Decizia nr. 2912/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3011/2016 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin Sentința civilă nr. 352/CA din 12 mai 2016 dispusă în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Hunedoara, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, prevederi ce reglementează o competență exclusivă în favoarea acestei instanțe. Astfel fiind, la data de 29 mai 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată prezenta cauză prin care reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ - SECTORUL INSTRUMENTELOR ȘI INVESTIȚIILOR FINANCIARE ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună: - anularea Deciziei nr. 2276 din 16 septembrie 2015 emisă de către ASF precum și a Deciziei 3496 din 25 noiembrie 2015 emisă de aceeași pârâtă ca fiind netemeinice și nelegale; - suspendarea Deciziei nr. 2276 din 16 septembrie 2015 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3011 din 12 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată, în esență, următoarele: - în mod greșit a reținut instanța de fond împrejurarea că la data emiterii deciziei de sancționare de către ASF, acțiunile emise de societatea B. SA Orăștie erau tranzacționate pe piața RASDAQ. Prin Încheierea nr. 8090 din 7 decembrie 2015 judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara, în baza Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din data de 30 decembrie 2005 societatea a fost declarată "societate de tip închis". În aceste condiții, dat fiind această modificare a actului constitutiv, tranzacționarea acțiunilor societății la Bursa de valori a devenit imposibilă. În atare situație, în condițiile în care acțiunile societății B. SA nu sunt tranzacționate pe piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate nu se poate reține în sarcina sa obligația prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014. De asemenea, solicită recurentul ca instanța să aibă în vedere faptul că societatea pe care o administrează este suspendată de la tranzacționare din data de 27 octombrie 2006 motivat de faptul că are capitalul social sub 25.000 euro.

Apărările intimatei Autoritatea de Supraveghere Financiară Prin întâmpinarea depusă la data de 17 februarie 2017 intimata ASF a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea Sentinței nr. 3011 din 12 octombrie 2016. Arată intimata că decizia de sancționare cu amendă a recurentului, contestată prin cererea de chemare în judecată, a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale speciale în vigoare și în baza prerogativelor cu care această autoritate a fost investită prin lege. Având în vedere aspectele mai sus menționate, prin sentința recurată, instanța de fond a subliniat faptul că, Certificatul de înregistrare a Valorilor Mobiliare nr. x din 7 martie 2001 eliberat de către CNVM/ASF pentru emitentul B. SA (fostă C. SA Orăștie) constituie dovada înregistrării societății ca emitent de valori mobiliare, rezultând obligația acesteia de a plăti anual către CNVM/ASF tariful de menținere a acestor valori mobiliare, datorat în baza Regulamentului CNVM/ASF nr. 7/2006, cu modificările și completările ulterioare. Acest certificat a fost emis de către CNVM/ASF în urma transmiterii de către fosta SC C. SA Orăștie (simbol ORST), în prezent SC B. SA Orăștie, a tuturor documentelor referitoare la înscrierea societății ca emitent de valori mobiliare admise la tranzacționare pe piața RASDAQ-BVB. Referitor la acest aspect, în mod corect, instanța de fond a reținut că procedura emiterii Certificatului de înregistrare a Valorilor Mobiliare a fost precedată de o procedură prealabilă de transmitere către CNVM/ASF a documentelor justificative care dovedesc calitatea de emitent de valori mobiliare a societății admise la tranzacționare pe o piață reglementată fiindu-i astfel incidente reglementările (norme, emitere acte individuale și dispuneri de măsuri) CNVM/ASF. De altfel, aceasta situație de fapt nu a fost contestată de către recurentul-reclamant, de unde rezultă că, în calitatea sa de administrator unic al societății, avea obligația de a respecta reglementările specifice pieței de capital în virtutea statutului său juridic, obligație care subzistă până la radierea valorilor mobiliare din evidența C.N.V.M./A.S.F. Acțiunile societății B. SA au fost retrase de la tranzacționare de pe BVB - piața RASDAQ și au fost radiate din evidențele A.S.F. începând cu data de 27 octombrie 2015, în baza Deciziilor A.S.F. nr. 2628 și nr. 2631 din 15 octombrie 2015, fapt ce vine să confirme, o dată în plus, că în perioada de incidență a termenului de 120 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 aceste valori erau tranzacționate, în înțelesul specific al acestui termen.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 21 3 din O.U.G. nr. 93/2012 privind înființare, organizarea și funcționarea ASF, Decizia ASF nr. 3496 din 25 noiembrie 2015 de respingere a plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei ASF nr. 2276 din 16 septembrie 2015, prin care s-a dispus sancționarea sa, în calitate de administrator unic al societății B. SA cu o amendă în cuantum de 5.000 RON. Prin actele administrative contestate s-a reținut că acțiunile emise de societatea B. SA sunt tranzacționate pe piața RASDAQ, dar societatea nu a dispus convocarea și nu a asigurat desfășurarea adunării generale extraordinare a acționarilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, în vederea adoptării de către acționari a unei decizii referitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau tranzacționarea acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 151/2014. Prima instanță a respins ca nefondată acțiunea reținând că reclamantul, în calitate de administrator unic al societății B. SA, avea obligația de a respecta reglementările specifice pieței de capital în virtutea statutului său juridic, obligație care subzistă până la radierea valorilor mobiliare din evidența CNVM -ASF. Subliniază judecătorul fondului că, atât pentru înscriere cât și pentru radiere trebuie parcursă o procedură specifică reglementată de legea pieței de capital. Soluția pronunțată de judecătorul fondului nu este împărtășită de instanța de control judiciar pentru următoarele considerente: Legea nr. 151/2014 prevede ca activitatea pieței RASDAQ și a pieței valorilor mobiliare necotate încetează de drept în termen de 12 luni de la data intrării sale în vigoare, respectiv la data de 27 octombrie 2015. În acest context, societățile listate pe piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate sunt supuse obligației de a efectua demersurile necesare în vederea listării pe o piață reglementată sau, după caz, pe un sistem alternativ de tranzacționare. În situația în care nu sunt întreprinse aceste demersuri, societățile emitente în cauză se transformă în societăți de tip închis. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate: "(1) Consiliile de administrație/directoratele societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate au obligația să convoace și să efectueze demersurile necesare pentru desfășurarea adunărilor generale extraordinare ale acționarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condițiile stabilite de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acționari a situației create de lipsa cadrului legal de funcționare a Pieței RASDAQ, precum și pentru ca aceștia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.)". Societatea B. SA a fost admisă la tranzacționare pe piața de capital conform Certificatului de Înregistrare a Valorilor Mobiliare nr. x din 7 martie 2001, având astfel obligația de a respecta reglementările specifice pieței de capital. Conform art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014: "(1) Constituie contravenție și se pedepsesc cu amendă de la 5.000 RON la 100.000 RON următoarele fapte: a) nerespectarea termenului stabilit la art. 2 alin. (1) de către consiliul de administrație/directorul societății (...)". În temeiul acestei dispoziții legale, prin Decizia nr. 2276 din 16 septembrie 2015 s-a dispus sancționarea recurentului-reclamant A., în calitate de administrator unic al Societății B. SA cu o amendă în cuantum de 5.000 RON. Sancțiunea a fost aplicată având în vedere datele transmise de ONRC, din care rezultă că reclamantul este administrator unic al societății, începând cu data de 16 mai 2013 până la 16 mai 2017. Însă, chiar dacă formal se poate accepta că potrivit datelor înregistrate la CNVM-OEVM și ORC societatea figura înscrisă ca emitent de valori mobiliare, totuși nu se poate ignora împrejurarea că prin Încheierea nr. 8090 din 7 decembrie 2005 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara a fost înscrisă în registrul comerțului mențiunea privind modificarea actelor constitutive în sensul declarării societății "societate de tip închis", "Reconfirmare structură acționariat exact cum a fost stabilită prin Hotărârea AGA nr. 2 din 1 noiembrie 2006". în aceste condiții acțiunile societății nu mai puteau fi tranzacționate pe piața de capital. Mai mult decât atât, începând cu data de 27 octombrie 2006 acțiunile societății figurează ca fiind suspendate de la tranzacționare. Este adevărat că societatea nu a parcurs procedura prevăzută pentru ca ASF să dispună radierea calității sale de emitent de valori mobiliare din evidențele CNVM, ASF, aspect necontestat de recurentul-reclamant, însă în condițiile în care societatea este o "societate de tip închis" încă din anul 2005, dată de la care nu a mai efectuat nicio tranzacție, figurând chiar suspendată de la tranzacționare în evidențele intimatei, sancționarea administratorului pentru neîndeplinirea unei obligații strict formale, apare ca fiind excesivă. De altfel, intimata avea posibilitatea nemijlocită de a afla datele actualizate în ceea ce o privește pe societatea B. SA, prin accesarea bazei de date a ORC (cu rol primordial în asigurarea publicității și opozabilității față de terți), precum și baza de date a Bursei de valori București. Opinia instanței de control judiciar se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. (3) din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea și va anula actele administrative atacate.