ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2205/2023

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 6 octombrie 2021 și înregistrată sub nr. x/2021, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, în contradictoriu cu pârâții A. și B., a solicitat înlocuirea măsurii de plasament dispusă pentru minorul C., de la Casa de Tip Familial Mihoveni din cadrul Complexului de recuperare neuro-psiho-motorie "D." Suceava, cu măsura de plasament la asistent maternal profesionist E., și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului și cele privind bunurile acestuia, Directorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, în conformitate cu prevederile art. 66 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Prin sentința civilă nr. 42 din 13 ianuarie 2022, Tribunalul Suceava a admis cererea având ca obiect "plasament" formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, în contradictoriu cu pârâții B. și A.; a dispus înlocuirea măsurii de plasament dispusă pentru minorul C., de la Casa de Tip Familial Mihoveni din cadrul Complexului de recuperare neuro-psiho-motorie "D." Suceava, cu măsura de plasament la asistent maternal profesionist E.; a dispus delegarea exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului și cele privind bunurile acestuia, Directorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava; a respins ca nefondată cererea reconvențională având ca obiect "încetare plasament și reintegrare în familie", formulată de pârâtul A..

Prin încheierea din 23 iunie 2022, Curtea de Apel Suceava a suspendat, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., judecarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 42 din 13 ianuarie 2022 a Tribunalului Suceava.

Prin decizia nr. 582 din 25 mai 2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea de apel declarată de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 42 din 13 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă - în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei nr. 582 din 25 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, la 07 iunie 2023, a formulat cerere de recurs pârâtul A., fără a arăta, în scris, motivele în susținerea căii de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepțiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:

II.1. Cu privire la excepția tardivității, invocată de instanță, din oficiu.

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speță, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 582 a fost pronunțată în data de 25 mai 2023, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, iar calea de atac a fost înregistrată la Curtea de Apel Suceava în data de 07 iunie 2023, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Înaltei Curți. Or, raportat la datele menționate, recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care s-a împlinit la 31 mai 2023.

În cauza de față, se constată și faptul că recurentul nu a invocat intervenită nicio împrejurare, temeinic justificată, care să îl fi pus în imposibilitate obiectivă pentru exercitarea căii de atac în termenul legal și nici nu a formulat o cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Întrucât recursul pendinte a fost formulat cu nerespectarea termenului legal impus de dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat tardiv, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

II. 2. Cu privire la excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare, invocată de instanță, din oficiu.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care există motive de casare de ordine publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, recurentul-pârât nu a indicat motivele pentru care apreciază ca fiind nelegală hotărârea atacată, cererea cuprinzând doar declarația de recurs.

Astfel, recurentul nu a arătat motivele pentru care apreciază că se impune admiterea căii de atac, și care sunt normele de drept încălcate de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate.

Ca atare, lipsa totală a motivării și inexistența unor critici de nelegalitate a hotărârii atacate nu poate conduce la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății.

Drept urmare, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

Având în vedere aceste excepții, precum și efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepția nulității pentru tardivitatea recursului.

Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) C. proc. civ.,va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 582 din data de 25 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 582 din data de 25 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.