ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 281/2019

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.555 din 4 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins cererea de repunere pe rol și a constatat perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei civile nr. 24/A din 17 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare, fără să indice motivele pe care își întemeiază calea de atac.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2016.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 9 noiembrie 2016, contestatoarea A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, fără să solicite judecata și în lipsă.

Contestatoarea a depus motivele contestației în anulare la aceeași dată, prin care a susținut, în esență, că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a repus cauza pe rol, după care, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 13 iulie 2017, contestatoarea A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, fără să solicite judecata și în lipsă.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a repus cauza pe rol, după care, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 13 noiembrie 2018, contestatoarea A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, fără să solicite judecata și în lipsă.

La termenul de judecată din 19 februarie 2019, instanța supremă a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, pentru motivele consemnate în practicaua prezentei decizii.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a luat în examinare excepția perimării contestației în anulare, invocată din oficiu, reținând următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an".

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală care conduce la stingerea procesului în faza în care se găsește, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în proces.

Conform textului de lege anterior evocat, perimarea poate opera atât în etapa judecății din primă instanță, cât și în etapa judecății din căile de atac, de reformare sau retractare.

Reglementată ca excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât admiterea acesteia conduce la stingerea procesului în faza în care se găsește și absolută, întrucât este instituită prin norme de ordine publică, fiind prevăzută în interesul unei bune administrări a justiției.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin încheierea din 14 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a repus cauza pe rol, după care, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Totodată, la termenul de judecată din 19 februarie 2019, instanța supremă a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, ca urmare a exercitării abuzive a dreptului de a solicita repunerea cauzei pe rol.

Cum sancțiunea nerespectării dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ. constă în lipsirea de efecte a actului procedural exercitat contrar bunei-credințe și scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege, rezultă că cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată la 13 noiembrie 2018, nu constituie un act întreruptiv al termenului de perimare în sensul art. 249 din același act normativ.

Având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina contestatoarei începând cu 14 noiembrie 2017 și până la 19 februarie 2019, când a fost luată în examinare excepția perimării contestației în anulare, rezultă că s-a împlinit termenul de perimare de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina contestatoarei mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, conform art. 249 - 250 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 252 alin. (1) și (2) din același act normativ, va constata perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1555 din 4 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1.555 din 4 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2019.

GGC - ED