ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1814/2020

Ședința publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra constatării perimării contestației în anulare de față;

Prin cererea înregistrată la data de 9 decembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Adjud, sub nr. x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D. a solicitat, pe calea acțiunii oblice, să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă în urma defuncților E. și F., autorii pârâților.

Reclamantul a susținut că pârâții B. și G. sunt copiii defuncților E. și F., astfel că fiecare deține o cotă de 1/2 din masa partajabilă. A solicitat ieșirea din indiviziune a celor doi și atribuirea bunurilor ce le revin în natură, cu subrogarea sa în drepturile ce se cuvin pârâtului B..

La data de 7 octombrie 2015 H. a formulat cerere de intervenție voluntară principală, în contradictoriu cu reclamantul și pârâții, solicitând scoaterea din masa partajabilă a imobilului situat în mun. Adjud, str. x, jud. Vrancea.

Prin încheierea din 20 mai 2016, pronunțată de Judecătoria Adjud, în dosarul nr. x/2014, s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție voluntară principală formulată de numitul H., cu motivarea că petentul nu a justificat interesul prevăzut de art. 61 din C. proc. civ. în condițiile în care nu a dovedit, cu un înscris autentic, că deține în patrimoniul său un drept real asupra imobilului respectiv.

Împotriva acestei încheieri au declarat apel pârâtul B. și intervenientul H..

Tribunalul Vrancea, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 663/2016 din 29 septembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a anulat pentru netimbrare apelul formulat de B. împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2016 a Judecătoriei Adjud, pronunțată în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimații A., C. și D.. Prin aceeași decizie s-a admis apelul declarat de H. împotriva încheierii de ședință din 20 mai 2016 a Judecătoriei Adjud, care a fost schimbată, în parte, în sensul că s-a admis, în principiu, cererea de intervenție în interes propriu, fiind menținute restul dispozițiilor încheierii.

Împotriva deciziei civile nr. 663/2016 a Tribunalului Vrancea au declarat recurs pârâții B., C. și D..

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 51/R din 22 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a admis excepția nulității recursului pentru netimbrare și a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâții B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 663 din 29 septembrie 2016 a Tribunalului Vrancea, în contradictoriu cu intimatul- reclamant A. și intimatul-intervenient în nume propriu H..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2014/a3, la data de 2 februarie 2018.

Prin decizia nr. 4291 din 11 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 51/R din 22 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

La data de 16 octombrie 2018 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2018, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 4291 din 11 octombrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 384 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă s-a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulate de contestatorul B. în favoarea secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul fiind înregistrat pe rolul acesteia, sub nr. x/2018*, la data de 25 martie 2019.

Prin încheierea din 6 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă s-a suspendat judecata contestației în anulare formulate de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 4291 din 11 octombrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din C. proc. civ.

La data de 24 iulie 2020 s-a întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, conform art. 416 din C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepția perimării contestației în anulare, reținând următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte constată că judecata contestației în anulare a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din C. proc. civ., prin încheierea din 6 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării, în condițiile art. 417 și art. 418 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 din același cod, va constata perimată contestația în anulare formulată de contestatorul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 4291 din 11 octombrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2020.