ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 810/2020

HOTĂRÂRE

26.03.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 810/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare din 25 ianuarie 2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată de administrator B., a solicitat:

- obligarea pârâtelor C. și D. Rețele să desființeze și să ridice elementele sistemului de distribuție a gazelor naturale (conductă și echipamente aferente) amplasate în mod nelegal pe proprietatea sa din Pitești, str. x, având următoarele vecinătăți: la N Strada x, la S strada x, la E domeniu public, la V domeniu public;

- obligarea pârâtei CEZ Distribuție S.A. să desființeze și să ridice elementele sistemului de distribuție a energiei electrice (stâlpi și echipamente aferente) amplasate în mod nelegal pe proprietatea sa din Pitești, str. x, având următoarele vecinătăți: La N Strada x, la S strada x, La E domeniu public, la V domeniu public;

- obligarea pârâtelor C., D. Rețele și CEZ Distribuție S.A. să o despăgubească, prin plata în solidar a sumei de 2.057 RON pe zi, începând cu data de 14.11.2016 și până la desființarea și ridicarea efectivă de către pârâte a elementelor sistemului de distribuție a energiei electrice amplasate nelegal pe proprietatea sa și a elementelor sistemului de distribuție a gazelor naturale amplasate nelegal pe proprietatea sa;

- obligarea pârâtelor C. și D. Rețele să o despăgubească prin plata unei sume de bani echivalente cu contravaloarea prejudiciului produs prin afectarea posibilității de folosință a părții de sud a terenului proprietatea sa din Pitești, str. x, având următoarele vecinătăți: La N Strada x, la S strada x, La E domeniu public, la V domeniu public, începând cu cei 3 ani anteriori momentului introducerii prezentei acțiuni și până la data de 14.11.2016. A precizat că valoarea estimată a obiectului pretențiilor sale la suma de 10.000 RON, urmând a o adapta pe parcursul desfășurării litigiului, potrivit determinării exacte a întinderii prejudiciului;

- obligarea pârâtei CEZ Distribuție S.A. să o despăgubească prin plata unei sume de bani echivalente cu contravaloarea prejudiciului produs prin afectarea posibilității de folosință a părții de nord a terenului proprietatea sa din Pitești, str. x, având următoarele vecinătăți: La N Strada x, la S strada x, La E domeniu public, la V domeniu public, începând cu cei 3 ani anteriori momentului introducerii prezentei acțiuni și până la data de 14.11.2016. A precizat valoarea estimată a obiectului pretențiilor sale la suma de 10.000 RON, urmând a o adapta, pe parcursul desfășurării litigiului, potrivit determinării exacte a întinderii prejudiciului;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea cererii de chemare în judecată reclamanta a susținut că este proprietara imobilului (teren și construcții) situat în Pitești, pct. "A.", identificat sub nr. cadastral x (terenul) și 4597-C1, și 4597-C2 (construcțiile) înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Pitești, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x, imobil având limitele și configurația ce rezultă din documentația cadastrală avizată OJCGC Argeș sub nr. x din anul 2001.

A arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor menționate prin cumpărare, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/6.09.2013 la BNP E., iar în imobilele identificate anterior, societatea își desfășoară, cu respectarea legii, activitatea principală autorizată, aceea de unitate de alimentație publică.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357 și urm. C. civ.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 443/05.12.2018, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. F. S.A. (fostă S.C. C. S.A.); a admis în parte cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată, obligând, în solidar, pârâtele S.C. F. S.A. la plata lipsei de folosință în cuantum de 94 RON/zi pentru perioada 25.01.2014-16.11.2016 către reclamantă; a obligat pârâta Distribuție Energie Oltenia S.A. la plata lipsei de folosință în cuantum de 63,64 RON/zi pentru perioada 25.01.2014-16.11.2016 către reclamantă; a obligat, în solidar, cele trei pârâte către reclamantă la plata sumei de 77.817 RON reprezentând lipsa de folosință aferentă perioadei 16.11.2016-31.12.2016, precum și la plata sumei de 53.120 RON reprezentând lipsa de folosință aferentă perioadei 01.01.2017-08.03.2017; a obligat pârâta Distribuție Energie Oltenia S.A. la plata lipsei de folosință în cuantum de 81.664 RON către reclamantă pentru perioada 09.03.2017-19.06.2017; a obligat pârâtele S.C. F. și Distrigaz la plata către reclamantă a sumei de 4.902 RON reprezentând taxa de timbru și onorariu expert (cheltuieli de judecată); a obligat pârâta Distribuție Energie Oltenia S.A la plata către reclamantă a sumei de 5974,98 RON reprezentând cheltuieli de judecată (taxa de timbru și onorariu expert).

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fiind incidente dispozițiile art. 1357 C. civ.

Împotriva sentinței au formulat apel atât reclamanta cât și pârâtele.

Apelurile au fost înregistrate pe rolul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, la data de 22.02.2019, respectiv la data de 06.03.2019 și 13.03.2019.

La data de 13.06.2019, Curtea a invocat din oficiu, față de obiectul și natura litigiului, excepția necompetenței materiale procesuale de soluționare a apelurilor de către secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 13 iunie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal și a declinat în favoarea secției I civile din cadrul aceleiași curți de apel, competența de soluționare a cauzei.

Pentru a pronunța acestă soluție, s-a reținut că obiectul prezentei cauze este reprezentat de repararea prejudiciului adus apelantei -reclamante prin amplasarea de către apelantele-pârâte a elementelor sistemului de distribuție a gazelor naturale și de energie electrică pe terenul reclamantei, prejudiciul constând în privarea de atributele dreptului de proprietate, respectiv dreptul de a folosi bunul și dreptul de a dispune de bun.

Prin urmare, obligația ce rezultă din raporturile dintre părți este una civilă, iar răspunderea civilă delictuală, pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, nu rezultă din activitatea economică, de profesionist desfășurată de fiecare dintre pârâte, ci dintr-un pretins delict civil.

Și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, anterioară noului C. civ., acțiunile având ca obiect antrenarea răspunderii civile delictuale erau considerate având caracter civil, iar nu comercial, chiar dacă erau săvârșite de un comerciant, iar adoptarea noului C. civ., care a consacrat concepția monistă și a unificat dispozițiile dreptului civil cu cele ale dreptului comercial, nu poate determina o schimbare de viziune în sens invers, neexistând vreo dispoziție legală sau rațiune pentru aceasta.

Cum în structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, iar prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit că, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a Civilă, s-a determinat, astfel, criteriul de departajare a competenței între cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești.

Acest criteriu ce ține de natura litigiului, a determinat ca litigiile cu profesioniști să fie atribuite secției a II-a civile, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluționate, ca și până acum, de secția I civilă.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv cel referitor la calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de a fi profesioniști.

Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, anterior menționată, cât și de interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat astfel:

"competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

În consecință, s-a reținut că litigiul de față nu are natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competența exclusivă de soluționare a secției I a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii adoptate de Colegiul de conducere al acestei instanțe.

S-a reținut și faptul că în soluționarea unui alt recurs în interesul legii, Înalta Curtea de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 17/2018 a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

În concluzie, ținând seama și de prevederile art. 132 alin. (3) coroborat cu art. 136 C. proc. civ. a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal și, în consecință, a declinat, în favoarea secției I civile, competența de soluționare a prezentului dosar.

Învestită prin declinare, secția I civilă a Curții de Apel Pitești, prin decizia nr. 4518 din 18 noiembrie 2019, a invocat, la rândul său, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale procesuale și, admițând-o, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

În pronunțarea acestei soluții s-a reținut că la data de 10 martie 2016, Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești a adoptat Hotărârea nr. 5 prin care a stabilit că începând cu data de 15 martie 2016, secția a II-a civilă va prelua toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști.

Acțiunea civilă privește un litigiu care se încadrează în categoria acelora prevăzute în hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești, astfel că în baza art. 132 alin. (3) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ. a declinat competența funcțională în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal.

Prioritar, având în vedere dispozițiile art. 133 alin. (2) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că ne aflăm în prezența unui conflict negativ de competență.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.

În speță, condițiile prevăzute de textul de lege anterior menționat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secții cu specializări diferite din cadrul Curții de Apel Pitești.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine secției I civile a Curții de Apel Pitești, pentru considerentele ce succed:

Soluționând un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 18 din 2016, a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, s-a reținut că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și de a aprecia asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit.

Pornind de la interpretarea obligatorie dată de instanța supremă, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut că, potrivit Deciziei nr. 18/2016 din 17.10.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzelor se determină după natura și obiectul litigiului, neavând nicio relevanță calitatea de profesionist a uneia dintre părți.

Este de menționat că în motivarea deciziei pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se precizează că " ..toți profesioniștii, indiferent de statutul lor juridic (...), sunt supuși regulilor de drept civil, și nu unor reguli speciale".

În speță, cauza dedusă judecății are ca obiect obligarea pârâtelor la ridicarea echipamentelor de distribuție a gazelor și a energiei electrice, ce sunt amplasate pe terenul proprietatea reclamantei și care îi afectează acesteia dreptul de proprietate, cu precădere dreptul de folosință și de dispoziție materială.

În condițiile art. 480 C. civ. proprietarul are dreptul de a dispune juridic de bunul său și de a-l folosi, iar orice atingere adusă acestui drept trebuie să aducă în patrimoniul proprietarului o valoare economică proporțională cu atingerea suferită.

Prin urmare, îndreptățirea reclamantei de a pretinde să-și poată exercita efectiv atributele dreptului de proprietate și obligația corelativă a pârâtelor de a nu obstrucționa acest exercițiu, derivă din caracterele dreptului de proprietate și este de natură civilă.

Se reține că obligația ce rezultă din raporturile dintre părți este una civilă, răspunderea civilă delictuală pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea nu rezultă din activitatea economică, de profesionist, desfășurată de fiecare dintre pârâte, atât timp cât între părți nu au fost stabilite obligații comerciale, ci obligații care se cirscumscriu în sfera raporturilor de drept civil.

Așadar, natura litigiului este pur civilă, pârâtele fiind chemate să răspundă delictual ca orice persoană fizică sau juridică pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activității comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul cu profesioniști, în sensul legii, pentru a se putea da eficiență celor stabilite prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere a Curții de Apel Pitești.

În concluzie, în analizarea cererii cu care a fost învestită instanța în prezenta cauză, nu prezintă importanță faptul că părțile antrenate în disputa contencioasă au calitatea de profesioniști, prevalând faptul că atât natura, cât și obiectul litigiului sunt civile.

Așa fiind, față de considerentele precedente, reținând faptul că prin Hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești s-a statuat ca litigiile de natură civilă propriu-zisă se vor soluționa de secția I civilă a acestei instanțe, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a apelurilor în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.