ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1155/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1155/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 16 septembrie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 29.07.2020, în cadrul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Tribunalului Călărași, reclamanta A. Călărași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C.., D. S.A., E. S.R.L. și F. S.R.L.:
constatarea nulității absolute parțiale a Contractului cadru de cesiune de creanță încheiat la data de 21.12.2015 și a Confirmării Cesiunii de creanță din data de 8.06.2016 încheiate între D., în calitate de cedent, și C., în calitate de cesionar, respectiv numai cu privire la creanțele născute din Contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.08.2008 de către B.N.A "G. și H." pentru ce depășește suma de 850.000 EUR, în principal și constatarea faptului că întinderea creanței împotriva reclamantei, cesionate prin contractul cadru de cesiune de creanță încheiat la data de 21.12.2015 și a confirmării cesiunii de creanță din data de 8.06.2016 este de 850.000 EUR, respectiv valoarea la care imobilul ipotecat a fost valorificat în procedura Stradal, în subsidiar;
constatarea nulității absolute parțiale a Planului de distribuire cuprins în Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe elaborat conform prevederilor art. 122 din Legea 85/2006 (aprilie 2016) prin care a fost distribuita suma de 24.545.000 RON către D. în calitate de creditor al reclamantei în procedura de faliment, sumă încasată de cesionarul C. prin ordinul de plată din 13.06.2016, pentru ce depășește suma de 3.841.575 RON (850.000 EUR), și menținerea Planului de distribuire în rest;
obligarea pârâtei C. la restituirea diferenței care i-a fost distribuită în plus, în cuantum de 20.703.425 RON, în calitate de creditor al Stradal x în procedura de faliment;
constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanță autentificat sub nr. x din 1 iulie 2016 de către S.P.N. "I.", încheiat între C., în calitate de cedent, și B., în calitate de cesionar, respectiv numai cu privire la creanțele născute din Contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.08.2008 de către B.NA. "G. și H.";
constatarea nulității absolute parțiale a Procesului-verbal de adjudecare la licitație din 21.11.2016, respectiv numai cu privire la bunul imobil situat, la momentul înstrăinării, în București, Drumul Nisipoasa nr. 22-44 (fostă șoseaua x, fost 22-44) sector 1 compus din teren în suprafața de 40.544 m.p. identificat cu nr. cadastral x intabulat în Cartea Funciară cu nr. x (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x) a localității București, sector 1;
constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare autentificat sub nr. x din 22 decembrie 2016 de către S.P.N. "H. și J.", cu privire la imobilul situat, la momentul înstrăinării, în București, Drumul Nisipoasa nr. 22-44 (fostă șoseaua x, fost 22-44) sector 1 compus din teren în suprafață de 40.544 m.p. identificat cu nr. cadastral x intabulat în Cartea Funciară cu nr. x (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x) a localității București, încheiat între Reclamanta, în calitate de vânzător, și B., în calitate de cumpărător, în principal și constatarea intervenirii rezoluțiunii de drept a Contractului de vânzare autentificat sub nr. x din 22 decembrie 2016 de către S.P.N. "H. și J.", încheiat între reclamanta, în calitate de vânzător, și B., în calitate de cumpărător, pentru neplata prețului de către B., în subsidiar;
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare autentificat sub nr. x din data de 05.03.2019 de către de către notarul public H., încheiat între B. și F. S.R.L. cu privire la imobilul situat în str. x, București înscris în cartea funciară nr. x a municipiului București Sector 1, având număr " cadastral x, în suprafață de 10.912 m.p.;
repunerea părților în situația anterioară, atât în ceea ce privește contractul cadru de cesiune de creanță încheiat la data de 21.12.2015 și a confirmării cesiunii de creanță din data de 8.06.2016 între C. și B., cât și contractele de vânzare încheiate între Stradal și B. și B. și F. S.R.L.;
eliberarea celor 2 bunuri imobile, respectiv (a) cel situat în str. x, București înscris în cartea funciară nr. x a municipiului București Sector 1, având număr cadastral x, în suprafață de 10.912 m.p. și respectiv (b) a celui situat în str. x, București înscris în cartea funciară nr. x a municipiului București, având numărul cadastral x, în suprafață de 29.632 m.p. ocupate fără titlu și predarea către Stradal;
radierea dreptului de proprietate al B. din cartea funciara a imobilului situat în Drumul Nisipoasa, nr. 22-40, București înscris în cartea funciară nr. x a municipiului București, având numărul cadastral x, în suprafața de 29.632 m.p. ocupate fără titlu și predarea către Stradal;
radierea dreptului de proprietate al F. S.R.L. din cartea funciară a imobilului situat în str. x, sector i, București înscris în cartea funciară nr. x a municipiului București Sector 1, având număr cadastral x, în suprafață de 10.912 mapă;
înscrierea dreptului de proprietate al Stradal x în cartea funciară a celor 2 imobile situate în (a) str. x, București înscris în cartea funciară nr. x a municipiului București Sector i, având număr cadastral x, în suprafață de 10.912 m.p. și respectiv în (b) str. x, București înscris în cartea funciară nr. x a municipiului București, având numărul cadastral x, în suprafață de 29.632 m.p. ocupate fără titlu și predarea către Stradal;
obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată aferente acestui demers procesual.
La termenul de judecată din data de 02.11.2020 reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că a adăugat petitul nr. 14, celelalte râmând neschimbate, acesta fiind:
"în subsidiar, față de restituirea în natură solicitată mai sus, reclamanta a solicitat restituirea de către pârâta B. S.A. prin echivalent a valorii imobilului situat în str. x sector 1 București înscris în cartea funciară nr. x a municipiului București Sector 1 având număr cadastral x în suprafață de 10.912 m.p.
Prin încheierea din data de 02.11.2020, s-a dispus disjungerea capetelor 1 și 4 din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Stradal x, fiind format dosarul nr. x/2021.
Totodată, instanța a dispus disjungerea capătului 8 din cerere, fiind format dosarul nr. x/2021. În cadrul acestui dosar, prin încheierea din 18.01.2021, instanța a disjuns parțial capătul 8 din cerere, respectiv partea prin care s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară ca efect al solicitării de constatare a nulității contractului cadru de cesiune din 21.12.2015 și a confirmării de cesiune de creanță din 08.06.2016, fiind format dosarul nr. x/2021.
Prin încheierea din data de 01.02.2021, instanța, în temeiul art. 139 C. proc. civ., a dispus conexarea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.
Prin sentința civilă nr. 17 din 23.02.2021, Tribunalul Călărași a admis excepțiile de necompetență materială și teritorială invocate de pârâte și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 19.04.2021, sub nr. x/2020, obiectul dosarului x/2020 și al dosarului conexat nr. x/2021 constituindu-l constatarea nulității absolute a contractului cadru de cesiune de creanță încheiat la data de 21.12.2015 și a confirmării cesiunii de creanță din data de 08.06.2016, constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanță nr. x încheiat în data de 01.07.2016 și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de cesiune de creanță din data de 21.12.2015 și confirmării cesiunii creanță din data de 08.06.2016 (capetele 1, 4 și 8 din cererea de chemare în judecată formulată în dosarul x/2020, aflat pe rolul Tribunalului Călărași).
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 1671/2022 din 06 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta D., ca neîntemeiată;
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor F. S.R.L. și B. S.A., în privința primului capăt de cerere (pretenția principală) și a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind introdus împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E. S.R.L. în privința primului capăt de cerere (pretenția principală), ca neîntemeiată.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F. S.R.L. în privința capătului doi de cerere și a respins capătul doi de cerere formulat în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E. S.R.L., în privința capătului doi de cerere, ca nefondat.
A respins excepția lipsei de interes invocată de pârâta D., ca neîntemeiată.
A respins excepția lipsei de interes invocată de pârâta C.., ca neîntemeiată.
A respins capătul unu din cerere formulat în principal ca nefondat.
A admis excepția de inadmisibilitate a capătului unu formulat în subsidiar și a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil.
A respins restul pretențiilor formulate de reclamanta Stradal x, prin lichidator judiciar K.., ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe A.- prin lichidator judiciar L.. a formulat apel prin care a solicitat: admiterea cererii de apel, desființarea sentinței civile nr. 1671/2022 a Tribunalului București, cu consecința respingerii, ca nefondată, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F. S.R.L. cu privire la primul capăt de cerere; respingerea, ca nefondată, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F. S.R.L. cu privire la capătul 2 de cerere; respingerea, ca nefondată, a excepției inadmisibilității capătului 1 formulat în subsidiar și admiterea cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 1238 din 23 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanta Stradal x - prin lichidator judiciar L. împotriva sentinței civile nr. 1671/06.07.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimatele B. S.A., E. S.R.L. și F. S.R.L., C.., la mandatar M. S.R.L., D. S.A. și N., ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 1238 din 23 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, la data de 21 noiembrie 2024 reclamanta A.- prin lichidator judiciar L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre reiudecare Curții de Apel București; în subsidiar, respingerea ca nefondată a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F. S.R.L. cu privire la primul capăt de cerere; respingerea ca nefondată a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F. S.R.L. cu privire la capătul 2 de cerere; respingerea ca nefondată a excepției inadmisibilității capătului 1 formulat în subsidiar; admiterea cererii de chemare in judecată astfel cum a fost formulată.
Printr-o primă critică recurenta a invocat încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de apel motivând soluția prin trimiterea la hotărâri judecătorești contradictorii.
Astfel, aceasta s-a folosit în motivarea hotărârii recurate atât de puterea de lucru judecat a sentintei civile nr. 369/05.12.2014, definitivă prin decizia civilă nr. 994/11.06.2015 cât și a sentinței civile nr. x.04.2019, definitivă prin decizia nr. 715/29.06.2020.
Or, în opinia recurentei, hotărârile judecătorești enunțate conțin concluzii contradictorii. Astfel, pe de o parte, prin sentința civilă nr. 369/05.12.2014 instanța a reținut că Stradal x nu este debitoarea D. doar pentru sumele obținute din valorificarea imobilului adus în garanție, ci pentru întreaga creanță garantată, iar prin sentința civilă nr. 1018/15.04.2019 este înlăturată această solidaritate prin constatarea nulității absolute a fideiusiunii prevăzute de art. 6 lit. f) din contractul de ipotecă.
Recurenta a mai arătat că prezentul dosar reprezintă o consecință firească a celor reținute în cadrul dosarului nr. x/2019, cu privire la necesitatea promovării unei noi acțiuni judiciare pentru ca efectele nulității art. 6 lit. f) din contractul de ipotecă nr. x/05.08.2008 asupra actelor subsecvente să fie recunoscute printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie.
Printr-un alt motiv de recurs s-a invocat încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1018/15.04.2019 a Tribunalului București, cât și a deciziei civile nr. 715/2020 a Curții de Apel București, făcându-se trimitere la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Contrar celor reținute prin decizia recurată, prin sentința civilă nr. 1018/15.04.2019 Tribunalul București a dat efect autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 360/05.12.2014 a Tribunalului Călărași și a deciziei civile nr. 994/11.06.2075 a Curții de Apel București în sensul calificării art. 6 lit. f) din contractul de ipotecă drept clauză de fideiusiune.
Recurenta a arătat că prin decizia recurată instanța de apel s-a raportat la solidaritatea Stradal în raporturile dintre O. - D. în ceea ce privește restituirea împrumutului contractat prin contractul de împrumut nr. DFl. x, ceea ce este vădit contrar considerentelor sentinței civile nr. 10l8/2019 a Tribunalului București.
Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 715/2020 Curtea de Apel București s-a raportat la principiul disponibilității pentru a respinge încercarea aceleiași societăți Stradal de a determina incidența efectelor nulității clauzei de fideiusiune în cadrul dosarului nr. x/2019 având ca obiect anularea acestei garanții personale, îndrumând practic partea să provoace judecata ce face obiectul prezentei cauze.
Printr-o altă critică recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 1254 alin. (2) din C. civ., motiv de casare circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând, în esență, că nulitatea actelor subsecvente unui act nul este un efect de plin drept.
În opinia sa, raționamentul instanței de apel care nu a valorificat aceste norme de drept material a avut drept consecință și încălcarea principiului desființării retroactive a actelor subsecvente unui act nul și a celui al repunerii părților în situația anterioară încheierii actului nul. Totodată, contractul de cesiune încheiat între C. și D. este nul pentru lipsa obiectului, consecința fiind și nulitatea contractului încheiat între C. și B..
Recurenta a mai susținut că în mod eronat instanțele de fond au considerat că izvorul creanței contractului de cesiune a cărui nulitate este solicitată în prezenta cauză este contractul de împrumut și nu cel de ipotecă, deși petitul cererii de chemare în judecată este clar în această privință.
Intimatele-pârâte D. S.A., B. S.A. și F. S.R.L. au invocat, prin întâmpinările formulate, excepția nulității recursului și, de asemenea, și intimata-pârâtă C.. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea deciziei legale recurate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, constatând că în conținutul căii de atac pot fi identificate critici care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.
Procedând la analiza acestora, se impune a se observa, cu prioritate, că reclamanta a indicat drept cauză juridică a cererii de chemare în judecată nulitatea absolută a clauzei cuprinsă în art. 6 lit. f) din contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.08.2008, constatată de instanțe în dosarul nr. x/2018, solicitând, pe cale de consecință, anularea contractului de cesiune de creanță pentru ceea ce depășește suma de 850.000 euro.
Reluând de o manieră succintă contextul factual în care s-au desfășurat raporturile juridice între părți, astfel cum acesta a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat de instanțele de fond, Înalta Curte constată că la data de 17.09.2007 între O. S.R.L., S.C. Stradal x și S.C. P. S.A. a fost încheiat un contract de asociere în participațiune în vederea construirii unor imobile.
Ulterior, la data de 24.07.2008 între D. S.A., în calitate de creditor, O. S.R.L., în calitate de împrumutat și S.C. Stradal x, în calitate de garant, a fost încheiat contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice în vederea finanțării parțiale a proiectului rezidențial ce a făcut obiectul asocierii în participațiune.
O primă observație ce se impune a fi făcută este aceea că recurenta Stradal x a dobândit calitatea de garant al obligației de plată prin încheierea acestui contract de credit, și nu ulterior, susținerile sale în această privință fiind vădit nefondate.
Continuând expunerea contextului factual, Înalta Curte notează că între creditoarea D. S.A., împrumutatul și garantul ipotecar S.C. O. S.R.L. și recurenta Stradal, în calitate de garant ipotecar a fost încheiat la data de 05.08.2008 și contractul de ipotecă prin care a fost constituită o ipotecă de rang I asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de asociere în participațiune.
Prin sentința civilă nr. 2/12.06.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2013 Tribunalul Călărași a dispus deschiderea procedurii insolvenței recurentei Stradal, reținând că creditoarea D. are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva acesteia, izvorâtă din contractul de credit ipotecar și contractul de ipotecă.
Judecătorul sindic a stabilit că, de vreme ce debitoarea Stradal x are calitatea de garant ipotecar și a semnat contractul de credit ipotecar și contractul de ipotecă în această calitate, creditoarea D. S.A. poate formula cerere de deschidere a procedurii de insolvență pentru recuperarea creanței pe care a garantat-o cu un teren din patrimoniul său, răspunderea garantului fiind solidară.
În apel, prin decizia civilă nr. 544/19.12.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2013, respingând apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 2/2013, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a reținut că în contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.08.2008 se menționează, la pct. 6 lit. f) că împrumutatul garant ipotecar S.C. O. și garantul ipotecar S.C. Stradal x s-au obligat solidar pentru achitarea integrală a sumei garantate, conform contractului de credit ipotecar și accesoriilor lui și că renunță la beneficiul discuțiunii și diviziunii, mențiuni care determină caracterul nefondat al susținerilor apelantei conform cărora răspunde în subsidiar față de D..
A mai reținut instanța de apel că prevederile art. 10.11. din contractul de credit ipotecar nu limitează drepturile D. la declanșarea executării silite împotriva S.C. Stradal x și nu interzic formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolvență.
În cadrul procedurii insolvenței, prin sentința civilă nr. 369/05.12.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014, respingând contestațiile la tabelul definitiv de creanțe, Tribunalul Călărași, secția Civilă a reținut că debitoarea Stradal nu este doar un simplu garant ipotecar și că aceasta răspunde în solidar pentru întreaga sumă împrumutată și pentru accesorii.
Respingând apelul împotriva acestei sentințe prin decizia civilă nr. 994/11.06.2015, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a stabilit că obligațiile Stradal față de D. nu se raportează exclusiv la valoarea imobilului care a fost constituit drept garanție, din moment ce debitoarea s-a obligat pentru achitarea integrală a sumei împrumutate. S-a mai reținut că, în considerarea caracterului accesoriu al ipotecii, aceasta doar însoțește obligația pe care debitoarea Stradal o are față de creditoarea D., scopul garanției fiind doar acela de a aduce un surplus de siguranță creditorului D., din perspectiva posibilității reale de recuperare a creanței sale.
Prin sentința civilă nr. 1018/15.04.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 6 lit. f) din contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.08.2008, reținând că Stradal și-a exprimat consimțământul numai pentru asumarea de obligații specifice unui terț garant ipotecar, nu și pentru obligații specifice unui garant personal.
În prealabil, evocând hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a stabilit că această chestiune litigioasă privind asumarea în solidar a obligației de achitare integrală a sumei garantate de către Stradal beneficiază de efectul pozitiv al lucrului judecat, așa încât analiza sa a fost limitată doar la prevederea art. 6 lit. f) din contractul de ipotecă.
Prin urmare, cauza de nulitate pentru lipsa consimțământului la fideiusiune a fost analizată doar în privința contractului de ipotecă, calitatea de garant asumată de Stradal prin contractul de credit nefăcând obiectul dosarului nr. x/2014
În aceste condiții, astfel cum a reținut și Tribunalul București în dosarul nr. x/2014 efectul pozitiv al lucrului judecat se impune a fi valorificat în privința garanției asumate prin contractul de credit, care nu a fost invalidată.
Astfel, prin decizia civilă nr. 994/11.06.2015, menționată anterior, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a reținut cu autoritate de lucru judecat că obligația pe care debitoarea Stradal o are față de creditoarea D. rezultă din contractul de credit, iar ipoteca, având un caracter accesoriu, are singurul scop de a aduce un surplus de siguranță creditorului D., din perspectiva posibilității reale de recuperare a creanței sale.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte găsește nefondată critica recurentei potrivit căreia instanța de apel s-a prevalat de autoritatea de lucru judecat a două hotărâri cu considerente contradictorii.
Astfel, în timp ce sentința civilă nr. 1018/15.04.2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 715/29.06.2020 a analizat motivul de nulitate privind lipsa consimțământului la fideiusiune exclusiv în privința obligației asumate prin contractul de ipotecă, în dosarul nr. x/2014 instanțele au analizat calitatea de garant a Stradal în contextul ambelor contracte, de credit și de ipotecă, concluzionând că aceasta nu este un simplu garant ipotecar.
Pentru aceleași considerente și critica privind încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2018 va fi respinsă ca nefondată, nulitatea fideiusiunii fiind analizată și constatată doar în privința clauzei din contractul de ipotecă, nu și în privința calității de garant asumată de Stradal prin contractul de credit.
Ceea ce rezultă din istoricul litigiilor derulate între părți este că prin contractul de credit încheiat cu D., recurenta Stradal și-a asumat obligația de garant pentru achitarea integrală a sumei împrumutate, fiind alăturată acestei garanții și o garanție ipotecară, așa cum a fost convenită prin contractul de ipotecă.
Prin urmare, stabilirea de către instanțe, în cadrul dosarului nr. x/2018, a întinderii garanției asumate prin contractul de ipotecă ca fiind restrânsă la dreptul real de ipotecă nu poate conduce la nulitatea actelor de cesiune a creanței încheiate ulterior, de vreme ce garanția pentru achitarea integrală a sumei împrumutate subzistă în temeiul contractului de credit și nu a fost invalidată.
Cât privește modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a C. și B., Înalta Curte constată că recursul nu conține critici concrete de nelegalitate, ci expune interpretări ale recurentei cu privire la consecințele soluției pronunțate în dosarul nr. x/2019.
Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea deciziei recurate prin raportare la criticile formulate în recurs, în temeiul art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A., prin lichidator judiciar L.. împotriva deciziei civile nr. 1238 din 23 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2025.