ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1249/2020

Ședința publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 7 ianuarie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la pct. 4.3 din contractul de credit bancar nr. x/30.05.2007, clauze potrivit cărora, banca poate modifica dobânda fără a fi stabilit un criteriu obiectiv, al clauzei prevăzute la punctul 4.1 din contractul de credit în baza căreia banca a perceput lunar un comision de administrare de 0 3% din valoarea soldului creditului, al clauzei prevăzute la punctul 4.1 din contractul de credit în baza căruia banca a perceput un comision de acordare de 2,5% din valoarea creditului, al clauzelor de efectuare a plăților în moneda creditului, cu suportarea exclusivă a riscului valutar, solicitând totodată recalcularea dobânzii doar în raport de indicele de pe piața interbancară de franc (Libor) la 3 luni la care să fie adăugată marja băncii de la momentul încheierii contractului, ce trebuie menținută fixă pe toata perioada contractuală, cu restituirea diferenței de dobândă percepută în plus și a sumelor percepute cu titlu de comision de administrare, obligarea pârâtei la modificarea convenției în sensul eliminării clauzelor reclamate ca fiind abuzive, înghețarea cursului de schimb valutar CHF pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, cu restituirea diferenței achitate în plus de la momentul primei rate achitate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5432/2016 din 17 iunie 2016, Judecătoria Pitești, secția Civilă a respins ca nefondată cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. solicitând schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii.

Prin decizia nr. 2908/2017 din 11 octombrie 2017, Tribunalul Argeș, secția Civilă, cu opinie majoritară, a admis apelul reclamantului A. împotriva sentinței civile nr. 5432/2016 din 17 iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția Civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată și a constatat caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de acordare credit și comisionul de administrare (clauza 4.1 alin. (2) din contractul de credit), obligând pârâta la restituirea sumelor încasate cu acest titlu, fiind înlăturate clauzele constatate ca abuzive din contract. A constatat caracterul abuziv al clauzei 4.3 din contract și a fost menținută în rest sentința.

Pârâta B. S.A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 2908/2017 din 11 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă, solicitând casarea deciziei și respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 840 din 13 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la 1 august 2018.

Prin încheierea din 12 octombrie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat recursul la secția a II-a Civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 5 noiembrie 2018, sub nr. x/2016*.

Prin decizia nr. 1207/R-C din 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost constatat perimat recursul formulat de pârâta C. S.A. Cluj Napoca - Sucursala Pitești împotriva deciziei nr. 2908/2017 din 11 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. Cluj Napoca - Sucursala Pitești a declarat recurs, înregistrat la Curtea de Apel Pitești.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta C. S.A. Cluj Napoca - Sucursala Pitești a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința respingerii excepției perimării și retrimiterea cauzei la instanța de apel în vederea discutării cererii de repunere pe rol.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legii.

În acest context, recurenta arată că la termenul din 23 noiembrie 2018, Curtea de Apel Pitești a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., până la precizarea de către pârâta B. a sumei contestate în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru, însă în aceeași zi, recurenta și-a îndeplinit obligația impusă de instanță, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar, respectiv Adresa nr. x/20.11.2018 eliberată de Direcția Juridica a B. S.A.. Prin această adresă se arata suma (12.099,72 RON) la care a fost calculată de bancă taxa judiciară de timbru, în valoare de 355 RON, achitata cu OP nr. x/21.11.2018.

Mai susține recurenta, că la 29 mai 2019, C., ca urmare a fuziunii cu B. S.A., a solicitat prin cererea înregistrată cu nr. x repunerea pe rol a cauzei și reluarea dezbaterilor, arătând că nu mai subzistă motivele de suspendare, iar la 14 iunie 2019, instanța a repus cauza pe rol și a amânat judecata cauzei la termenul din 27 septembrie 2019, termen la care a constatat perimat recursul B. SA

În acest context, recurenta arată că suspendarea cauzei nu a fost cauzată de lipsa de stăruință a Băncii, iar potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța s-a pronunțat în cauza de față cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legii, sens în care apreciază că termenul de perimare al cauzei nu se împlinise la data la care a fost înregistrată cererea de repunere pe rol.

În cauză, intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 30 ianuarie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 5 februarie 2020, părțile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea din 26 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. CLUJ NAPOCA - Sucursala Pitești împotriva deciziei nr. 1207/R-C din 27 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a acordat termen la data de 2 iulie 2020, cu citarea părților.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. CLUJ NAPOCA - Sucursala Pitești este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de recurs, se apreciază că hotărârea atacată este nelegală în ceea ce privește constatarea perimării recursului de către Curtea de Apel Pitești, întrucât suspendarea cauzei nu a fost cauzată de lipsa sa de stăruință, iar potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța s-a pronunțat în cauză cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legii, sens în care apreciază că termenul de perimare al cauzei nu se împlinise la data la care a fost înregistrată cererea de repunere pe rol.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Prin raportare la acest text de lege, se rețin cerințele prevăzute de lege pentru a interveni sancțiunea perimării, respectiv ca instanța să fi fost învestită cu o cerere ce se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac, pricina să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni, iar lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile părții.

Așadar, potrivit celor menționate, reiese că perimarea este o sancțiune procedurală ce intervine, în condițiile legii, consecutiv măsurii suspendării judecății, întrucât numai în acest fel poate fi întrunită premisa rămânerii cauzei în nelucrare din motive imputabile părții.

Totodată, se reține că termenul de perimare, fiind un termen procedural pe luni, se calculează potrivit regulilor de drept comun, respectiv art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, și care nu a mai fost urmat, din motive imputabile părții, de alte acte de procedură în scopul judecării pricinii.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată prin încheierea de ședință din 23 noiembrie 2018, încheiere ce nu a fost atacată, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., astfel că termenul de perimare s-a împlinit la data de 23 mai 2019, fără ca părțile să fi îndeplinit vreun act de procedură în vederea reluării judecății.

Așadar, deși recurenta-pârâtă C. S.A. CLUJ NAPOCA - Sucursala Pitești era partea care justifica un interes în reluarea procesului, cererea de repunere pe rol a cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ. a fost formulată abia la data de 29 mai 2019, după împlinirea termenului de perimare.

În acest sens, se constată că cererea de redeschidere a procesului formulată la data de 29 mai 2019 de către recurenta C. S.A. nu a avut ca efect întreruperea cursului perimării, conform art. 417 C. proc. civ., care prevede că "perimarea se întrerupe prin împlinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Textul evocat reglementează un singur caz de întrerupere a termenului de perimare, sens în care dispune că efect întreruptiv al cursului perimării nu poate avea decât un act de procedură îndeplinit în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Prin urmare, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată la data de 29 mai 2019, nu a avut ca efect întreruperea cursului perimării, întrucât termenul de perimare se împlinise la data de 23 mai 2019, astfel că, la termenul din 14 iunie 2019, acordat în vederea discutării perimării cauzei, deși instanța a amânat cauza la termenul din 27 septembrie 2019, cererea de recurs era deja perimată, în raport cu dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1), C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. CLUJ NAPOCA - Sucursala Pitești împotriva deciziei nr. 1207/R-C din 27 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. CLUJ NAPOCA - Sucursala Pitești împotriva deciziei nr. 1207/R-C din 27 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2020.