Decizia nr. 522/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2015 la 12 octombrie 2015, urmare a declinării competenței de judecată a cauzei nr. 66452/299/2014 de către Judecătoria Sectorului 1 București, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. (decedată pe parcursul judecății cauzei, poziția procesuală a acesteia fiind preluată de C.), să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, intitulat "promisiune de vânzare-cumpărare" conform încheierii de legalizare nr. 2636 din 18 februarie 2011 - BNP D., privind două imobile: a) imobilul situat în București, șos. x, compus din teren - 65 mp cu vecinătățile: N - Șos. Odăi (9,30 m), S - restul proprietății promitentei vânzătoare, 9,30 m, E - E. și F., 7 m, V - teren CNADNR, 7 m și b) imobilul situat în București, str. x, compus din teren 515 mp, pe care sunt edificate o casă și anexe gospodărești (magazie, puț, WC, hazna, cotețe), terenul cu următoarele vecinătăți: N - proprietatea CNCDNR și restul proprietății promitentei vânzătoare, 27,60 m, S - proprietatea G. S.R.L., 27,60 m, E - E. și F., 18,60 m, V - str. x, 18,60 m, și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru ele două imobile; cu cheltuieli de judecată. La 8 mai 2015, pârâta a formulat cerere reconvențională, disjunsă prin încheierea din 27 ianuarie 2017. Prin cererea de intervenție din 28 iunie 2016, astfel cum a fost precizată la 24 martie 2017, petentul C. a solicitat să se constate că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă de 120.000 RON împotriva părților, actualizată conform titlului executoriu întocmit de BEJ H. în dosarul de executare 11/2003 și obligarea în solidar a reclamantului și pârâtei la plata acesteia; cu cheltuieli de judecată. Prin cererea de intervenție principală și accesorie din 27 noiembrie 2017, petentul I. a arătat că formulează această cerere în numele său, deoarece pretinde un drept asupra imobilelor ce fac obiectul dosarului, alături de reclamant și în sprijinul acestuia. Cererea de intervenție principală a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din 27 ianuarie 2017, iar cererea de intervenție accesorie a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 24 februarie 2017. Pe parcursul judecății cauzei, la 19 mai 2017, a intervenit decesul pârâtei B., având ca moștenitori pe reclamant și C., persoană care a formulat cerere de intervenție principală. Poziția procesuală a pârâtei decedate a fost preluată de C., unul dintre moștenitorii defunctei (alături de reclamant), în calitate de fiu.

Sentința pronunțată în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 814 din 10 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul C..

Decizia pronunțată în apel: Prin decizia civilă nr. 1858A din 7 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 814 din 10 iulie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât C.. A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul: A admis în parte cererea de chemare în judecată. A constatat intervenită vânzarea-cumpărarea cu privire la imobilul situat în București, str. x, între B., decedată pe parcursul procesului, calitatea procesuală a acesteia fiind continuată de intimatul-pârât C., în calitate de promitentă vânzătoare, și apelantul-reclamant A., în calitate de promitent-cumpărător, imobil compus din teren în suprafață de 56,15 m.p. și construcția C3 cu suprafața la sol de 8,18 m.p., identificat conform raportului de expertiză efectuat de expert J., prezenta hotărâre ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Au fost păstrate dispozițiile din sentința de fond privind respingerea acțiunii cu privire la imobilul situat în București. Prin încheierea din 10 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul A.. A dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1858A din 7 decembrie 2022, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2021, în sensul că imobilul obiect al vânzării este situat în București, șos. x. Prin încheierea din 20 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul A.. A dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul încheierii din 10 mai 2023, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2021, în sensul că imobilul obiect al vânzării este situat în București, șos. x. Prin decizia civilă nr. 1332A din 18 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1858A din 7 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de apelantul-reclamant A.; a dispus completarea deciziei, după cum urmează: "Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți și obligă intimatul la plata către apelant a sumei de 6.683,62 RON, cheltuieli de judecată din primă instanță și apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu de avocat."

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 1858/Ap din 7 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs reclamantul A. și pârâtul C.. Împotriva deciziei civile nr. 1332A din 18 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul C.. Împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 20 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs petentul C..

Înregistrarea recursurilor la Înalta Curte de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 7 decembrie 2023 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie. Prin rezoluția din 19 decembrie 2023 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Procedura de filtru: Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 10 decembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra admisibilității recursului. Prin încheierea din camera de consiliu, din data de 10 decembrie 2024, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte a respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 1858A din 7 decembrie 2022. A anulat recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 1332 A din 18 octombrie 2023 și a încheierii din 20 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. A admis în principiu, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1858A din 7 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV -a civilă și a fixat termen pentru judecata recursului la 4 martie 2025, în ședință publică.

Motivele de recurs: Recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate și pe fond admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecata, să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea în baza antecontractului de vânzare-cumpărare intitulat "promisiune de vânzare-cumpărare", conform încheierii de legalizare de semnătura nr. 3636 din 18 februarie 2011 emisă de BNP D., încheiată între reclamant, în calitate de promitent-cumpărător, și B., în calitate de promitent-vânzător. În aprecierea sa, instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. -, decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive străine de natura pricinii - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive străine de pricină, instanța de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât nu s-a pronunțat cu privire la ce a fost învestită, respectiv cu privire la motivul de apel privind pronunțarea sentinței apelate cu încălcarea art. 516 C. proc. civ. de la 1865, art. 21 și art. 24 din Legea nr. 7/1996, art. 13, art. 14 și art. 22 C. proc. civ. sentința apelată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii și străine de pricină (motivul de apel 1.3 din cererea de apel) și a reținut doar că "în ceea ce privește situația din dosarul de executare silită nr. x/2008 al BEJ K., curtea de apel a reținut, din analiza probelor administrate în cauză, că situația de fapt este cea reținută de prima instanța de fond", raportându-se exclusiv la soluția pronunțată în dosarul nr. x/2021, ce a avut ca obiect contestația la executare formulată împotriva procesului-verbal din 21.03.2018 emis în dosarul de executare nr. x/2008, înlăturând nemotivat toate apărările sale, cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și fără a cerceta motivul de apel invocat. Prin cererea de apel a criticat că sentința apelată a fost pronunțată cu încălcarea art. 516 C. proc. civ. de la 1865, art. 21 și art. 24 din Legea nr. 7/1996, art. 13, art. 14 și art. 22 C. proc. civ., iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii și străine de pricina (pct. 1.3), motiv de apel ce nu a fost cercetat de instanța de apel. A arătat că hotărârea cuprinde motive străine de pricină, întrucât instanța de fond a reținut caracterul litigios al dreptului de proprietate raportându-se la executarea silită efectuată în dosarul nr. x/2008 al BEJ K. cu privire la imobilul din București, str. x, apreciind că "adjudecarea imobilului de către un terț, contestată de reclamant pe calea executării silite reprezintă un alt aspect care se opune pronunțării unei asemenea hotărâri", în condițiile în care în dosarul de executare nr. 297/2008 nu s-a emis actul de adjudecare al imobilului din str. x, aspecte care nu au fost analizate de instanța de apel și au fost înlăturate nemotivat. Având în vedere că în speță nu s-a emis act de adjudecare, nu există nicio cauză care să se opună pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului din str. x, întrucât numai actul de adjudecare întabulat în cartea funciară este titlu de proprietate conform art. 516 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865 coroborat cu art. 24 din Legea nr. 7/1996. Potrivit art. 516 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865, incident în speță, întrucât executarea silită în dosarul nr. x/2008 al BEJ K. a început anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. (așa cum rezulta din interpretarea per a contrario a art. 24 din Legea nr. 134/2010), actul de adjudecare este titlu de proprietate care poate fi înscris în cartea funciara și titlu executoriu pentru adjudecatar împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă. Instanța de apel a reținut doar că, în privința acestui imobil, în mod corect prima instanța de fond a respins acțiunea în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, adjudecarea imobilului în favoarea creditorilor promitentei vânzătoare constituind un impediment la admiterea acțiunii cu privire la acest imobil, care a intrat în patrimoniul adjudecatarului, fără a analiza motivul de apel invocat, decizia recurată fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 516 C. proc. civ. de la 1865, întrucât numai actul de adjudecare constituie titlu de proprietate, act de adjudecare ce nu a fost emis în dosarul de executare nr. 297/2008. Totodată, hotărârea cuprinde motive străine de pricină, întrucât nu există la dosar nicio dovadă că imobilul ar fi intrat în patrimoniul adjudecatarului, având în vedere că numai actul de adjudecare constituie titlu de proprietate ce poate fi înscris în cartea funciara, act de adjudecare ce nu a fost emis în dosarul de executare nr. 297/2008. Deși instanța de apel a reținut că, față de dezlegările cu caracter definitiv date de instanța de executare în judecarea contestației la executare formulate de apelant împotriva procesului-verbal privind adjudecarea imobilului în litigiu, rezultă că situația de fapt stabilită de către tribunal, referitoare la vânzarea la licitație a imobilului în litigiu și la legalitatea actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2008 al BEJ K. conexat cu dosarul nr. x/2013 al BEJ H. este corectă, fiind confirmată și de probele administrate în faza de apel, a înlăturat nemotivat dispozițiile art. 516 C. proc. civ. de la 1865 și faptul că în dosarul de executare nu s-a emis act de adjudecare, neexistând niciun impediment pentru pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Totodată, instanța de apel a reținut că nu există nicio soluție de suspendare a executării silite imobiliare derulate în dosarul de executare nr. 297/2008, fără a analiza motivul de apel ce viza faptul că, la data pronunțării sentinței apelate, 10 iulie 2020, subzista suspendarea provizorie a executării silite în dosarul nr. x/2018, având în vedere că aceasta a fost dispusă până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulate în dosarul nr. x/2018 (conexat la dosarul nr. x/2018), cerere ce nu fusese încă soluționată. Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive străine de pricină, iar prin hotărârea dată instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât nu s-a pronunțat cu privire la ce a fost învestită, respectiv nu a cercetat motivul de apel privind neafectarea drepturilor creditorilor din dosarul de executare nr. 297/2008. Prin cererea de apel a arătat că aspectele reținute de instanța de fond cu privire la drepturile creditorilor din dosarul de executare nr. 297/2008 sunt străine de pricină, aceste aspecte nu au fost invocate nici de către pârât și nici de către instanță, nu au fost puse în dezbaterea contradictorie a părților, iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la ceea ce s-a cerut, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea art. 13, art. 14 și art. 22 C. proc. civ. A mai precizat că instanța de apel nu a cercetat criticile referitoare la faptul că drepturile creditorilor nu sunt afectate, întrucât creanța a fost realizată integral în dosarul de executare nr. 297/2008, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr. x/2018 de expert L., reținând în mod eronat că aceste susțineri au fost analizate și respinse de instanța de executare în cadrul contestației la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2021 De asemenea, nu a analizat aspectele invocate prin motivul de apel cu privire la faptul că nu sunt afectate drepturile creditorilor C. (dosar executare nr. x/2013 al BEJ H.) și ale creditorilor M. și N. (dosar executare nr. x/2008), așa cum rezultă din proba cu înscrisuri. S-a mai susținut că au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la ce a fost învestită, respectiv instanța de apel nu a cercetat motivul de apel referitor la faptul că sentința apelată a fost pronunțată cu încălcarea art. 13, art. 14, art. 22, art. 254 alin. (3) și (5) C. proc. civ., art. 57 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 15 alin. (2) Constituție, art. 6 alin. (1) teza a-II-a și alin. (2) C. civ., iar hotărârea apelată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii și străine de pricină. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză: La 25 ianuarie 2024, recurentul-pârât C. a transmis întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A., solicitând respingerea căii de atac, ca nefondată. Recurentul-reclamant A. a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de recurentul-pârât C.. Recurentul-pârât C. a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de recurentul-reclamant A.. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării căii de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanță de urgență. De asemenea, potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. În speță, prin rezoluția din data de 19 decembrie 2023 s-a stabilit că recurentul datorează, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.746,98 RON - din care 100 RON, pentru motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. și 3.646,98 RON, taxă calculată la valoarea contestată, având în vedere și soluția de respingere a acțiunii cu privire la imobilul situaț în București, str. x, pentru motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Totodată, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași text de lege statuează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. Cu privire la această obligație procesuală, recurentul a înțeles să formuleze cerere de reexaminare și cerere de ajutor public judiciar. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 15 februarie 2024, a fost admisă cererea de reexaminare și s-a constatat că recurentul datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3177 RON. De asemenea, prin încheierea din camera de consiliu din 9 aprilie 2024, astfel cum a fost îndreptată, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de petent, în sensul că s-a dispus eșalonarea plății taxei de timbru în cuantum de 3177 de RON în 6 rate egale, în cuantum de 529,5 RON fiecare, rate care urmau a fi achitate până la data de 15 a fiecărei luni, începând cu data de 15 mai 2024. Încheierea prin care s-a admis ajutorul public judiciar a fost comunicată recurentului în 2 mai 2024, . Pentru termenul din data de 4 martie 2025, constatându-se că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru sau a tranșelor aferente, recurentul a fost citat din nou cu mențiunea de a depune la dosar aceste dovezi sub sancțiunea anulării recursului, înștiințare ce i-a fost comunicată în 10 februarie 2025 . Recurentul nu a depus dovezile solicitate de instanță, ci a formulat o nouă cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii sau reducerii taxei judiciare de timbru, cerere respinsă în mod definitiv prin încheierea dată în ședința din camera de consiliu din 4 martie 2025, ca urmare a faptului că legea nu permite o a doua cerere de ajutor public după soluționarea celei dintâi, demersul apărând ca tardiv și abuziv, cererile repetitive fiind de natură a bloca judecata în măsura în care aceasta ar fi amânată de fiecare dată în vederea exercitării căii de atac specifice. Având în vedere toate aspectele mai-sus arătate, faptul că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, astfel cum a fost eșalonată, precum și a faptului că perioada de 6 luni în care această taxă trebuia achitată în tranșe a expirat la 15 noiembrie 2024, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu a fost legal timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia. Trebuie observat că ipoteza eșalonării taxei de timbru în mai multe rate nu atrage în mod necesar aplicarea art. 41 din O.U.G. nr. 80/2013 privind executarea prin intermediul organelor de executare ale unităților administrativ-teritoriale a creanțelor având ca obiect rate din taxa judiciară de timbru. Prevederile art. 41 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cu care creanțele având ca obiect taxa judiciară de timbru se execută prin intermediul organele de executare ale unităților administrativ-teritoriale, potrivit dispozițiilor legale privind executarea creanțelor fiscale se referă la acele situații speciale în care neplata taxei de timbru datorate nu mai poate fi sancționată prin sancțiunea specifică - cea a anulării cererii sau căii de atac netimbrate. Astfel de situații sunt cele prevăzute de art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 (situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal și dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu) sau cele în care se dispune eșalonarea taxei de timbru pe o durată și un număr de rate care depășesc momentul judecății cauzei, astfel încât nu există posibilitatea unui control ulterior al instanței cu privire la plata în viitor a ratelor datorate. De asemenea, părții însăși trebuie să i se recunoască dreptul de a putea opta, în funcție de propria estimare a șanselor, să nu plătească ratele taxei de timbru eșalonate, acceptând sancțiunea anulării cererii sale, în loc de a rămâne - în lipsa unui acord expres - supusă unei executări silite pe această taxă, ceea ce exclude demararea din oficiu a executării creanței bugetare într-o astfel de situație. Cu excepția unor astfel de situații speciale, însă, regula în cazul neachitării taxei de timbru rămâne sancțiunea anulării cererii, iar nu executarea taxei prin intermediul organelor de executare ale unităților administrativ teritoriale, inclusiv în situația eșalonării, atunci când perioada eșalonării acordate a expirat încă dinaintea termenului de judecată, când tranșele stabilite ar fi trebuit să fi fost deja achitate, deoarece nu există nicio rațiune pentru a nu da eficiență acestei sancțiuni și pentru a se trece la o executare în temeiul art. 41 din O.U.G. nr. 80/2013, care e prevăzută numai pentru anumite ipoteze specifice, așa cum s-a arătat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, și va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1858A din 7 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.