ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2252/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2252/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 3 decembrie 2019
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați, secția I civilă la data de 22 iulie 2016, reclamantul A. a solicitat completarea deciziei civile nr. 156 din 19 iulie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.
La termenul de judecată din 14 septembrie 2016, A. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător B., în temeiul art. 42 pct. 13 C. proc. civ., cu motivarea că aceasta a manifestat o atitudine părtinitoare față de judecătoarea C., care a pronunțat încheierea din 10 martie 2016.
Totodată, la același termen, reclamantul A. a formulat cerere de recuzare împotriva doamnei judecător D., conform art. 42 pct. 13 C. proc. civ.
Prin încheierea de ședință din 25 octombrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a anulat ca netimbrate cererile de recuzare.
Prin decizia civilă nr. 214/R din 26 octombrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de completare a dispozitivului.
Împotriva încheierii din 25 octombrie 2016 s-a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 1048 din 8 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție fiind casată atât încheierea din 25 octombrie 2016, precum și decizia civilă nr. 214/R din 26 octombrie 2016 ale Curții de Apel Galați, secția I civilă și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecarea cererii de completare a deciziei, doamna judecător D. a formulat cerere de abținere cu motivarea că a pronunțat decizia civilă nr. 214/R/2016.
Prin încheierea din 5 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă a fost admisă cererea de abținere formulată de doamna judecător D.. S-a dispus constituirea completului cu includerea judecătorului aflat pe lista de permanență.
Prin aceeași încheiere, s-a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de recuzare formulată împotriva doamnei judecător D..
Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare formulată împotriva doamnei judecător B..
În motivarea acestei încheieri, instanța a reținut că, în ceea ce privește cererea de recuzare formulată împotriva doamnei judecător B., motivele invocate de petent nu se încadrează în situația prevăzută la art. 42 pct. 13 C. proc. civ. invocat de petent, motiv pentru care cererea acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată.
În dosarul nr. x/2015, în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, prin decizia nr. 184 din 13 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 156/R/19.07.2016 și, în consecință, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de completare a deciziei civile nr. 156/R/19.07.2016.
În dosarul nr. x/2015, prin încheierea din 14 martie 2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de lămurire a hotărârii și, în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea de lămurire a hotărârii nr. 156/R din 19 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, formulată de către recurentul-contestator A..
La 9 ianuarie 2018, recurentul A. a formulat recurs împotriva încheierii din 5 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., iar în cuprinsul acestuia s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea încheierii recurate, cu consecința admiterii cererii de recuzare formulată împotriva doamnei judecător B..
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 100 RON taxă judiciară de timbru, dovada aflându-se la dosar.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 5 iunie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
Recurentul a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este admisibil în principiu.
Prin încheierea din 4 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul și a acordat termen la 26 februarie 2019, când a dispus suspendarea judecării recursului, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La data de 12 septembrie 2019 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele:
Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.
Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.
Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 26 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.
Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 5 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de recuzare formulată împotriva doamnei judecător B..
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 decembrie 2019.