ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 612/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea actului administrativ - Decizia nr. 3432 din 20 noiembrie 2015, de soluționare a contestației împotriva Deciziei nr. 2362 din 24 septembrie 2015.

Prin Decizia civilă nr. 879 din 18 aprilie 2016 a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, soluție întemeiată pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 187 din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016 a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în considerarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016 la data de 08 august 2016.

Prin Sentința civilă nr. 2742 din 26 septembrie 2016, instanța de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a anulat Decizia nr. 3432 din 20 noiembrie 2015 de soluționare a plângerii prealabile și Decizia nr. 2362 din 24 septembrie 2015 cu consecința exonerării reclamantei de plata amenzii în cuantum de 5.000 RON aplicată prin aceasta, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial)

Împotriva Sentinței civile nr. 2742 din data de 26 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, recurenta a arătat următoarele:

Hotărârea pronunțată de către instanța de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Se arată că prin adresa înregistrată sub nr. x din 30 octombrie 2014, a comunicat societății B. SA dispozițiile legale, sancțiunile care se aplică în caz de nerespectare a legii precum și paginile web și/sau publicațiile unde poate fi găsită, în integralitate, Legea nr. 151/2014.

În intervalul 27 octombrie 2014 și până la data emiterii de către A.S.F. a Deciziei nr. 2362 din 24 septembrie 2015, societatea B. SA Maramureș nu a transmis la ASF și/sau publicat pe site-ul BVB nicio convocare/hotărâre a adunării generale extraordinare al cărei obiect să vizeze respectarea Legii nr. 151/2014.

În urma verificărilor efectuate nu s-au identificat publicații ale societății în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, referitoare la convocarea și/sau desfășurarea adunării generale extraordinare a acționarilor al cărei obiect să vizeze respectarea Legii nr. 151/2014.

În data de 14 octombrie 2013, în Dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Maramureș, instanța a admis cererea formulată de către creditoarea Municipiul Baia Mare împotriva debitoarei B. SA Maramureș, a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență, și a desemnat ca administrator judiciar A., cu nominalizarea expresă a atribuțiilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.

Legea nr. 151/2014 prevede obligația Consiliilor de administrație/directoratelor societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe piața acțiunilor necotate de a convoca și de a asigura desfășurarea adunărilor generale extraordinare ale acționarilor, în termen de 120 zile de la intrarea în vigoare pentru ca aceștia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare;

Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate nu prevede excepții de la aplicarea sa în cazul societăților pentru care instanța a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței.

Convocarea, prezidarea și asigurarea secretariatului ședințelor adunării creditorilor sau ale acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoană juridică sunt printre principalele atribuții ale administratorului judiciar, potrivit art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Atribuțiile administratorului special sunt cele prevăzute la art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv:

"propune un plan de reorganizare; administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, etc.".

În ceea ce privește obligațiile impuse prin prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, precizarea că, în opinia recurentei, acestea au fost stabilite cu titlu generic în sarcina organului de administrare al societății care are atribuții în convocarea și desfășurarea AGA, această exprimare fiind enunțiativă iar nu limitativă.

În condițiile în care legea nu prevede excepții de la aplicare, se apreciază că acest tip de formulare este una abstractă și nu exclude administratorul judiciar, pentru cazul în care societatea se află sub incidența legii insolvenței.

Referitor la afirmația reclamantei potrivit căreia la data emiterii Deciziei ASF nr. 2362 din 24 septembrie 2015 de sancționare cu amendă în sumă de 5.000 RON, nu mai avea calitatea de administrator judiciar, potrivit Sentinței civile nr. 3236 din 30 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. x/2013, arată recurenta faptul că SC A. deținea funcția de administrator judiciar al societății B. SA Maramureș în perioada relevantă, de incidență a termenului de 120 de zile prevăzut de art. 2 din Legea nr. 151/2014, respectiv 27 octombrie 2014 - 25 februarie 2015.

Totodată, în raport de afirmațiile reclamantei potrivit căreia nu a fost informată în mod expres cu privire la faptul că societatea era listată pe Piața Rasdaq, precum și despre prevederile Legii nr. 14, consideră recurenta că, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 27 octombrie 2014, data de la care prevederile sale erau aplicabile tuturor persoanelor vizate, neputând fi invocată de către acestea necunoașterea obligațiilor instituite în sarcina lor, conform principiului de drept nemo censetur ignorare legem.

Se mai arată de recurentă faptul că prin Decizia ASF nr. 2628 din 15 octombrie 2015 s-a dispus retragerea de la tranzacționare pe B.V.B. - piața RASDAQ, începând cu data de 27 octombrie 2015, a acțiunilor emise de B. SA Maramureș, iar prin Decizia ASF nr. 2631 din 15 octombrie 2015, s-a dispus radierea din evidența ASF a acțiunilor emise de SC B. SA Maramureș, începând cu data de 27 octombrie 2015.

Apărările intimatei A.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin Decizia nr. 2362 din 24 septembrie 2015 emisă de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 RON, în calitate de administrator judiciar al SC B. SA Maramureș, societate în insolvență, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate.

S-a reținut și împrejurarea că reclamanta nu a dispus convocarea și nu a asigurat desfășurarea adunării generale extraordinare a acționarilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, în vederea adoptării de către acționari a unei decizii referitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare.

Obligațiile reclamantei au fost reținute în considerarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006.

Plângerea prealabilă, formulată de reclamantă, a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 3432 din 20 noiembrie 2015.

În drept, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, "Consiliile de administrație/directoratele societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate au obligația să convoace și să efectueze demersurile necesare pentru desfășurarea adunărilor generale extraordinare ale acționarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condițiile stabilite de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acționari a situației create de lipsa cadrului legal de funcționare a Pieței RASDAQ, precum și pentru ca aceștia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.)".

În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006 în conformitate cu care "Principalele atribuții ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: (...) convocarea, prezidarea și asigurarea secretariatului ședințelor adunării creditorilor sau ale acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoană juridică".

Prevederile art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care:

"(1) După deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților.

(2) Administratorul special are următoarele atribuții:

a) exprimă intenția debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);

b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor prevăzute la art. 79 și art. 80;

c) formulează contestații în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

d) propune un plan de reorganizare;

e) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului;

f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primește raportul final și bilanțul de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului;

g) primește notificarea închiderii procedurii".

Art. 3 pct. 26, 27 și 30 din Legea nr. 85/2006 sunt deopotrivă relevante:

- administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele și pe contul acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să își administreze activitatea și să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Adunarea generală a acționarilor, asociaților sau membrilor persoanei juridice va fi convocată de administratorul judiciar ori de lichidator pentru desemnarea administratorului special, în termen de maximum 10 zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-și administra averea. Adunarea generală va fi prezidată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz. Dacă adunarea asociaților/acționarilor convocată conform prezentului punct nu desemnează un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de administrare, dacă acesta nu a fost ridicat, iar debitorul, respectiv asociații/acționarii sunt decăzuți din drepturile recunoscute de procedură și care sunt exercitate prin administrator special. Dacă un administrator special nu a fost desemnat, pentru soluționarea acțiunilor prevăzute la art. 46 și a celor reglementate de art. 79 și art. 80, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în exercițiul funcțiunii la data deschiderii procedurii. Desemnarea se va face de către judecătorul-sindic în camera de consiliu și fără citarea părților. În cazul în care ulterior adunarea asociaților/acționarilor alege un administrator special, acesta va prelua procedura în stadiul în care se găsește la data desemnării;

- administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică compatibilă, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute la art. 20 în perioada de observație și pe durata procedurii de reorganizare; reprezentantul SPRL sau IPURL va trebui să îndeplinească condițiile prevăzute mai sus;

- mandatul administratorilor statutari încetează de la data ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special. Mandatul administratorului special se limitează la reprezentarea intereselor acționarilor/asociaților de la data ridicării dreptului de administrare. Încetarea mandatului impune obligația predării gestiunii".

Se reține de Înalta Curte că instanța de fond a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, prin raportare la situația de fapt care este reprezentată de obiectul contravenției, respectiv clarificarea statutului juridic al acțiunilor SC B. SA Maramureș, care se tranzacționează pe piața Rasdaq sau pe piața valorilor mobiliare necotate și prin raportare la subiectul activ al obligației de convocare a adunării generale extraordinare a acționarilor, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 în scopul dezbaterii și luării unei decizii în interesul acționarilor societății.

În ceea ce privește atribuțiile administratorului judiciar versus atribuțiile administratorului special

Se constată prin raportare la obligația de convocare a adunării generale, că aceasta revenea administratorului special care are ca sarcină de a administra activitatea debitorului și de a reprezenta interesele acționarilor/asociaților (art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006) față de obligația cu titlu general a administratorului judiciar de a exercita atribuțiile prevăzute la art. 20 în perioada de observație și pe durata procedurii de reorganizare (art. 3 pct. 27 din Legea nr. 85/2006) și când nu este desemnat un administrator special.

Referitor la invocarea prevăzută de art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006, această prevedere este pusă în aplicare ca urmare a demersurilor administratorului special care trebuie să acționeze pentru luarea unei decizii în interesul acționarilor, să anunțe administratorul judiciar și să convoace adunarea generală a acționarilor.

Competențele legale ale administratorului special se exercită sub supravegherea administratorului judiciar și a judecătorului sindic, care va aproba/încuviința demersurile necesare pentru respectarea dispozițiilor legale, promovarea și valorificarea intereselor societății și ale acționarilor/asociaților [art. 18 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006].

Această împrejurare a raportării și desfășurării atribuțiilor administratorului special sub supravegherea administratorului judiciar a fost adusă și la cunoștința recurentei-pârâte care însă a considerat că nimeni nu poate invoca necunoașterea obligațiilor instituite de lege în sarcina lui, conform principiului de drept nema consetur ignorare legem.

Este de necontestat că administratorul special prin prisma atribuțiilor conferite de Legea nr. 85/2006 are obligația de a aduce la îndeplinire toate măsurile necesare în vederea respectării de către societatea pe care o administrează a prevederilor Legii nr. 151/2014.

Retragerea de la tranzacționare pe BVB - piața Rasdaq a acțiunilor emise de SC B. SA Maramureș și radierea din evidența ASF a acțiunilor emise, precizări făcute de recurentă, nu au relevanță în contextul factual și nu au legătură cu dezlegarea necesară speței de față.

Temeiul legal al soluției pronunțate de instanța de recurs

Față de cele reținute mai sus, se constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică și în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva Sentinței civile nr. 2742 din 26 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT