ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1508/2020

Ședința publică din data de 29 iulie 2020

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin încheierea din 14.11.2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a suspendat, în temeiul art. 242 C. proc. civ., judecata recursului declarat de A. România S.A., împotriva deciziei civile nr. 222/22.06.2018, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că recurenta nu a precizat cuantumul pretențiilor, pentru a se stabili taxa judiciară de timbru.

La 15.04.2019, B. S.A. (fostă A. România S.A.) a formulat o cerere de redeschidere a judecății.

La termenul din 04.09.2019, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, constatând că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, a reținut că se impune menținerea măsurii suspendării, a invocat, din oficiu, excepția perimării și, prin decizia civilă nr. 379/R/04.09.2019 a constatat perimat recursul.

Împotriva acestei decizii, B. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei curții de apel, în vederea soluționării pe fond a căii de atac exercitate.

În motivare, a susținut, în esență, că în cauză nu se împlinise termenul de perimare de 6 luni, atât timp cât judecata a fost suspendată la 14.11.2018, iar cererea de repunere pe rol a fost depusă la 15.04.2019, înainte de împlinirea termenului sus-menționat.

A mai arătat că la termenul la care s-a constatat perimarea nu a fost citată, în condițiile în care A. România S.A. - Agenția Focșani s-a desființat la 10.05.2019, iar patrimoniul acesteia a fost preluat de B. S.A. - Sucursala Buzău, care nu a fost citată în cauză.

Intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 17.06.2020, a fost admis în principiu recursul, stabilindu-se termen în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează greșita aplicare a sancțiunii perimării, în condițiile în care B. S.A. formulase o cerere de repunere pe rol în interiorul termenului de 6 luni reglementat de art. 416 C. proc. civ.

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului în intervalul de timp prevăzut de 6 luni.

Cerințele prevăzute de lege pentru a interveni sancțiunea perimării decurg din conținutul art. 416 C. proc. civ., fiind necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, ce nu a acționat în scopul reluării judecății, deși avea posibilitatea să o facă.

În cauza de față, suspendarea judecății recursului a fost pricinuită de neîndeplinirea de către recurentă a obligațiilor impuse de instanță cu privire la indicarea cuantumului pretențiilor contestate în recurs, în vederea calculării taxei judiciare de timbru, conduită ce a avut ca urmare împiedicarea desfășurării normale a procesului, măsura fiind luată prin încheierea din 14.11.2018, în baza art. 242 C. proc. civ., dată de la care începe să curgă termenul de perimare.

Cu privire la cursul perimării, dispozițiile art. 417 C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Sub acest aspect, recurenta susține că cererea sa de repunere pe rol a cauzei, înregistrată la dosar la 15.04.2019, a fost formulată în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de legiuitor, astfel că în mod eronat s-a dat eficiență dispozițiilor art. 416 și art. 420 C. proc. civ., referitoare la perimare.

Din actele existente la dosar reiese că în cauză recurenta nu a efectuat vreun act de procedură apt să releve ieșirea sa din pasivitate anterior împlinirii termenului de perimare.

Iar formularea cererii de repunere pe rol nu este aptă per se să întrerupă cursul perimării, fiind necesar ca pentru producerea efectului întreruptiv aceasta să fi fost admisă.

Considerentele expuse în practicaua deciziei atacată nu relevă că cererea recurentei de repunere pe rol a cauzei ar fi fost admisă.

Prin urmare, în condițiile în care, de la data ultimului act de procedură, 14.11.2018, când judecata a fost suspendată, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din motive imputabile recurentei care nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de către instanță, în mod corect curtea de apel a constatat că a intervenit perimarea.

Așadar, decizia atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în materie, fiind nefondate criticile recurentei sub acest aspect.

De asemenea, nefondată este și critica referitoare la lipsa de procedură cu intimata A. România S.A. - Agenția Focșani, în argumentarea căreia recurenta a susținut că agenția din Focșani fusese desființată, patrimoniul ei fiind preluat de sucursala din Buzău, care nu a fost citată.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că era în sarcina părții obligația de a înștiința instanța despre schimbarea sediului, iar în cazul în care nu a făcut o astfel de înștiințare, procedura de citare este valabil îndeplinită, potrivit art. 172 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 379/R/04.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Cererea intimaților-reclamanți privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere lipsa dovezilor privind efectuarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 379/R/04.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Respinge cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 iulie 2020.