ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3114/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 06.07.2017, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună reintegrarea în familie a fiului său minor, B.

Prin sentința civilă nr. 3326 din 17 august 2017, pronunțata de Judecătoria Suceava, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Prin sentința nr. 1230 din 2 noiembrie 2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu și a anulat, ca nemotivată în fapt, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, având ca obiect "reintegrare în familie" împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat apel.

Prin încheierea din data de 18 ianuarie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a dispus suspendarea judecării apelului, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că părțile litigiului nu s-au prezentat Sa strigarea pricinii la termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2018 și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Această încheiere a fost atacată cu recurs de către reclamantul A.

În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esență, că are cunoștință, pe bază de probe, că atât în acest dosar, la. termenul de judecată din 18.01.2018, cât și în alte dosare, judecătorii refuză să judece sau pronunță hotărâri, fără a ține seama de actele depuse la dosar. De asemenea, a susținut că magistrații au soluționat cauza în baza unor acte false depuse de intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava. A invocat și faptul că s-a depus plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, semnată de 140 de martori, în care s-a reclamat că atât Curtea de Apel Suceava, cât și Tribunalul Suceava au încălcat drepturile sale fundamentale, solicitându-se sancționarea acestor instanțe. Sancțiunea a fost aplicată și așteaptă hotărârea pentru a putea promova o acțiune în vederea obținerii de daune morale de la magistrații care până în prezent s-au pronunțat în baza unor acte false. Recurentul a solicitat ca judecata recursului să se facă cu citarea părților. în cazul în care fiul său nu va fi reintegrat în familie, a arătat că va face o nouă plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva magistraților.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava a depus întâmpinare, prin care a arătat că susținerile recurentului din cererea de recurs nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., impunându-se respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac promovate în cauză.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, Sa data de 4 mai 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că partea are deschisă calea de atac a recursului la instanța ierarhic superioară în temeiul dispozițiilor art. 414 C. proc. civ., însă se pune problema nulității căii de atac formulate, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât susținerile invocate în motivarea acesteia nu au legătură cu soluția și argumentele instanței din încheierea recurată.

Completul de filtru C4, la data de 10 mai 2018, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor aflate la filele 59-60 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză reclamantul A. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea apărărilor susținute de intimată, precum și reintegrarea în familie a fiului său B.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 20 septembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din aceiași cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, se constată că susținerile din cererea de recurs, prin care recurentul se rezumă a arăta că magistrații au refuzat sa judece dosarul la termenul de judecată din 18.01.2018 și au pronunțat hotărâri fără a ține seama de actele depuse ia dosar, nu se referă la soluția și argumentele instanței din încheierea atacată.

Astfel, prin încheierea pronunțată la data de 18 ianuarie 2018, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținându-se că părțile litigiului nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă și că niciuna dintre acestea nu a fost prezentă la termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2018.

Or, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsește nicio critică referitoare la soluția de suspendare dispusă prin încheierea recurată și la argumentele reținute de instanță în fundamentarea acestei soluții.

Se reține că, prin cererea de recurs, recurentul a invocat generic dispozițiile art. 488 C. proc. civ., însă tară a indica punctual pe ce caz de nelegalitate dintre cele prevăzute la pct. 1-8 din art. 488 C. proc. civ. își întemeiază recursul și nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Motivarea recursului implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția, exigență care nu este îndeplinită în speța de fată în ceea ce privește susținerile evocate în cererea de recurs.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul încheierii atacate, și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat împotriva încheierii din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în Dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.