ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2423/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 16 septembrie 2022 și înregistrată sub nr. x/2022, astfel cum a fost precizată, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, în contradictoriu cu pârâții A., B., Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Suceava, prin primar, și Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Leorda din județul Botoșani, prin primar, a solicitat înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență dispusă pentru minora C., de la Centrul de Primire în Regim de Urgență pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat – Centrul de Servicii Multifuncționale de Tip Rezidențial Suceava, cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist D., cu domiciliul în județul Suceava. A mai solicitat reclamanta delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului și cele privind bunurile acestuia, Directorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, în conformitate cu prevederile art. 66 alin. (3) din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, precum și obligarea pârâților (părinților), la prestarea între 20-40 ore lunar, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, conform art. 67 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. În drept, a invocat dispozițiile art. 59 lit. b), art. 60 lit. c), 62 alin. (1) lit. c), art. 65 alin. (2) lit. b), art. 66 alin. (3) și art. 67 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1564 din 10 noiembrie 2022, Tribunalul Suceava a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, astfel cum a fost precizată, și a înlocuit măsura de plasament în regim de urgență dispusă pentru minora C., de la Centrul de Primire în Regim de Urgență pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat – Centrul de Servicii Multifuncționale de Tip Rezidențial Suceava, cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist D., domiciliată în județul Suceava. A delegat exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului și cele privind bunurile acestuia, Directorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava. A obligat pârâta A. să presteze 20 de ore lunar, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza administrativ-teritorială a comunei Leorda, județul Botoșani. A obligat pârâtul B. să presteze 20 de ore lunar, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza administrativ-teritorială a municipiului Suceava, județul Suceava.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 255/A/2020 din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Suceava – secția I civilă a luat act de renunțarea la apelul promovat de către apelantul B. împotriva sentinței civile nr. 1564 din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Suceava–Secția I civilă și a constatat tardivitatea motivelor de apel vizând măsura obligării pârâtului B. la prestarea a 20 de ore lunar, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială pentru minora C..

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 255/A/2020 din 12 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava–Secția I civilă a declarat recurs pârâtul B..

Apărările formulate în cauză Intimații nu au formulat întâmpinări. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, excepție a cărei analiză este prioritară, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Obiectul cererii de chemare în judecată din litigiul pendinte îl reprezintă măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență al minorei C. cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist, delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului și cele privind bunurile acestuia și obligarea părinților la prestarea între 20-40 ore lunar, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, conform art. 67 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Potrivit art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului […]. De asemenea, potrivit art. 136 alin. (1) din același act normativ, hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă, iar potrivit art. 137, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii. Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispozițiile acestei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ. Având în vedere că litigiul de față este înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 16 septembrie 2022 și este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 272/2004, în cauză sunt incidente dispozițiile din acest act normativ. După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004, anterior menționate, trebuie coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează în alin. (1) că ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, iar la alin. (2) se menționează că dispozițiile alin. (1) se aplică în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o expresie similară. Prin urmare, legea instituie numai o singură cale de atac, care, în cauza pendinte, a fost exercitată de către părți, acțiunea formulată de reclamantă fiind soluționată atât în primă instanță de Tribunalul Suceava, secția I civilă, cât și în apel, de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă. Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 255/A/2020 din 12 noiembrie 2020 a Suceava, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea apelului, ca ultimă cale de atac prevăzută de art. 137 din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012. În consecință, cum legea prevede o unică cale de atac, respectiv apelul, care a fost, deja, exercitat de către pârâtul B., părțile nu mai au deschisă și calea de atac a recursului, întrucât potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin intermediul prezentei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.