ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 807/2020

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea întregistrată la data de 03.10.2019 petenta Direcția Generală de Asistență Socială si Protecția Copilului Dolj a solicitat menținerea plasamentului în regim de urgență la Centrul de Primire în Regim de Urgență Craiova cu sediul în Craiova pentru minora A., iar drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv să fie îndeplinite de șeful centrului.

Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență de la Centrul de Plasament în regim de urgență Craiova cu plasamentul la Complexul de Servicii Specializate de Tip rezidențial 1 Mai II pentru minora A..

Prin sentința civilă nr. 687 din 24 octombrie 2019, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis acțiunea precizată formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj.

S-a dispus înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență a minorei A., de la Centrul de Plasament în Regim de Urgență Craiova cu măsura plasdamentului aceleiași minore la Complexul de Servicii Specializate de Tip Rezidențial 1 Mai II.

Hotărârea a fost atacată cu apel de pârâta B..

Prin decizia nr. 3414 din 11 decembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca tardiv, apelul pârâtei, reținând că declararea căii de atac a fost peste termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 137 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat o nouă cale de atac pârâta B., iar motivele au fost depuse la dosarul cauzei în 02 martie 2020. A solicitat admiterea recursului în sensul că dorește să se ocupe de creșterea și educarea minorei, pe care o iubește foarte mult. A arătat că locuiește în condiții mai bune, a renovat locuința și a schimbat mobila veche. A indicat ca temei de drept dispozițiile art. 304 C. proc. civ. 1865

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prioritar analizei recursului formulat, se reține că, deși pârâta a intitulat calea de atac "cerere de apel", din motivarea acesteia rezultă intenția sa de a declara "recurs". Astfel, pârâtă a depus în 02 martie 2020 la dosarul cauzei "motivele recursului" și a indicat ca temei de drept dispozițiile art. 304 C. proc. civ. 1865, care reglementează motivele de nelegalitate pentru care se poate solicita modificarea sau casarea hotărârii.

Cu toate acestea, însă, în raport de data inițierii demersului judiciar, și anume 03 octombrie 2019, litigiului îi sunt aplicabile normele noului C. proc. civ., și nu ale C. proc. civ. 1865, conform art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 137 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului împotriva hotărârii prin care s-a soluționat cauza prevăzută de această lege, prin care se stabilesc măsuri de protecție specială cu privire la minori, se poate exercita recurs în termen de 10 zile, de la data comunicării acesteia.

La art. 138 din lege se prevede că dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, iar la alin. (2) se menționează că dispozițiile alin. (1) se aplică în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o expresie similară.

Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 3414 din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea unui apel, ca ultimă cale de atac prevăzută de art. 137

2

004, coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.

Prin urmare, cum legea prevede o unică cale de atac, respectiv apelul, care a fost, deja, exercitat de către pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 687 din 24 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, partea nu mai are deschisă și calea de atac a recursului, întrucât potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Or, această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1), Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 34141 din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2020.