ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 381/2020

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 7 februarie 2014, reclamanta A. a formulat acțiune în constatarea simulației împotriva pârâtului B., solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că sunt simulate Contractele de vânzare-cumpărare, încheiate la 21 decembrie 2005, prin care a fost dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 334.392 mp, teren extravilan, situată pe raza comunei Contești, județul Dâmbovița, respectiv: contractele nr. x, pentru suprafețele de 18.600 mp și 12.900 mp, nr. 3.446, pentru suprafețele de 15.000 mp, 10.400 mp și de 11.400 mp, nr. 3.447, pentru suprafețele de 20.000 mp și 25.400 mp, nr. 3448, pentru suprafețele de 8.800 mp, 6.900 mp, 17.992 mp și de 9.300 mp, nr. 3.449, pentru suprafețele de 10.200 mp, 30.200 mp, 9.600 mp și de 10.000 mp, nr. 3450, pentru suprafețele de 10.000 mp, 19.000 mp și de 28.100 mp, nr. 3451, pentru suprafețele de 17.300 mp și 21.000 mp; precum și cel asupra terenului extravilan cu vegetație forestieră, înscris în amenajamentul silvic, în suprafață de 15.000 mp, situat în comuna Dragomirești Vale, județul Ilfov, tarlaua x, parcela x, lotul x, număr cadastral x, Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23 septembrie 2005, pentru o suprafață, cotă indiviză de 1/2 din terenul arabil intravilan în suprafață de 4.279,32 mp, situat în București, str. x.

Prin Sentința civilă nr. 9727 din 3 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. și valoarea totală a contractelor al căror caracter simulat s-a solicitat a se constata, respectiv 205.069,67 RON.

Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului București, în cauză s-au formulat următoarele cereri:

La data de 27 noiembrie 2014, C. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu.

La data de 10 decembrie 2014, reclamanta a formulat cerere modificatoare a acțiunii inițiale, prin care, în condițiile art. 204 C. proc. civ., a arătat, că pe lângă obiectul inițial al acțiunii, înțelege să solicite și constatarea caracterului simulat în ceea ce privește Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23 septembrie 2005, cu privire la suprafața de 2.139 mp, reprezentând lotul nr. x din terenul situat în București, str. x, ce a fost înscris în Cartea funciară a sectorului 4 București sub nr. x, precum și cu privire la suprafața de teren de 10.070 mp, situată în București, str. x.

La data de 4 februarie 2015, la solicitarea instanței, reclamanta a formulat cerere prin care a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți a vânzătorilor din cadrul contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv: D., E., F., G. și H..

La data de 8 mai 2015, intervenienta C., la solicitarea instanței, a precizat cererea de intervenție în interes propriu.

La 4 iunie 2015, reclamanta a depus la dosar o nouă cerere de precizare a cadrului procesual pasiv, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, și a numiților: I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., E..

Prin cererea din data de 17 noiembrie 2015, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a succesorilor pârâților decedați L. și P., T. și U., respectiv O. și Q..

Prin sentința nr. 1547 din 3 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția autorității de lucru judecat. A respins acțiunea principală formulată de către reclamanta A., având ca obiect constatarea simulației Contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 21 decembrie 2005, y din 21 decembrie 2005, z din 21 decembrie 2005, w din 21 decembrie 2005, t din 21 decembrie 2005, s din 21 decembrie 2005 și 3451/21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociați V. și W., formulată în contradictoriu cu pârâții B., E., G., X., D. și F., K., N., O., Q., I., M., R., S., Y., T., U., pentru autoritate de lucru judecat. A respins, în rest, acțiunea principală formulată în contradictoriu cu pârâții B. și H., ca neîntemeiată. A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de C.. A constatat că au caracterul de bunuri comune ale foștilor soți B. și C., dobândite în timpul căsătoriei, următoarele imobile:

- cota de 1/2 din terenul intravilan în suprafață de 18.000 mp situat în comuna Conțești, sat Mereni, tarlaua x, parcela x și cota de 1/2 din terenul intravilan în suprafață de 12.900 mp situat în comuna Conțești, sat Mereni, tarlaua x, parcela x, dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociați V. și W.;

- teren arabil intravilan în suprafață de 10.070 mp situat în București, str. x, sector 4 și terenul arabil intravilan în suprafață de 2139 mp situat în București, str. x, dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23 septembrie 2005 de către B.N.P. Z.;

- cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafață de 20.000 mp situat în comuna Conțești, sat Mereni, județul Dâmbovița, tarla x, parcela nr. 102/2/28 și cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafață de 25.400 mp situat în comuna Conțești, sat Mereni, județul Dâmbovița, tarla x, parcela nr. 102/2/29, dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociați V. și W.;

- cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafață de 10.200 mp situat în comuna Conțești, sat Mereni, județul Dâmbovița, tarlaua x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafață de 30.200 mp situat în comuna Conțești, sat Mereni, județul Dâmbovița, tarlaua x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafață de 10.000 mp situat în comuna Conțești, sat Mereni, județul Dâmbovița, tarlaua x, parcela x, dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociați V. și W.;

- cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafață de 15.000 mp situat în comuna Conțești, sat Mereni, județul Dâmbovița, tarla x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafață de 5.100 mp situat în comuna Conțești, terenul extravilan arabil în suprafață de 17.300 mp situat în comuna Conțești, sat Călugăreni, județul Dâmbovița, tarla x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafață de 10.400 mp situat în comuna Conțești, județul Dâmbovița, tarla x, parcela x și cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafață de 11.400 mp situat în comuna Conțești, sat Călugăreni, județul Dâmbovița, tarla x, parcela nr. 102/2/32, dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociați V. și W.;

- cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafață de 10.000 mp situat în comuna Conțești, județul Dâmbovița, tarla x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan agricol în suprafață de 19.000 mp situat în comuna Conțești, județul Dâmbovița, tarla x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan agricol în suprafață de 28.100 mp situat în comuna Conțești, sat Mereni, județul Dâmbovița, tarla x, parcela x, dobândite în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociați V. și W.;

- cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafață de 17.300 mp situat în comuna Conțești, județul Dâmbovița, tarla x, parcela x și cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafață de 21.000 mp situat în comuna Conțești, județul Dâmbovița, tarla x, parcela x, dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociați V. și W.;

- cota de 1/2 din terenul extravilan agricol în suprafață de 8.800 mp situat în comuna Conțești, sat Mereni, tarla x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan agricol în suprafață de 6.900 mp situat în comuna Conțești, sat Mereni, tarla x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan agricol în suprafață de 17.992 mp situat în comuna Conțești, sat Mereni, tarla x, parcela x, dobândite în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociați V. și W.;

- terenul extravilan cu vegetație forestieră în suprafață de 15.000 mp situat în comuna Dragomirești Vale, județul Ilfov, tarlaua x, parcela x, identificat cadastral ca fiind Lotul nr. x, cu nr. cadastral x, dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 24 noiembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociați V. și W..

A obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtele D. și F. a sumei de 5939,05 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cauză și a luat act că intervenienta C. solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 780 din 30 mai 2019, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței pronunțate de tribunal. A fost obligată apelanta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimata-intervenientă în sumă de 2.220 RON. S-a luat act că intimatele-pârâte D. și F. și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A..

Recurenta a susținut nelegalitatea deciziei atacate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în întregime a acesteia și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată.

A susținut că instanța de apel a interpretat în mod greșit instituția simulației, având în vedere că în operațiunea simulației prin interpunere de persoane sunt implicate trei persoane, respectiv interponentul (persoana care are calitatea de beneficiar real), interpusul (persoana care figurează ca parte în actul public și care maschează adevărata identitate a beneficiarului) și terțul (care este contractantul adevărat din actul public, în persoana căruia se produc efectele acestui contract). Deși, de principiu, este admis că simulația prin interpunere de persoane presupune ca acordul simulatoriu să fie încheiat între toate cele trei persoane, această chestiune nu este de esența simulației și este posibil ca terțul să nu fi participat la acordul simulatoriu și să nu fi avut cunoștință de acesta.

Prin urmare, în opinia recurentei, instanța trebuia să ia act de faptul că în speță a intervenit acordul simulatoriu între interponent (A.) și interpus (B.), fiind îndeplinită această condiție necesară pentru constatarea simulației.

O altă critică s-a referit la faptul că instanța de apel nu a acordat relevanță declarațiilor date de pârâtul B., cu motivarea că acestea nu au dată certă, ceea ce, în opinia recurentei, constituie o interpretare nelegală, prin raportare la normele care reglementează simulația.

A criticat și interpretarea dată de curtea de apel declarației pârâtului B., autentificată sub nr. x din 5 iunie 2014, prin care s-a reținut că tinde să contrazică aspectele statuate cu autoritate de lucru judecat prin Sentința civilă nr. 1030 din 4 iulie 2011 a Judecătoriei Răcari, deoarece chiar instanța a reținut că autoritatea nu operează cu privire la Contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 23 august 2005 și nr. 3187 din 24 noiembrie 2005. În opinia recurentei, declarația a fost redactată anterior ca instrumentum care atestă o înțelegere existentă între interponent și interpus anterior perfectării contractelor aparente de vânzare-cumpărare. A mai învederat că în susținerea caracterului simulat al acestor contracte de vânzare-cumpărare vin chiar afirmațiile intervenientei în interes propriu C..

Pornind de la declarațiile martorului AA. și prezentând reținerile instanței de apel, recurenta a considerat eronată concluzia curții potrivit căreia la nivelul anului 2004, intimatul B. și intervenienta în interes propriu au avut calitatea de vânzători ai unor imobile, încasând prețul acestora. A susținut că aceștia nu au făcut dovada faptului că prețul contractelor de vânzare-cumpărare a provenit din fonduri proprii, cu atât mai mult cu cât intervenienta nici nu a fost parte în respectivele contracte.

Recurenta a mai susținut că prin cele reținute cu privire la declarația dată de numitul H., hotărârea instanței de apel este nelegală prin încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ.. A arătat astfel că este eronată reținerea instanței că respectiva declarație nu are aptitudinea de a proba existența acordului simulat, deoarece contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23 septembrie 2005 are alt obiect decât cel la care se referă declarația. Or, ambele documente fac referire la imobilul teren situat în București, str. x, respectiv nr. 26 - 34, înțelegerea inițială de vânzare atestată prin Declarația nr. 9657 - 9659 fiind perfectată prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2005.

A arătat că reiese din înscrisurile existente la dosar că recurenta este cea care s-a ocupat exclusiv de toate demersurile, cu intenția de a deveni proprietara terenurilor, intimatul B. având calitatea de interpus și acționând la indicațiile recurentei, având reprezentarea faptului că adevăratul cumpărător este sora sa, care, de altfel, este cea care a negociat și achitat prețul contractului, așa cum reiese din probatoriul administrat în cauză.

În final, recurenta, făcând referire la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a susținut obligativitatea motivării hotărârii judecătorești, care constituie o garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 28 august 2019, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, iar la 27 noiembrie 2019 s-a întocmit raportul asupra admisibilității, în principiu, a recursului, reținându-se că redactarea motivelor de recurs ridică o problemă de încadrare a criticilor formulate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) din cod.

Completul de filtru C3, la data de 9 decembrie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 20 decembrie 2019, recurenta a depus punct de vedere la raport prin care s-a arătat că recursul este întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., critica formulată vizând nelegalitatea hotărârii cu privire la interpretarea prin care s-a apreciat că este de esența simulației existența acordului tuturor părților convenției. A mai susținut că o altă critică de nelegalitate vizează interpretarea greșită a normei de drept material aplicabile, în contextul în care instanța a reținut că pentru a avea caracter de act secret constatator al simulației este obligatoriu ca înscrisul să fie redactat ca instrumentum anterior perfectării actelor aparente.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speța dedusă judecății, se constată că motivele recursului, deși circumscrise de reclamantă celor prevăzute la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pun în discuție, în realitate, aspecte legate de administrarea probatoriului.

Astfel, deși se critică încălcarea art. 22 C. proc. civ., recurenta face trimitere doar la probe, considerând că instanța de apel nu a interpretat corect întregul probatoriu administrat.

Susținând că instanța de apel nu ar fi aplicat corect instituția simulației, recurenta pretinde că existența acordului simulatoriu între toate părțile implicate în simulația prin interpunere de persoane (interponent, interpus, terț) este de natura, iar nu de esența simulației, fiind posibil ca terțul să nu fi participat la acordul simulatoriu, fără să indice însă, de ce, în sine, această critică ar atrage nelegalitatea soluției, în condițiile în care instanța de apel statuează și că înscrisurile invocate ca reprezentând convenția secretă (și consemnând acordul simulatoriu) nu au dată certă, nu sunt încheiate în formă autentică și nici supuse formalităților de publicitate imobiliară, fiind lipsite ca atare de consecințele juridice pretinse, specifice unei simulații.

Or, doar în contextul în care instanța de apel ar fi reținut un aspect de inadmisibilitate a acțiunii pe motiv că acordul simulatoriu nu s-ar fi încheiat între toate părțile vizate de simulație și ar fi lipsit o analiză în continuare a tuturor elementelor pe care le presupune această operațiune juridică, s-ar fi putut reține că este vorba de o critică de nelegalitate, aptă, în sine, să permită controlul deciziei din apel, cu respectarea exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concret, potrivit memoriului de recurs, reclamanta a considerat că instanța trebuia să ia act de faptul că în speță a intervenit acordul simulatoriu între interponent și interpus și să dea relevanță declarațiilor pârâului B.. Totodată, recurenta a apreciat că în susținerea caracterului simulat al respectivelor contracte de vânzare-cumpărare vin și afirmațiile intervenientei în interes propriu C. și că declarația martorului AA. este esențială deoarece îi confirmă susținerile care atestă că a primit prețul vânzării. În continuare, criticând decizia atacată, recurenta a înțeles a se referi tot la elemente de fapt, respectiv declarații ale martorilor, interpretate, în opinia sa, greșit de către instanță.

Deci, criticile deduse judecății fac referire la modalitatea în care instanța a administrat și apreciat probatoriile necesare soluționării cauzei, a dat valoare și a interpretat declarațiile martorilor, neputând fi avute în vedere de instanța de control judiciar pentru a realiza controlul de legalitate specific căii extraordinare de atac, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate în sensul avut în vedere de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Tot în același mod, de indicare formală a încălcării dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurenta a susținut obligativitatea motivării deciziei, fără a arăta în concret căror motive nu li s-a răspuns de către curtea de apel.

Astfel, recurenta, a arătat ce elemente trebuie să cuprindă o hotărâre judecătorească, prin prisma art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și a susținut că motivarea este un element esențial al hotărârii, obligativitatea acesteia constituind o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Ca atare, se observă că în afară de susținerea formală și teoretică a unor principii generale referitoare la obligativitatea motivării unei hotărâri judecătorești, recurenta nu a precizat în ce mod concret se aplică acestea deciziei atacate.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Referitor la criticile formulate prin punctul de vedere la raport depus de recurentă, se constată că acestea nu se pot substitui motivelor de recurs, a căror formulare este circumstanțiată de anumite termene și condiții de exercitare.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

În ceea ce privește solicitarea intimatei-interveniente C. de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinarea depusă în cauză, aceasta urmează a fi respinsă în condițiile în care cererea nu este însoțită de documentele justificative ale cheltuielilor efectuate de această parte în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 780 din 30 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge cererea intimatei - interveniente C. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - LM