ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1854/2019

HOTĂRÂRE

13.12.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1854/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună reintegrarea în familie a fiului său minor, B.

Prin Sentința civilă nr. 3326 din 17 august 2017 pronunțată de Judecătoria Suceava, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava, invocată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 1230 din 2 noiembrie 2017, Tribunalul Suceava a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu; a anulat, ca nemotivată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A.

Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia nr. 1337 din data de 13 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, s-a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1230 din 2 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul A.

Motivele de recurs

Recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu a formulat nicio critică concretă cu privire la hotărârea atacată, susținând, în esență, că hotărârea pronunțată de prima instanță este una nedreaptă și nelegală.

Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 18 ianuarie 2019.

Prin Rezoluția din 21 ianuarie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea motivelor de recurs, cu mențiunea că părțile au dreptul de a formula întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile art. XV alin. (3) raportat cele ale art. XVII alin. (3) din Legea nr. 2/2013., iar după efectuarea procedurilor de comunicare, întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 27 martie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul este admisibil în principiu, însă a fost declarat tardiv și nu cuprinde motive de nelegalitate cu privire la hotărârea recurată.

La data de 28 martie 2019, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat punct de vedere cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 17 octombrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în complet de filtru, fără citarea părților.

La termenul din 17 octombrie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului, reținută și prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Cu titlu preliminar, se reține că, în raport de dispozițiile art. 24 și 25 alin. (1) C. proc. civ., în soluționarea recursului de față se vor avea în vedere dispozițiile C. proc. civ. existente la data inițierii demersului judiciar.

Art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prevede că: "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de ta pronunțare", iar art. 185 alin. (1) din același cod prescrie că, atunci când "un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În raport de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că hotărârea recurată a fost pronunțată la 13 decembrie 2018, termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 19 decembrie 2018.

Cererea de recurs a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., respectiv la data de 27 decembrie 2018 (data expedierii prin e-mail, fila x).

Termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează sancțiunea decăderii.

Cum recursul a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte, va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu și va dispune respingerea recursului, ca tardiv, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea în termen a căii de atac.