Decizia nr. 1008/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 647/2018 a Tribunalului Galați

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 25.07.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Galați reclamantele A. și B., au chemat în judecată pe pârâta C. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 118.125 RON către reclamanta A., respectiv suma de 196.875 RON reclamantei B., cu titlu de contravaloare prejudiciu. Totodată au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal. Prin sentința civilă nr. 647/2018 a Tribunalului Galați s-a respins cererea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. București - prin Sucursala Galați, ca neîntemeiată. În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a dispus ca suma de 3467,5 RON și suma de 3542,5 RON reprezentând taxe judiciare de timbru de la plata cărora reclamantele A., respectiv B. au fost scutite, să rămână în sarcina statului.

Hotărârea pronunțată în apel de Curtea de apel. Prin încheierea din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Galați, secția I civilă a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător D., ca nefondată. Prin decizia nr. 5 l/A din 13 martie 2019, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 712 C. proc. civ., ca inadmisibilă. A respins apelul declarat de reclamanta A., prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 647/2018 a Tribunalului Galați, ca nefondat.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva încheierii din 12 februarie 2019 și a deciziei nr. 5 IA din 13 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2017, a declarat recursuri reclamanta A., criticând soluția pentru nelegalitate. În cuprinsul primei cereri de recurs, îndreptată împotriva încheierii din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Galați, reclamanta a formulat următoarele critici: - încheierea nu conține practicaua și considerentele care au condus la pronunțarea soluției de respingere a cererii de recuzare; - încheierea nu a fost comunicată reclamantei, nu s-a aflat la dosarul cauzei anterior pronunțării deciziei nr. 51 din 13 martie 2019 iar pronunțarea asupra cererii de recuzare nu s-a făcut în ședință publică; - cererea de recuzare a fost judecată și soluționată de cei doi membri ai aceluiași complet de judecată C3A al Curții de Apel Galați care au judecat și apelul, printre care se află și judecătorul recuzat D.; - încheierea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13 și art. 51 alin. (5) C. proc. civ. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. l, 5, 6 și 8 C. proc. civ. Prin cea de-a doua cerere de recurs, îndreptată împotriva deciziei nr. 51A din 13 martie 2019 a Curții de Apel Galați, prin care s-a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 647/2018 a Tribunalului Galați, ca nefondat, reclamanta a formulat următoarele critici: - instanța de apel a preluat ca atare considerentele primei instanțe și motivele invocate de intimată prin întâmpinare, fără a face o analiză a criticilor efective ale reclamantei, și fără a analiza întreg probatoriul administrat în cauză; - instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale în materie, hotărârea fiind pronunțată de un complet de judecată din care a făcut parte și doamna judecător D., ce pronunțat și încheierea din 6 martie 2017 din dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Galați; - decizia atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, contradictorii în raport cu concluziile instanței de fond referitoare la admisibilitatea cererii de chemare în judecată; - hotărârea atacată este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 715 alin. (4), art. 667, art. 687 alin. (1) și (2) și art. 688 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., precum și cu încălcarea art. 1349 și art. 1375 C. civ. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. l, 6 și 8 C. proc. civ. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 10 decembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționare la data de 31 martie 2020.

Apărările formulate în cauză Recursurile au fost comunicate intimaților la datele de 10 și 11 iunie 2019, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar. La data de 11 iulie 2019, cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ., a formulat întâmpinare intimata C. S.A., prin care a solicitat respingerea recursului declarat împotriva deciziei nr. 51A din 13 martie 2019 a Curții de Apel Galați și menținerea acestei hotărâri ca fiind temeinică și legală . Întâmpinarea a fost comunicată părților la data de 23 septembrie 2019, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar, fiind depus răspuns la întâmpinare de către recurenta-reclamantă la data de 02.08.2019 . II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Prin recursul declarat împotriva încheierii din 12 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2017, recurenta arată că încheierea nu conține practicaua și considerentele care au condus la pronunțarea soluției de respingere a cererii de recuzare, că nu i-a fost comunicată, că nu s-a aflat la dosarul cauzei anterior pronunțării deciziei nr. 51 din 13 martie 2019, iar pronunțarea asupra cererii de recuzare nu s-a făcut în ședință publică. Se mai susține ca cererea de recuzare a fost judecată și soluționată de cei doi membri ai aceluiași complet de judecată C3A al Curții de Apel Galați care au judecat și apelul, printre care se află și judecătorul recuzat D., încheierea fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13 și art. 51 alin. (5) C. proc. civ. Motivele de recurs invocate de recurenta reclamanta nu se circumscriu criticilor de nelegalitate reglementate de art. 488 pct. l, 5, 6 și 8 C. proc. civ., indicate de recurenta reclamantă. Astfel, pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 1 C. proc. civ. este necesar ca instanța să nu fi fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Instanța nu este alcătuită potrivit dispozițiilor legale atunci când judecătorii nu aveau dreptul să facă parte din complet pentru că erau incompatibili ori fusese admisă cererea de abținere sau de recuzare, situație în care se analizează aspectul "calitativ" al compunerii. În cauză, prin încheierea din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Galați, secția I civilă a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător D., ca nefondată, din completul care a dispus asupra acestei soluții nefăcând parte judecătorul recuzat D., așa cum susține recurenta reclamantă,ci judecătorii E. și F. . Nici motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. indicat de recurentă nu este incident, prin hotărârea dată, instanța nu a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc. De altfel, recurenta nici nu a indicat care anume regulă de procedură ar fi fost încălcată prin încheierea pronunțată de curtea de apel. În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de recurentă, și anume că încheierea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.), textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă. Nici acest motiv de recurs nu este fondat. Încheierea atacată din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Galați cuprinde motivele de fapt și de drept în temeiul cărora judecătorii și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, arătându-se de ce este neîntemeiată cererea de recuzare împotriva judecătorului recuzat, și anume că pronunțarea de către acest judecător recuzat a unei cereri de ajutor public judiciar într-un alt dosar, cu alt obiect, nu determină incompatibilitatea acestuia. Ultimul motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat, susținerile recurentei privind încălcarea art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13 și art. 51 alin. (5) C. proc. civ. neputând fi primite. Acest motiv de nelegalitate a fost limitat la încălcarea sau aplicarea normelor de drept material, ceea ce înseamnă că este exclusă posibilitatea invocării ipotezelor privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept procesual. Cu ocazia soluționării cererii de recuzare, instanța nu a încălcat sau aplicat greșit norme de drept material care să atragă nelegalitatea hotărârii recurate, textele de lege indicate de recurentă vizând normele de procedură privind soluționarea cererii de recuzare, aspecte analizate prin prisma primului motiv de recurs invocat. Al doilea memoriu de recurs privește decizia nr. 51/A din data de 13 martie 2019, pronunțata de Curtea de Apel Galați, recurenta invocând mai multe critici de nelegalitate, și anume faptul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale în materie, hotărârea fiind pronunțată de un complet de judecată din care a făcut parte și doamna judecător D., ce a pronunțat și încheierea din 6 martie 2017 din dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Galați; că decizia atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, contradictorii în raport cu concluziile instanței de fond referitoare la admisibilitatea cererii de chemare în judecată; că hotărârea atacată este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 715 alin. (4), art. 667, art. 687 alin. (1) și (2) și art. 688 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., precum și cu încălcarea art. 1349 și art. 1375 C. civ. Prima susținere întemeiată pe pretinsa incidență a prevederilor art. 488 pct. 1 C. proc. civ. nu este fondată, ea vizează participarea judecătorului recuzat la soluționarea cauzei. Or, în spetă, prin respingerea cererii de recuzare a judecătorului respectiv prin încheierea de ședință din data de 12 februarie 2019 a Curții de Apel Galați nu s-a creat o stare de incompatibilitate care să atragă incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 1 C. proc. civ., nefiind vorba de o instanță alcătuită nelegal. Al doilea motiv de recurs vizează incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., aplicabil în cazul în care hotărârea nu ar fi deloc motivată sau ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Decizia atacată, nr. 51/A din data de 13 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2017 nu cuprinde motive străine de natura cauzei, și nici contradictorii în raport cu concluziile instanței de fond referitoare la admisibilitatea cererii de chemare în judecată, așa cum susține recurenta reclamantă. Astfel, argumentele inserate în cuprinsul deciziei atacate sunt în sensul reținerii caracterului nefondat al acțiunii . Se arată de către Curtea de Apel că fapta juridică ilicită reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, că în speță nu s-a probat existența încălcării unor norme de drept obiectiv, astfel că nu se poate reține ca dovedită condiția existenței faptei ilicite. De asemenea, se învederează că neîntrunirea uneia din condițiile cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale face inutilă analiza celorlalte condiții astfel că argumentele reținute în considerentele deciziei sunt în sensul respingerii apelului declarat, cu consecința menținerii soluției de respingere a acțiunii, nu de admitere a acesteia, așa cum apreciază recurenta. Ultima critică invocată de recurentă în cadrul memoriului de recurs vizează încălcarea dispozițiilor art. 715 alin. (4), art. 667, art. 687 alin. (1) și (2) și art. 688 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., precum și încălcarea art. 1349 și art. 1375 C. civ. Textele de lege prevăzute de art. 715 alin. (4), art. 667, art. 687 alin. (1) și (2) și art. 688 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. sunt norme a căror aplicare de către Curtea de Apel nu atrage nelegalitatea deciziei atacate. Recurenta reclamanta arată că vânzarea cotei părți din apartamentul situat în Mun. Galați s-a făcut prin executare silită imobiliară prin încălcarea, în primul rând, a dispozițiilor art. 687 alin. (1) și alin. (2) din Noul C. proc. civ., ce reglementează executarea silită împotriva moștenitorilor, precum și cu încălcarea celorlalte dispoziții incidente în materie de executare silită și proprietate privată garantate de legea fundamentală, arătate prin cererile de chemare în judecată și de apel, susțineri ce nu sunt fondate. Instanța de apel a considerat în mod corect că nemulțumirile privind modul de efectuare a executării silite a imobilului nu pot fi primite, recurenta, în calitate de moștenitoare a lui G. a fost debitoare în procedura execuțională care a făcut obiectul dosarului x/2011 a BEJ H. și nu terț pentru a se putea prevala de dispozițiile art. 715 alin. (5) C. proc. civ. Prevederile legale incidente au fost corect aplicate de Curtea de apel, eventualele nemulțumiri ale recurentei reclamante legate de modul de efectuare a procedurilor execuționale putând fi valorificate doar pe calea contestației la executare, mijloc procedural legal special pus la dispoziția părților din procedura ce vizează executarea silită. Pe de altă parte, în mod just s-a statuat că dispozițiile art. 712 C. proc. civ. constituie dispoziții speciale și derogatorii de la dreptul comun, în cazurile în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, acestea sunt prioritare față de norma de drept comun. Nu se poate vorbi în cauză nici de încălcarea dispozițiilor art. 688 alin. (2) din Noul C. proc. civ., neputând fi primite criticile recurentei în sensul că trecerea la executarea silită imobiliară asupra cotei părți de moștenire nu putea fi realizabilă. În ceea ce privește încălcarea art. 1349 și art. 1375 C. civ., nici aceasta susținere din cadrul memoriului de recurs nu este fondată. În cauză, instanța de apel a considerat în mod just, așa cum a reținut și instanța de fond, că nu s-a probat existența vreunei fapte ilicite atâta vreme cât bunul în cauză a fost vândut la licitație ca urmare a existenței contractului de ipotecă autentificat sub nr. x din data de 14.07.2009 de către BNP I., și drept urmare neîntrunirea uneia din condițiile cerute de antrenarea răspunderii civile delictuale nu mai impune verificarea celorlalte cerințe legale pentru a atrage obligarea pârâtei la plata contravalorii prejudiciului pretins acuzat reclamantei. Astfel, se conchide în mod legal de către Curtea de Apel că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a opera răspunderea civilă delictuală a pârâtei C. București - prin Sucursala Galați, Curtea de apel realizând o corectă aplicare a prevederilor art. 1349 și art. 1375 C. civ. Pentru aceste considerente, se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din data de 12 februarie 2019 și a deciziei nr. 51/A din data de 13 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.