ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 128/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins, ca neîntemeiate, cererile de ridicare sechestru asigurător formulate de către persoanele interesate S.C. A. S.R.L. și B..

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a reținut că, la data de 27.11.2023, persoanele interesate S.C. A. S.R.L. și B., au depus la dosarul cauzei cereri de ridicare a măsurii sechestrului asigurător, menținute prin hotărârea penală nr. 592/2021, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2015, cu privire la imobilul reprezentând teren în suprafață de 477,73 mp și construcția tip S+P+2E, edificată pe acesta, în suprafață de 130,53 mp, având nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x a mun. București, situate în București, str. x, cu consecința menținerii măsurii asigurătorii asupra sumelor rezultate din valorificarea acestora. În susținerea cererii formulate, au fost depuse contractul de vânzare cumpărare încheiat între S.C. C. și B., sentința penală de condamnare, solicitându-se să se aibă în vedere inclusiv dispozițiile Legii nr. 85/2014.

De asemenea, prin cererea formulată de persoana interesată S.C. A. S.R.L., s-a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător, depunându-se în susținerea cererii formulate un set de înscrisuri.

A arătat că a achiziționat, prin procedura licitației publice, două imobile aflate în proprietatea C., respectiv: (i) Construcție "D.", înscrisă în Cartea funciară nr. x a localității Predeal, împreună cu terenul în suprafață de 2.187,59 mp, înscris în aceeași Carte fundară; (ii) Clădire anexă "Locuință de serviciu", înscrisă în Cartea funciară nr. x a localității Predeal. Deși supuse sechestrului, valorificarea imobilelor este posibilă și legală, prin aplicarea prevederilor art. 91 din Legea nr. 85/2014 și a considerentelor Deciziei nr. 1/2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ambele menționate mai sus.

În conformitate cu prevederile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, "prin excepție de la dispozițiile art. 885 alin. (2) din C. civ., radierea din cartea funciară a oricăror sarcini și interdicții prevăzute la alin. (1) se face în temeiul actului de înstrăinare semnat de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar."

Cu toate acestea, având în vedere dispozițiile art. 91 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, precum și dispozițiile art. 195 alin. (5)1 și art. 1972 din Regulamentul din 2014 de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 al Directorului General ANCPI, a menționat că persoana interesată nu poate solicita direct către ANCPI radierea sechestrului din cartea funciară, aceasta fiind posibilă, în cazul de față, doar în baza unei hotărâri judecătorești.

În ceea ce privește temeinicia cererii de ridicare a sechestrului, a precizat că cererea de ridicare a sechestrului asigurator este întemeiată pe dispozițiile art. 112 alin. (3) si alin. (5) din C. pen., în conformitate cu care, dacă la momentul confiscării bunurile nu se mai găsesc sau se află în posesia/proprietateą altor persoane, care nu au cunoscut modalitatea de obținere a bunului sau care nu au legătură cu săvârșirea infracțiunii se va confisca echivalentul în bani al acestor bunuri.

Astfel, s-a arătat că (i) subscrisa nu are nicio legătură în săvârșirea faptelor ce fac obiectul cercetărilor, (ii) nu cunoaște nicio persoană ce are calitatea de parte în prezenta cauză, (iii) a achitat în integralitate prețul stabilit pentru cele două imobile adjudecate, prin urmare menținerea sechestrului asigurator asupra unor bunuri dobândite cu bună-credință, chiar și în deplină cunoștintă cu privire la instituirea măsurii, nu ar mai corespunde scopului real al măsurii asiguratorii.

S-a precizat că în cauză, raportat la infracțiunea ce face obiectul cercetărilor, sechestrul instituit are drept scop confiscarea specială.

De asemenea, din cuprinsul ordonanței, reiese că "bunul dobândit" este reprezentat chiar de suma de bani cu care ar fi fost achiziționat ulterior imobilul construcție D. x, aflat în prezent în proprietatea contestatoarei, iar nu imobilul în sine.

Or, o măsură asiguratorie dispusă în procesul penal are scopul de a împiedica sustragerea de către proprietar a bunurilor sale de la o eventuală valorificare silită, precum și de a împiedica ascunderea, distrugerea, înstrăinarea acestor bunuri a căror executare silită s-ar putea face ulterior, după obținerea titlului executoriu (adică a hotărârii penale privind obligarea inculpatului la repararea pagubei produse părții civile, obligarea la plata unei amenzi penale, obligarea la plata cheltuielilor judiciare sau a hotărârii definitive privind confiscarea specială sau extinsă).

Cu toate acestea, valorificarea bunurilor debitoarei în procedura insolvenței se desfășoară sub controlul de legalitate al judecătorului-sindic și sub coordonarea lichidatorului judiciar, debitoarea fiind în imposibilitatea dispunerii în mod liber de acest bun, pentru a se considera că pe această cale bunurile asupra cărora poartă măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal sunt sustrase, în mod nelegal. Astfel, scopul măsurii asiguratorii dispuse în vederea confiscării nu este acela de a crea un avantaj patrimonial vreunei persoane având un potențial drept de creanță, ci de a asigura că anumite categorii de bunuri rămân în patrimoniul unei persoane, urmând fi trecute în patrimoniul statului în condițiile în care se dispune luarea măsurii.

Confiscarea specială este o măsură de siguranță cu caracter patrimonial, constând în trecerea silită în proprietatea statului a unor bunuri aflate în posesia sau, după caz, proprietatea făptuitorului, menținerea bunurilor în patrimoniul făptuitorului creând o stare de pericol pentru valorile sociale.

În conformitate cu prevederile art. 112 din C. pen.:

"(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani și bunuri până la concurența valorii acestora. (6) Se confiscă, de asemenea, bunurile și banii obținuți din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum și bunurile produse de acestea, cu excepția bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) și lit. c)."

Prin urmare, chiar și legiuitorul în materie penală prevede posibilitatea ca măsura de siguranță a confiscării speciale să își producă efecte în cazul înstrăinării bunurilor supuse unei asemenea măsuri, într-o atare situație măsura de siguranță producând efectele scontate, respectiv înlăturarea stării de pericol creată prin săvârșirea infracțiunii.

S-a arătat că, în conformitate cu Adresa nr. x/07.03.2023, comunicată de E., în calitate de lichidator judiciar al debitorului C.: (i) petenta a dobândit proprietatea imobiliară; (ii) Prețul, în cuantum de 3.666.300 RON, a fost încasat în contul unic de insolventă al debitoarei C.; (iii) Diferența dintre încasările totale și plățile totale, împreună cu plata onorariilor și a cheltuielilor de procedură este de 3.284.571,21 RON; (iv) Având în vedere măsura asiguratorie instituită de Direcția Națională Anticorupție asupra imobilului în cauză, precum și prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 84/2014, lichidatorul judiciar a procedat la indisponibilizarea/depozitarea sumei de 3.284.571,21 RON obținută din valorificarea bunurilor imobile; (v) La data de 06.09.2022 a fost constituit un depozit la F. aferent sumei de 3.284.571,21 RON, sumă ce va fi pusă la dispoziția organelor de urmărire penală la momentul soluționării în mod definitiv a dosarului penal în cauză.

Prin urmare, a solicitat a fi avute în vedere faptul că bunul dobândit prin săvârșirea infracțiunii, ce face obiectul judecății, este reprezentat de o sumă de bani și nu de imobilele adjudecate de către contestatoare.

Contestatoarea a achitat prețul contractului prin care a fost transmisă proprietatea asupra imobilelor sechestrate, suma de bani aflându-se în contul de insolvență, iar prevederile art. 112 alin. (5) din C. pen. au în vedere că, în cazul în are bunurile ce urmează a fi supuse confiscării nu se mai găsesc în patrimoniul persoanei care a săvârșit infracțiunea, se va confisca echivalentul în bani al acestora.

Împrejurarea că lichidatorul judiciar a procedat deja la indisponibilizarea echivalentului în bani a bunului sechestrat, aflat în proprietatea subscrisei, sumele de bani fiind depozitate într-un cont distinct pentru a fi puse la în mod definitiv a dosarului penal în cauză.

Necesitatea menținerii caracterului sancționator al măsurii confiscării în prezenta cauză cu privire la persoana care a săvârșit infracțiunea, prin raportare la faptul că (i) în patrimoniul acesteia a intrat contravaloarea în bani a bunului supus măsurii asiguratorii, și la faptul că (ii) în conformitate cu cele reținute prin Ordonanța de instituire a sechestrului, prețul contractului prin care C. nu ar fi fost achitat niciodată;

Ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra construcțiilor în cauză nu ar crea nicio stare de pericol pentru valorile sociale atât timp cât (i) este permisă valorificarea imobilelor asupra cărora este instituită măsura asiguratorie sub forma sechestrului și (ii) sumele de bani ce reprezintă contravaloarea se află într-un cont distinct, tocmai pentru că, ulterior soluționării prezentei cauze, acestea să fie puse la dispoziția organelor de urmărire penală.

Prin cererea formulată, persoana interesată B. a învederat că în dosarul penal nr. x/2014 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, prin ordonanța cu același număr din data de 09.04.2015, au fost instituite masuri asigurătorii prin instituirea sechestrului asiguratoriu printre care și asupra bunurilor imobile și mobile, aflate în proprietatea și posesia C.- CUI x.

Potrivit procesului-verbal de aplicare a sechestrului, încheiat de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, a fost aplicată măsura sechestrului, printre altele și asupra imobilului - teren în suprafață de 477,73 mp și construcția tip S+ P+ 2E, edificată pe aceasta, în suprafață de 130,53 mp având nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x a municipiului București, situate în București.

Prin rechizitoriul cu nr. x din data de 05.07.2015 al Direcției Naționale Anticorupte, secția de Combatere a Corupției, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților cercetați în dosarul penal și au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse pe parcursul urmăririi penale, fiind indicată inclusiv ordonanța nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015.

Măsura sechestrului asigurător a fost menținută prin hotărârea penală nr. 592/13.05.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în dosar nr. x/2015.

Societatea C., a fost supusă procedurilor de faliment, reglementate de Legea nr. 85/2014 la data de 24.04.2018, în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului București, secția Civilă.

La data de 16.12.2021, având în vedere prevederile art. 64 lit. i), art. 154 alin. (2) și art. 156 din Legea nr. 85/2014, procesele-verbale ale adunării creditorilor C. din 20.03.2020 și 07.06.2021, procesul-verbal de licitație nr 7076/26.11.2021 și publicația de vânzare efectuată în ziarul Bursa la data de 08.11.2022, a intervenit vânzarea bunului, cu achitarea prețului stabilit în condițiile Legii 85/2014, în contul societății în faliment.

Vânzarea a fost perfectată în condițiile Legii 85/2014 din care a invocat aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 pct. 45 din Lg. 85/2014, conform cărora procedura insolvenței/falimentului este o procedură concursuală, colectivă și egalitară, ceea ce înseamnă că toți creditorii participă în vederea valorificării creanțelor, conform ordinii de prioritate prevăzute de Legea nr. 85/2014.

S-a invocat, de asemenea, Decizia nr 1/2020 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu efect obligatoriu si dispozițiile art. 91 alin. (1) din Legea 85/2014.

S-a apreciat că prin utilizarea sintagmei "dobândite libere de orice sarcini" legiuitorul se referă la subdobânditorul din cadrul procedurii insolvenței (care a cumpărat bunul), nu la debitor, în calitate de proprietar executat silit, argumentul pornind de la calitatea de subiect activ al infracțiunii urmărite în dosarul penal, în care s-a dispus măsura asiguratorie.

S-a menționat că existența unei măsuri asigurătorii dispuse în procesul penal, anterior deschiderii procedurii de insolvență, nu împiedică valorificarea bunurilor afectate de o astfel de măsură, din moment ce textul vorbește de dobândirea lor liberă de orice sarcini, cu excepția cazului în care măsura asigurătorie e luată în vederea confiscării speciale sau extinse. Toate bunurile supuse măsurilor asigurătorii pot fi valorificate în cadrul procedurii insolvenței, indiferent de scopul pentru care a fost luată măsura.

Existența procedurii insolvenței nu afectează legalitatea instituirii și a menținerii măsurii asigurătorii, întrucât este vorba de două aspecte diferite, cu funcție diferită. Criteriul obiectiv pentru care valorificarea bunurilor afectate de aceasta măsură este permisă, în contra interdicțiilor- prevăzute de C. proc. pen., derivă din împrejurarea în care o asemenea valorificare se realizează, evident nefiind vorba despre o înstrăinare voluntară efectuată de către debitoare, ci de o valorificare efectuată într-un cadru procesual, în condițiile stabilite expres de dispozițiile Legii 85/2014.

Cu privire la efectele valorificării bunurilor în situația în care acestea erau afectate de măsuri asigurătorii penale (anterior deschiderii procedurii), s-a arătat că trebuie avut în vedere scopul instituirii măsurii asigurătorii, după cum acesta e evidențiat și în cuprinsul art. 91 din Legea nr. 85/2014. Întocmai că în cazul executării silite, măsura asiguratorie strămutându-se asupra prețului obținut, care, în procedura insolvenței, va fi distribuit potrivit regulilor prevăzute de art. 159 din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, s-a arătat că în legea insolvenței, nu există nicio preferință acordată creditorilor pentru care s-au instituit măsurile asiguratorii (nici măcar atunci când creditorul este statul- acesta având poziția de creditor chirografar), dispozițiile art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014 arătând care este soarta acțiunii civile în cazul în care față de persoana juridică fusese deschisă procedura insolvenței.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că prin ordonanțele nr. 381/P/2014 din datele de 09.04.2015, 29.04.2015 și 25.05.2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de Combatere a Corupției, procurorul, în cursul urmăririi penale, a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpaților G., H., I., J., precum și asupra bunurilor persoanelor interesate K., L., M., N., S.C. BUCUREȘTI S.A., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. C., S.C. Q. S.A., R., S., T., U., V. și W. în vederea confiscării speciale, în baza art. 249 alin. (1), (2) și 4 C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. e), alin. (5) și alin. (6) C. pen.

Prin sentința penală apelată nr. 592/13.05.2021 a Tribunalului București, secția I Penală, în baza art. 404 alin. (4) rap. la art. 397 alin. (2) și (4) și art. 249 C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaților G. și H. (cu excepția imobilelor situate în oraș Bragadiru, str. x, jud. Ilfov și Mun. București) și ale persoanelor interesate S., S.C. BUCUREȘTI S.A., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. C., S.C. Q. S.A. și R.. Totodată, au fost ridicate măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaților I. și J. și ale persoanelor interesate K., L., M., N., U., V. și W..

De asemenea, prin Procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 09.04.2015 au fost sechestrate următoarele: (i) Construcție "D.", înscrisă în Cartea funciară nr. x a localității Predeal, împreună cu terenul în suprafață de 2.187,59 mp, înscris în aceeași Carte funciară; (ii) Clădire anexă "Locuință de serviciu", înscrisă în Cartea funciară nr. x a localității Predeal.

Imobilele sus-menționate au fost achiziționate de către societatea C. de la numiții I. și J., prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 23.04.2009 de Birou Notarial "X.".

În cadrul procedurii de licitație publică organizată pentru vânzarea bunurilor imobile aparținând debitoarei C., aflată în faliment, S.C. A. S.R.L. a achiziționat imobilele sus-menționate, fiind astfel autentificat sub nr. x Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17.06.2022.

În mod similar, prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului încheiat de ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, în baza ordonanței a fost aplicată măsura sechestrului, printre altele și asupra imobilului - teren în suprafață de 477,73 mp și construcția tip S+ P+ 2E, edificată pe aceasta, în suprafață de 130,53 mp având nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x a municipiului București, situate în București.

La data de 16.12.2021, având în vedere prevederile art. 64 lit. i), art. 154 alin. (2) și art. 156 din Lg. nr. 85/2014, procesele-verbale ale adunării creditorilor C. din 20.03.2020 și 07.06.2021, procesul-verbal de licitație nr 7076/26.11.2021 și publicația de vânzare efectuată în ziarul Bursa la data de 08.11.2022, a intervenit vânzarea bunului, cu achitarea prețului stabilit în condițiile Legii 85/2014, în contul societății în faliment.

În ceea ce privește cererile de ridicare sechestru formulată de către persoanele interesate S.C. A. S.R.L. și B., Curtea a arătat că, prin ordonanța din data de 09.04.2015, DNA a dispus luarea măsurii asigurătorii, prin instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile și mobile aflate în posesia sau proprietatea S.C. C. Prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 09.04.2015, D., constând în construcție și teren, precum și Clădirea anexă "Locuință de serviciu", au fost supuse măsurii asigurătorii. Imobilele respective au fost achiziționate de către S.C. C. de la apelantul - inculpat I., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.04.2009 de către Biroul Notarial "X.". S.C. C. este supusă procedurii falimentului, iar în cadrul procedurii de licitație publică organizată pentru vânzarea bunurilor debitoarei S.C. C., persoana interesată S.C. A. S.R.L. a achiziționat D. și Clădirea anexă "Locuință de serviciu", potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.06.2022.

În cadrul aceleiași proceduri, Y. a fost declarat câștigător al procedurii de licitație, la data de 16.12.2021, încheindu-se actul autentic de vânzare nr. 1548 de către BNP Z. cu privire la imobilul - teren în suprafață de 477,73 mp și construcția tip S+ P+ 2E, edificată pe aceasta, în suprafață de 130,53 mp având nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x a municipiului București, situate în București.

Prin prezentele cereri, persoanele interesate S.C. A. S.R.L. solicită ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile mai sus menționate, cu consecința menținerii măsurii asiguratorii asupra sumelor rezultate din valorificarea bunurilor respective.

Potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenție, sechestre, de orice fel. Fac excepție de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale și/sau confiscării extinse.

Prin urmare, potrivit art. 91 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, singurele operațiuni exceptate de regimul juridic al bunurilor valorificate în procedura insolvenței de a fi dobândite libere de orice sarcini sunt cele supuse măsurilor asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale și/sau confiscării extinse.

Astfel, persoanele interesate care solicită ridicarea sechestrelor în prezenta cauză cunoșteau faptul că bunurile respective sunt supuse unor măsuri asigurătorii în cadrul unui proces penale, motiv pentru care nu le-au dobândit libere de sarcini, măsura sechestrului asigurător subzistând.

Totodată, s-a arătat că scopul măsurii asiguratorii dispuse în vederea confiscării nu este acela de a crea un avantaj patrimonial vreunei persoane având un potențial drept de creanță, ci de a asigura că anumite categorii de bunuri rămân în patrimoniul unei persoane, urmând a fi trecute în patrimoniul statului dacă se dispune măsura confiscării. Excepția prevăzută de art. 91 alin. (1) teza II din Legea 85/2014 vizează însă modalitatea prin care se realizează dobândirea bunului, urmând a fi menținută măsura sechestrului asigurator instituit în vederea confiscării și după înstrăinarea bunului, fără a fi însă de natură a împiedica sau temporiza o astfel de înstrăinare. În același sens a statuat și ÎCCJ în decizia nr. 1/2020 având ca obiect dezlegarea unei chestiuni de drept.

Cu privire la apărările persoanelor interesate constând în faptul că, potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., bunul dobândit prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală sunt banii cu care au fost achiziționate respectivele imobile, iar nu imobilele în sine, iar măsura asiguratorie se poate menține asupra sumelor rezultate din valorificarea bunurilor imobile având în vedere că au fost indisponibilizate/depozitate sumele obținute din valorificarea bunurilor imobile, prima instanță a apreciat că acestea nu pot fi reținute, atât timp cât susținerea că nu au nicio legătură cu acuzațiile din prezenta cauza sau faptul că bunurile provenite din fapte penale ar fi banii cu care au fost inițial achiziționate respectivele imobile sunt chestiuni de fond, care nu pot fi analizate în această etapă, ci la finalul cauzei, atunci când instanța de control judiciar se va pronunța, după epuizarea probelor încuviințate în apel.

Totodată, Curtea a constatat că, din interpretarea dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, nu rezultă că suma de 3.284.571,21 RON, poate fi pusă la dispoziția organelor de urmărire penală. Astfel, conform art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, sumele obținute din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1) vor fi distribuite conform prevederilor legale, urmând ca diferențele favorabile după plata onorariilor și a cheltuielilor de procedură să fie puse la dispoziția organelor de urmărire penală. Din economia dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, nu rezultă faptul că organele judiciare penale ar avea vreun drept de prioritate asupra sumelor obținute în urma vânzării bunurilor supuse măsurilor asigurătorii în cadrul proceselor penale. Dimpotrivă, banii vor fi puși la dispoziția organelor penale după ce vor fi distribuiți creditorilor înscriși la masa credală și după plata onorariilor și cheltuielilor de procedură.

De asemenea, cu privire la dispozițiile invocate, respectiv prevederile art. 112 alin. (5) din C. pen., în conformitate cu care, în cazul în care bunurile ce urmează a fi supuse confiscării nu se mai găsesc în patrimoniul persoanei care a săvârșit infracțiunea, se va confisca echivalentul în bani al acestora, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză, prevăzând o cu totul altă situație, bunurile existând în patrimoniul persoanei care se presupune că a săvârșit infracțiunea la momentul instituirii măsurilor asigurătorii. Aceste texte de lege au în vedere situația premisă în care la momentul luării măsurii confiscării, nu ar mai fi de găsit, nu situația în care bunurile cu privire la care s-a dispus, deja, instituirea măsurii asiguratorii (eventual în vederea confiscării, măsura care încă nu s-a dispus), au fost valorificate în procedura de licitație publică ca urmare a procedurii falimentului, pentru această din urmă situație fiind aplicabile considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 1/2020.

La acest moment procesual, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor mobile sau imobile care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunile presupus a fi comise, iar consecințele pe care le produc nu depășesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, întrucât măsurile asigurătorii erau înființate anterior deschiderii procedurii insolvenței/falimentului și urmau bunul.

Curtea a mai reținut că măsurile asigurătorii dispuse în cauză au fost analizate pe parcursul procesului, cu respectarea dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., astfel, în prezenta cauză organele judiciare au efectuat o analiză judicioasă a măsurilor asigurătorii și au adaptat aceste măsuri la specificul cauzei păstrând caracterul proporțional al acestora. Totodată, nu a fost depășit un termen rezonabil de desfășurare a procedurilor judiciare, având în vedere complexitatea mare a cauzei determinată de numărul de persoane implicate, durata activității infracționale, conținutul, numărul, amploarea actelor de executare imputate și a materialului probator administrat, care, de altfel, se impune a fi readministrat în apel.

Împotriva încheierii din 29 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală au formulat contestație A. S.R.L. și B. solicitând ridicarea măsurilor asiguratorii.

Analizând contestația formulată de contestatorii A. S.R.L. și B., în raport de criticile invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin ordonanțele nr. 381/P/2014 din datele de 09.04.2015, 29.04.2015 și 25.05.2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de Combatere a Corupției, procurorul, în cursul urmăririi penale, a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpaților G., H., I., J., precum și asupra bunurilor persoanelor interesate K., L., M., N., S.C. BUCUREȘTI S.A., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. C., S.C. Q. S.A., R., S., T., U., V. și W. în vederea confiscării speciale, în baza art. 249 alin. (1), (2) și (4) din C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. e), alin. (5) și (6) din C. pen.

De asemenea, prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 09.04.2015 s-au declarat sechestrate următoarele imobile: Construcție "D.", înscrisă în Cartea funciară nr. x a localității Predeal, împreună cu terenul în suprafață de 2.187,59 mp, înscris în aceeași Carte funciară și Clădire anexă "Locuință de serviciu", astfel cum a fost identificată sub nr. A.1.1. în Cartea funciară nr. x a localității Predeal împreună cu terenul în suprafață de 197,24 mp, înscris în aceeași Carte funciară.

Imobilele respective au fost achiziționate de către S.C. C. cu suma de 2.700.000 euro de la inculpatul I., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.04.2009 de către Biroul Notarial "X.".

Societatea C., a fost supusă procedurilor de faliment, în dosarul nr x/2017 aflat pe rolul Tribunalului București, secția Civilă, iar persoana interesată S.C. A. S.R.L. a achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.06.2022 aceste imobile în cadrul procedurii de licitație publică organizată pentru vânzarea bunurilor debitoarei S.C. C.

Potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenție, sechestre, de orice fel. Fac excepție de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale și/sau confiscării extinse.

Prin Decizia nr. 1 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 25 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat cu privire la posibilitatea înstrăinării bunurilor asupra cărora au fost instituie măsuri asigurătorii în cadrul unui proces penal de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenței stabilind că existența unor măsuri asigurătorii înființate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenței, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare: a) nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce privește bunul sechestrat; b) nu este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispozițiilor Legii nr. 85/2014; c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr. 85/2014.

Instanța supremă a reținut expressis verbis că:

- teza întâi din art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reglementează fără putință de tăgadă premisa deja produsă a înstrăinării, a dobândirii de către terți în cadrul procedurii insolvenței a unor bunuri asupra cărora este instituită măsura asigurătorie în vederea eventualei confiscări speciale/extinse care nu a fost încă dispusă în procesul penal, al cărei caracter eventual este dat de lipsa unei hotărâri definitive pe latură penală, iar teza a doua din același text se referă doar la caracterul de "bun liber de sarcini" sau de "bun grevat de sarcini", iar nu la vreo inalienabilitate sau insesizabilitate a acestuia. Cu alte cuvinte, legiuitorul stabilește consecințele ce au loc după înstrăinarea/dobândirea valabilă, iar nicidecum un impediment absolut de a fi valorificat în cadrul unei proceduri judiciare a insolvenței;

- art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014 face referire la dobândirea bunurilor libere de orice sarcini, precum privilegii, gajuri, ipoteci, drepturi de retenție, sechestre de orice fel, făcând excepție de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale și/sau confiscării extinse, care se mențin și ulterior înstrăinării" (par. 116, 117).

Încheierea actului de vânzare - cumpărare asupra unui bun imobil indisponibilizat în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau extinse, nu acționează ca o cauză de ridicare (de drept) a măsurii asigurătorii, ce va subzista, bunurile neputând fi considerate dobândite libere de sarcini. În cazul înstrăinării bunurilor în procedura insolvenței, bunuri față de care exista o măsură asiguratorie dispusă în procesul penal în vederea luării unei măsuri de siguranță, respectiv a confiscării speciale și/sau confiscării extinse, dobânditorul cunoaște situația juridică a bunurilor, aspect menționat în chiar contractul de vânzare-cumpărare și îl dobândește grefat de sarcini.

Dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 conform cărora sumele obținute din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1) vor fi distribuite conform prevederilor legale, urmând ca diferențele favorabile după plata onorariilor și a cheltuielilor de procedură să fie puse la dispoziția organelor de urmărire penală, nu au în vedere situația de excepție prevăzută de teza a II-a a alin. (1) al acestui text de lege. Lipsa unei preferințe a organelor judiciare asupra sumelor obținute din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1), ar face inaplicabilă și lipsită de finalitate situația de excepție impusă de teza a II a, scopul măsurii asigurătorii nemaifiind atins în condițiile în care s-ar proceda la vânzarea bunului liber de orice sarcini.

Instanța de control judiciar constată că norma invocată, art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, stabilește fără echivoc că aceste bunuri sunt dobândite libere de orice sarcini, excepție de la acest regim făcând bunurile supuse măsurilor asigurătorii dispuse în cadrul procesului penal în vederea confiscării speciale și/sau confiscării extinse.

Mai mult, dispozițiile art. 112 alin. (5) din C. pen., invocate de contestatori, conform cărora dacă bunurile supuse confiscării, potrivit alin. (1) lit. b) -e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani și bunuri până la concurența valorii acestora, nu sunt incidente în cauză, situația premisă impusă de norma precitată fiind diferită. Bunurile au existat în patrimoniul inculpatei, anterior deschiderii procedurii insolvenței, iar asupra acestora a fost dispusă măsura sechestrului asigurator. Textul de lege evocat are în vedere situația în care bunurile nu se găsesc la momentul instituirii măsurii asiguratorii, nu și cazul în care asupra acestora s-a dispus anterior măsura asiguratorie urmată de valorificarea acestora în procedura de licitație publică ca urmare a procedurii falimentului.

Vânzarea la licitație publică în procedura insolvenței nu extrage bunul procesului penal, astfel încât acesta să fie considerat de negăsit (inexistent) în raport cu măsurile procesuale dispuse în cauza penală pendinte. Interpretarea evocată de părți, ce susține un interes patrimonial particular, are amplitudinea și abilitatea de a lipsi de eficiență tocmai excepția instituită de art. 91 alin. (1) teza finală, context în care este imposibil de asumat de către instanță, deoarece acționează ca o veritabilă cauză de abrogare (textul nu se poate interpreta în sensul inaplicării sale de plano).

De asemenea, este util a se aminti și aceea că aceste măsuri asiguratorii au fost menținute de instanța de fond. Astfel, prin sentința penală nr. 592 din 13.05.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2015, în baza art. 404 alin. (4) raportat la art. 397 alin. (2) și (4) și art. 249 din C. proc. pen., a menținut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaților G. și H. (cu excepția imobilelor situate în oraș Bragadiru, str. x, jud. Ilfov și Mun. București) și ale persoanelor interesate S., S.C. București S.A., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. C., S.C. Q. S.A. și R..

Totodată, acestea au fost verificate în temeiul art. 250

2

din C. proc. pen., dispunându-se, prin încheierea din data de 11 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia nr. 368 08 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015, menținerea măsurilor asigurătorii luate prin ordonanța de dispunere a măsurii asiguratorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra bunurilor mobile și imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă și de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C. C., precum și prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente și viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C. C..

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanță a respins cererile de ridicare a sechestrului asigurător formulate de persoanele interesate S.C. A. S.R.L. și B., astfel că va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate împotriva încheierii din 29 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii A. S.R.L. și B. împotriva încheierii din 29 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2024.