente SC E. SRL au avut în vedere prejudiciul creat prin săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală de către aceștia, respectiv:

- inculpata A.: în perioada anilor 2005 - 2012, impozitul pe venitul din transferul proprietăților imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 14.173 RON; în perioada anilor 2008 - 2012, plata TVA, pe care trebuiau să o vireze la bugetul de stat, în sumă totală de 158.634 RON; în perioada anilor 2012 - 2015, plata impozitului pe venit, în sumă de 6.147 RON (la suma totală de 178.954 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 și art. 175 din Legea nr. 207/2015, calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului);

- inculpatul B.: în perioada anilor 2009 - 2015, plata impozitului pe venitul din transferul proprietăților im