ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2253/2019

HOTĂRÂRE

03.12.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2253/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 3 decembrie 2019

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați, secția I civilă la 17 iulie 2015, A. a declarat recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare din 25 iunie 2015 din dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Brăila, secția Civilă.

Prin decizia civilă nr. 241/R din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva încheierii de ședință din 25 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția Civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare.

Prin încheierea din 22 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B., formulată de petentul A., reținându-se faptul că aspectele invocate nu atrag incidența dispozițiilor art. 41 și 42 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 71/R din 24 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 241/R din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

La 6 aprilie 2016, recurentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 22 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Prin memoriul depus la 13 aprilie 2016, recurentul a indicat motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul și dezvoltarea lor, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării cererii de recuzare.

Recursul a fost legal timbrat cu suma de 100 RON taxă judiciară de timbru, dovada aflându-se la dosarul de recurs.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2016, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin decizia nr. 576 din 29 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în camera de consiliu, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 22 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, care a fost admisă prin decizia nr. 409 din 20 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, raportat la faptul că recursul a fost soluționat pe fond la termenul stabilit pentru admisibilitatea în principiu, reglementată de art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Totodată, s-a stabilit termen la data de 24 aprilie 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului declarat de A. împotriva încheierii din 22 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

La termenul din 24 aprilie 2018 a fost admis în principiu recursul și s-a acordat termen la 18 septembrie 2018, când dosarul a fost înaintat completului C2 în vederea soluționării cererii de recuzare formulată de recurentul A..

Prin încheierea din 17 octombrie 2018, cererea de recuzare a fost anulată ca netimbrată

În cauză, s-a stabilit termen la 12 februarie 2019, când Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 12 septembrie 2019 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 12 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul A..