ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 189/2023

Asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 09 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 250

2

C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în prezenta cauză, fiind menținute.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 932/F/19.08.2020 a Tribunalului București, secția I Penală, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra următoarelor bunuri:

- imobil situat în municipiul București, B-dul x nr. 69, identificat cadastral cu numărul x, înscris în cartea funciară nr. x, a localității București - sector 1, compus din teren în suprafață de 422,82 m.p. și construcția edificată pe acesta, având S+P+E+M+M, cu o suprafață construită la sol de 248,39 m.p.;

- imobil situat în municipiul București, B-dul x nr. 45, compus din 3 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 78,58 m.p.;

- imobil situat în municipiul București, str. x, compus din 2 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 43,38 m.p., înscris în cartea funciară nr. x, a municipiului București - sector 2;

- suma de 863.957 euro consemnată de către inculpata A. S.R.L. la B. la dispoziția Curții de Apel București;

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. civ..pen., a fost menținută poprirea instituită asupra sumei de 648.623,03 euro, existentă în contul bancar nr. x, deschis pe numele inculpatei C. S.R.L. la D. S.A., măsură dispusă prin ordonanța de poprire nr. 330/P/2014 din 20.10.2017.

Curtea de apel a constatat că inculpații E., A. S.R.L. și C. S.R.L. au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 (cu încadrări juridice diferite), astfel că există o obligație legală în privința luării măsurilor asigurătorii.

De asemenea, Curtea de apel a constatat că cei trei inculpați menționați anterior au fost obligați la despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind dispuse și măsuri de confiscare și pedepse cu amenda penală.

Prin urmare, s-a apreciat că măsurile asigurătorii dispuse în prezenta cauză au ca scop garantarea pagubei produse prin infracțiunea de "evaziune fiscală", executarea pedepselor cu amenda penală și protejarea bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, în eventualitatea stabilirii unei vinovății a inculpaților E., A. S.R.L. și C. S.R.L..

În contextul factual al cauzei, s-a constatat că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunile presupus a fi comise și a executării pedepselor constând în amenda penală.

Referitor la susținerile apărării, în sensul că s-ar impune restrângerea măsurilor asigurătorii după o evaluare a imobilelor, s-a apreciat de către Curtea de apel că acest aspect nu afectează la acest moment legalitatea și temeinicia acestor măsuri asigurătorii, întrucât nivelul valoric al unor imobile pe parcursul mai multor ani poate fi fluctuant, ascendent sau descendent, neputând fi un indicator obiectiv care să impună doar pe acest considerent restrângerea măsurilor asigurătorii.

În privința termenului rezonabil scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, Curtea de apel a considerat că acest prag nu a fost atins, având în vedere complexitatea cauzei și natura acuzațiilor aduse inculpaților, consecințele produse asupra inculpaților nedepășind efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu valorile care sunt garantate. Astfel, trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuție principiul rezonabilității, în accepțiunea Convenției, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților, complexitatea cauzei și durata procedurilor în fața instanței.

Împotriva încheierii din 09 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală au formulat contestații inculpații E., A. S.R.L. și C. S.R.L.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 03 martie 2023, sub nr. x/2018/a6, fiind fixat termen de judecată aleatoriu a data de 07 martie 2023.

În cererea scrisă, inculpații, prin avocat ales, au susținut că dispunerea și menținerea măsurilor asigurătorii se face pe baza analizei valorilor implicate în cauză, respectiv: valoarea prejudiciului, bonitatea inculpatului/inculpaților și valoarea patrimoniului de care acesta dispune. În prezentul dosar, în opinia apărării, niciunul dintre aceste criterii nu a fost avut în vedere de către instanța de apel la momentul verificării măsurilor asigurătorii, aceasta fiind realizată în mod mecanic, fără o analiză concretă a situației particulare din prezenta cauză cu referire la durata excesivă a măsurilor asigurătorii instituite în sarcina inculpaților, la proporționalitatea acestora cu presupusul prejudiciu reclamant de partea civilă, care la acest moment procesual nu a fost stabilit în mod definitiv, dovadă fiind faptul că în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză fiscal-contabilă al cărei scop central este acela de a stabilit existența vreunui prejudiciu și, în eventualitatea existenței vreunui prejudiciu, de a determina cuantumul acestuia. La pronunțarea soluției de menținere a măsurilor asigurătorii nu a fost avută în vedere nici bonitatea inculpatului E., care s-a prezentat la fiecare termen de judecată, având o conduită corespunzătoare, exercitându-și, în mod activ, drepturile procesuale prin propunerea de probe îndreptate înspre aflarea adevărului și a stabilirii stării de fapt reale.

Apărarea a susținut că sunt stabilite etapele procesuale în care măsurile pot fi instituite, scopul pentru care aceste măsuri vor fi luate, iar doctrina și practica au stabilit și elementele care trebuie valorizate pentru a se putea institui aceste măsuri în mod legal. Analiza situației de la caz la caz, poate și trebuie să conducă la tratarea diferențiată a suspecților sau inculpaților, instanțele de judecată fiind obligate să țină cont de particularitățile fiecărei spețe pentru a respecta drepturile procesuale ale părților și garanțiile oferite nu doar de dreptul național, ci și de dreptul unional. Prin urmare, anterior menținerii sechestrului asigurător, trebuie să se evalueze prejudiciul produs prin infracțiune, valoarea sechestrată trebuie să fie apropiată de cea a bunurilor care ar putea fi confiscate după stabilirea vinovăției, dacă procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța, apreciază că se impune luarea acestei măsuri.

În prezenta cauză, apărarea a arătat că prejudiciul este unic, reținut atât în sarcina inculpatului E., cât și în sarcina societăților C. S.R.L. și A. S.R.L. Cu toate acestea, au fost instituite măsuri asigurătorii atât asupra bunurilor mobile, cât și imobile ale inculpaților, fără a se ține cont de valoarea bunurilor sechestrate prin comparație cu valoarea pretinsului prejudiciu.

Prin urmare, întrucât nu s-a realizat o evaluare a bunurilor asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii, s-a considerat de către apărare că acestea a fost instituite în mod nelegal și din perspectiva întinderii, existând o disproporție semnificativă între valoarea pretinsului prejudiciu și valoarea bunurilor asupra cărora a fost instituit sechestrul.

Astfel, deși valoarea pretinsul prejudiciu indicată de către organele de urmărire penală este 2.700.000 euro, măsurile asigurătorii au fost instituite atât asupra bunurilor mobile ale inculpaților, respectiv asupra soldurilor conturilor acestora, cât și asupra bunurilor imobile a căror valoare de circulație este semnificativ mai mare. Având în vedere faptul că nici în ordonanței de instituire a măsurilor, nici în cuprinsul sentinței atacate nu se menționează care a fost criteriul de selecție avut la bază pentru instituirea sechestrului asigurător și nici nu s-a realizat o evaluare de specialitate a bunurilor imobile deținute de către inculpatul E., s-a considerat de către apărare că măsura este nu doar disproporționată, cât și abuzivă.

S-a menționat că, potrivit rapoartelor de expertiză tehnică extrajudiciară în specialitatea evaluare imobiliară întocmite la data de 8.02.2023, valoarea celor trei imobile este următoarea: imobilul situat în municipiul București, Bld. Dacia, nr. 69, înscris în Cartea funciară nr. x a municipiului București - Sector 1, compus din teren în suprafață de 422,82 mp și construcția edificată pe acesta, având S+P+E+M+M, cu o suprafață construită la sol de 248,39 mp și o suprafața desfășurată de 914 mp, aflat în proprietatea lui E., are o valoare estimată de 2.120.000 euro, adică 10.367.000 RON; imobil situat în municipiul București, B-dul x, nr. 45, se. 5, înscris în Cartea funciară nr. x a municipiului București, compus din 3 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 78,58 mp., plus 4 balcoane cu o suprafață de 12,25 mp, aflat în proprietatea lui E., are o valoare estimată de 210.000 euro, adică 1.027.000 RON și imobil situat în municipiul București, Str. x, se. 2, înscris în cartea funciară nr. x, a municipiului București - Sector 2, compus din 2 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 43,39 mp, aflat în proprietatea lui E., are o valoare estimată de 87.000 euro, adică 425.000 RON. În ceea ce privește imobilul situat în municipiul București, Bld. Dacia, nr. 69, înscris în Cartea funciară nr. x a municipiului București - Sector 1, având o valoarea estimată de 2.120.000 euro, adică 10.367.000 RON, inculpatul E. a primit o ofertă de cumpărare la prețul de 2.200.000 euro, din partea unui client din portofoliul societății F. S.R.L., care se ocupă de tranzacționarea acestei proprietăți. Propunerea financiară făcută de clientul interesat fost justificată de poziția imobilului care are deschidere spre două artere principale din București, elementele arhitectonice deosebite și starea bună din prezent a proprietății.

Având în vedere aceste aspecte, soluția de menținere a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile deținute de către E. și asupra bunurilor mobile - suma de 863.957 euro consemnată de către inculpata A. S.R.L. la B. la dispoziția Curții de Apel București, și suma de 648.623,03 euro, poprită în contul bancar nr. x, al societății C. S.R.L. deschis la D. S.A., este vădit nejustificată, încălcând în mod flagrant dreptul de proprietate al inculpaților.

În opinia apărării, un alt element care justifică solicitarea noastră este generat de faptul că soluția de menținere a măsurilor asigurătorii asupra celor două sume indisponibilizate în defavoarea societăților inculpate afectează grav activitatea curentă acestora. în concret, societățile inculpate se află în imposibilitate de a susține fluxul de plăți curente față de colaboratori și față de proprii angajați, aspect ce antrenează inclusiv o eventuală imposibilitate de respectare a obligațiilor fiscale curente.

S-a arătat că până la acest moment, administratorul societăților inculpate a făcut eforturi considerabile pentru e evita o eventuală deschidere a procedurii insolvenței și pentru a menține în circuit civil și comercial societățile inculpate, însă datorită perioadei nefaste generată de pandemia de Covid-19, care a determinat o creștere semnificativă a prețurilor, la acest moment societățile inculpate au ajuns într-un impas financiar pentru a cărui rezolvare este imperios necesară eliberarea sumelor indisponibilizate, fie chiar și în parte prin ridicarea măsurii popririi cu consecința eliberării sumei de 648.623,03 euro, poprită în contul bancar nr. x, al societății C. S.R.L. deschis la D. S.A..

Așadar, restrângerea măsurilor asigurătorii asupra celor trei imobile nu este de natură a afecta scopul pentru care au fost instituite măsurile asigurătorii, întrucât valorificarea acestora la valoarea indicată în cele trei rapoarte de expertiză extrajudiciară este suficientă pentru a acoperi eventualul prejudiciu, ce se va stabili prin raportul de expertiză fiscal contabilă aflat în desfășurate.

Apărarea a apreciat că, în ipoteza în care măsurile asigurătorii vor rămâne în ființă în forma în care au fost dispuse, cele două societăți vor fi în imposibilitate de a-și asigura desfășurarea activității în condiții optime, aspect ce poate afecta inclusiv mijloacele de trai ale inculpatului E. și ale familiei acestuia, întrucât își desfășoară activitatea în cadrul acestor societăți.

Prin urmare, s-a considerat că menținerea sechestrului asigurător doar asupra bunurilor imobile este suficientă, iar scopul prevăzut de art. 249 C. proc. pen. este atins.

Un alt argument al apărării în susținerea solicitării de restrângere a măsurile este durata îndelungată a procedurilor și inclusiv a măsurilor asigurătorii. Apărarea a apreciat că raportat la comportamentul autorităților și cel al părților, nu mai este respectată cerința proporționalității acestor măsuri cu scopul în vederea realizării căruia au fost instituite, condiții în care restrângerea lor ar determina proporționalitatea măsurilor cu scopul pentru care au fost instituite și ar împiedica lezarea drepturilor celor trei inculpați.

Apărarea a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală în această materie, respectiv încheierea din data de 29.06.2021 în dosarul nr. x/2017, dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, cauza G. S.A. împotriva României (Cererea nr. 38072/11), cauza Cernea împotriva României (Cererea nr. 7486/12).

În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității contestației, având în vedere că din conținutul încheierii atacate rezultă că minuta a fost comunicată în data de 09 februarie 2023, data pronunțării hotărârii, iar data poștei de pe plicul conținând contestația formulată este 16 februarie 2023.

Pe fondul cauzei, procurorul a apreciat că se impune menținerea măsurilor asigurătorii, având în vedere că, față de momentul instituirii măsurilor la datele de 14 martie 2017, 23 iunie 2017 și 20 octombrie 2017, nu a fost depășit un termen rezonabil

Apărătorul ales al contestatorilor inculpați E., A. S.R.L. și C. S.R.L. a formulat critici care au vizat principiul proporționalității și durata rezonabilă a măsurilor asigurătorii care au fost instituite în urmă cu peste 6 ani. Totodată, a solicitat să se observe că valoarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsurile asigurătorii este mult peste valoarea pretinsului prejudiciu.

Examinând încheierea atacată, în temeiul art. 250

2

din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, se constată că, sunt întrunite cerințele legale privind termenul de declarare a contestațiilor, fiind respectate dispozițiile art. 250

1

C. proc. pen.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că minuta încheierii din 09 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2018 a fost comunicată inculpaților E. și A. S.R.L., la adresa de domiciliu din București, Bd. x, nr. 45 la data de 16 februarie 2023, pe dovada de primire existând semnătura destinatarului, precum și inculpatei C. S.R.L. la adresa din București Calea x, bl. Corp A, ap. Cam B1 . Inculpații E., A. S.R.L. și C. S.R.L. au formulat contestații împotriva încheierii din 09 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. la data de 16 februarie 2023 (data poștei aflată pe plicul de la dosar contestație). Prin urmare, contestațiile au fost declarate în termenul prevăzut de lege.

Analizând în concret măsurile asigurătorii instituite în cauză, Înalta Curte apreciază că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestora pentru următoarele considerente:

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

În drept, prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispozițiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată și completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 250

2

C. proc. pen. în materia măsurilor asigurătorii. Potrivit acestui text de lege, "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător."

Potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (1) și (5) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora (alin. (5).

Prin noile dispoziții procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, putându-se dispune, în raport de particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse.

Având în vedere legislația în vigoare, în cauză, se constată că prin Ordonanțele din 14 martie 2017, 23 iunie 2017 s-a instituit sechestrului asigurător asupra imobilului situat în municipiul București, B-dul x nr. 69, identificat cadastral cu numărul x, înscris în cartea funciară nr. x, a localității București - sector 1, compus din teren în suprafață de 422,82 m.p. și construcția edificată pe acesta, având S+P+E+M+M, cu o suprafață construită la sol de 248,39 m.p.; imobilului situat în municipiul București, B-dul x nr. 45, compus din 3 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 78,58 m.p.; imobilului situat în municipiul București, str. x, compus din 2 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 43,38 m.p., înscris în cartea funciară nr. x, a municipiului București - sector 2; sumei de 863.957 euro consemnată de către inculpata A. S.R.L. la B. la dispoziția Curții de Apel București.

Prin ordonanța de poprire nr. 330/P/2014 din 20.10.2017 s-a dispus poprirea sumei de 648.623,03 euro, existentă în contul bancar nr. x, deschis pe numele inculpatei C. S.R.L. la D. S.A..

Prin sentința penală nr. 932/F/19.08.2020 a Tribunalului București, secția I Penală, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de Statul Român prin reprezentat legal Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în municipiul București, și în consecință obligă inculpații și părțile responsabile civilmente la plata către Agenția Națională de Administrare Fiscală, a următoarelor sume, astfel:

- inculpatul E. și inculpata A. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 1.702.802,74 RON (1.375.229 RON TVA + 211.562,03 RON dobânzi + 116.011,71 RON penalități), reprezentând prejudiciul creat prin infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, la care se adaugă obligațiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2017 până la data achitării obligației bugetare principale;

- inculpatul E. și inculpata C. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 2.270.965 RON (2.010.949 RON debit principal + 173.344 RON dobânzi + 86.672 RON penalități), reprezentând prejudiciul creat prin infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, la care se adaugă obligațiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2017 până la data achitării obligației bugetare principale;

- inculpatul E. și inculpata A. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 1.051.190,45 RON debit principal, reprezentând prejudiciul creat prin infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, la care se adaugă obligațiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărui debit principal în parte ce alcătuiește suma totală de 1.051.190,45 RON, până la data achitării obligației bugetare principale;

- inculpatul E. și inculpata C. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 1.125.449,31 RON (995.895,61 RON debit principal + 86.369,13 RON dobânzi + 43.184,57 RON penalități), reprezentând prejudiciul creat prin infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, la care se adaugă obligațiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2017 până la data achitării obligației bugetare principale;

- inculpatul E. la plata sumei de 4.581.358,71 RON (3.195.763,60 RON debit principal + 866.951,20 RON dobânzi + 518.643,91 RON penalități), reprezentând prejudiciul creat prin infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (SC H. S.R.L., S.C. I. S.R.L. și S.C. J. SRL), la care se adaugă obligațiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2017 până la data achitării obligației bugetare principale;

- inculpatul E. în solidar cu partea responsabilă civilmente K. S.R.L. la plata sumei de 879.352,56 RON (749.065,06 RON debit principal + 85.991,48 RON dobânzi + 44.296,02 RON penalități), reprezentând prejudiciul creat prin infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, la care se adaugă obligațiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2017 până la data achitării obligației bugetare principale;

- inculpatul E. în solidar cu partea responsabilă civilmente L. S.R.L. la plata sumei de 1.526.250 RON (955,020 RON debit principal + 429.055 RON dobânzi + 142.174 RON penalități) reprezentând prejudiciul creat prin infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, la care se adaugă obligațiile accesorii de plată aferente debitului principal, calculate de la data de 30.06.2017 până la data achitării obligației bugetare principale;

- inculpatul E. și inculpata A. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 84.172,80 RON, reprezentând prejudiciul creat prin infracțiunea de folosire cu rea credință a creditului societății, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., la care se adaugă obligațiile accesorii de plată aferente debitului principal calculate de la data scadenței fiecărui debit principal în parte ce alcătuiește suma totală de 84.172,80 RON, până la data achitării obligației bugetare principale.

- inculpatul E. și partea responsabilă civilmente L. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 113.224,46 RON, reprezentând prejudiciul creat prin infracțiunea de folosire cu rea credință a creditului societății, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., la care se adaugă obligațiile accesorii de plată aferente debitului principal calculate de la data scadenței fiecărui debit principal în parte ce alcătuiește suma totală de 113.224,46 RON, până la data achitării obligațiilor bugetare principale;

- inculpatul E. la plata sumei de 3.279,04 RON, reprezentând prejudiciul creat prin infracțiunea de folosire cu rea credință a creditului societății, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (în calitate de asociat și administrator al J. SRL) la care se adaugă obligațiile accesorii de plată aferente debitului principal calculate de la data scadenței fiecărui debit principal în parte ce alcătuiește suma totală de 3.279,04 RON, până la data achitării obligațiilor bugetare principale.

Ia act că persoanele vătămate A. S.R.L. și L. S.R.L. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. dispune confiscarea specială de la inculpatul E. a următoarelor sume:

- 246.657,36 RON, reprezentând prejudiciul creat societății A. S.R.L., care nu s-a constituit parte civilă;

- 300.084,15 RON, reprezentând prejudiciul creat societății L. S.R.L., care nu s-a constituit parte civilă;

- 17.214,96 RON, reprezentând prejudiciul creat societății J. S.R.L., care a fost radiată la data de 30.07.2015.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în municipiul București, B-dul x nr. 69, identificat cadastral cu numărul x, înscris în cartea funciară nr. x, a localității București - sector 1, compus din teren în suprafață de 422,82 m.p. și construcția edificată pe acesta, având S+P+E+M+M, cu o suprafață construită la sol de 248,39 m.p.; imobilului situat în municipiul București, B-dul x nr. 45, compus din 3 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 78,58 m.p.; imobilului situat în municipiul București, str. x, compus din 2 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 43,38 m.p., înscris în cartea funciară nr. x, a municipiului București - sector 2; sumei de 863.957 euro consemnată de către inculpata A. S.R.L. la B. la dispoziția Curții de Apel București.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută poprirea instituită asupra sumei de 648.623,03 euro, existentă în contul bancar nr. x, deschis pe numele inculpatei C. S.R.L. la D. S.A., măsură dispusă prin ordonanța de poprire nr. 330/P/2014 din 20.10.2017.

În temeiul art. 404 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. rap. la art. 274 alin. (1), (2) și 3 C. proc. pen.., au fost obligați inculpații și părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel:

- 18.000 RON inculpatul E. în solidar cu părțile responsabile civilmente K. S.R.L., cu sediul în municipiul București și L. S.R.L., cu sediul în municipiul București;

- 10.000 RON inculpata A. S.R.L.;

- 10.000 RON inculpata C. S.R.L..

Împotriva sentinței penale nr. 932/F/19.08.2020 a Tribunalului București, secția I Penală au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, apelanții-inculpați E., A. S.R.L., C. S.R.L. și apelanta-partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prin încheierea atacată, din 09 februarie 2023, Curtea de apel a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în prezenta cauză, fiind menținute, apreciindu-se de către instanța de apel că măsurile asigurătorii dispuse în prezenta cauză au ca scop garantarea pagubei produse prin infracțiunea de "evaziune fiscală", executarea pedepselor cu amenda penală și protejarea bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, în eventualitatea stabilirii unei vinovății a inculpaților E., A. S.R.L. și C. S.R.L..

În contestație, criticile apărării au vizat principiul proporționalității și durata rezonabilă a măsurilor asigurătorii care au fost instituite în cauză, apreciindu-se că nu se mai impune menținerea acestora.

Este adevărat că unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

C. proc. pen. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reținut că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)."

Critica apărării, în sensul că măsura asigurătorie nu este proporțională cu scopul reparatoriu urmărit, este nefondată.

Astfel, în cauză, este îndeplinită condiția proporționalității, dată fiind natura infracțiunilor ce fac obiectul cauzei (E. - infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, infracțiuni de folosirea cu rea-credință a creditului societății, în formă continuată, infracțiuni de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, infracțiuni de uz de fals; A. S.R.L. - infracțiuni de evaziune fiscală, infracțiunea de tăinuire; C. S.R.L. - infracțiuni de evaziune fiscală) și necesitatea de a asigura o eventuală confiscare specială, dacă soluția ce se va pronunța în cauză va fi în sensul prevăzut de normele legale ce impun această măsură.

În ceea ce privește existența unei disproporții între valoarea imobilelor și cuantumul asupra căruia s-a luat măsura asigurătorie, se observă că aceeași decizie pronunțată în interesul legii, enunțată mai sus (Decizia nr. 19/2017), a statuat că:

"Atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înființează măsura asigurătorie." De asemenea, și practica instanței supreme susține caracterul obligatoriu al măsurii asigurătorii atunci când legea o prevede, independent de individualizarea prealabilă a bunurilor (Decizia nr. 132 din 19.01.2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 715 din data de 13.03.2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 1.532 din data de 11.05.2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Cu privire la respectarea proporționalității duratei măsurii asigurătorii cu restrângerea dreptului de proprietate al persoanei față de care s-a luat măsura, se constată că de la data instituirii măsurilor asigurătorii (14 martie 2017, 23 iunie 2017 și 20 octombrie 2017) nu a trecut o perioadă de natură să pună în discuție principiul rezonabilității, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că durata procedurilor nu s-a extins nejustificat de mult, față de natura cauzei și specificul probatoriului, în prezent, dosarul fiind în faza judecății a apelului.

Apărarea a mai susținut în cererea scrisă că, în ipoteza în care măsurile asigurătorii vor rămâne în ființă, cele două societăți vor fi în imposibilitate de a-și asigura desfășurarea activității în condiții optime, aspect ce poate afecta inclusiv mijloacele de trai ale inculpatului E. și ale familiei acestuia, întrucât își desfășoară activitatea în cadrul acestor societăți.

Critica este nefondată, întrucât scopul măsurii asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exercițiul drepturilor sale fundamentale, ci de a ocroti un interes mai presus de interesul personal al acestuia, respectiv acela al statului, care, prin măsurile de politică penală adoptate, tinde să protejeze persoana vătămată prin săvârșirea faptelor penale.

Așadar, se apreciază că nu se justifică în momentul de față ridicarea măsurilor asigurătorii, fiind o garanție pentru o posibilă plată a prejudiciului în contul ANAF, cu atât mai mult cu cât în cazul infracțiunii de evaziune fiscală pentru care sunt cercetați inculpații, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie și o garanție plății cheltuielilor judiciare către stat. Mai mult, criticile inculpaților vor fi supuse analizei în calea de atac a apelului, iar în cazul în care, în urma examinării tuturor probelor, se va constata prejudiciul, acesta urmează a fi recuperat de la inculpați.

Relativ la cele ce precedă, instanța supremă constată că, în cauză, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaților, acestea fiind necesare și proporționale cu scopul urmărit și se impune menținerea ei.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații E., A. S.R.L. și C. S.R.L. împotriva încheierii din 09 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii inculpați plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limba arabă se va suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații E., A. S.R.L. și C. S.R.L. împotriva încheierii din 09 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorii inculpați plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limba arabă se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 martie 2023.

GGC - MM