ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2977/2018

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, secția I civilă, la data de 10 aprilie 2017, înregistrată sub nr. x/2017, petentul A. a solicitat reintegrarea în familie a minorului B.

Prin încheierea nr. 287 din data de 22 iunie 2017, pronunțată cu drept de reexaminare, Tribunalului Suceava, secția I civilă, a anulat cererea formulată de petent, în raport de dispozițiile art. 200 alin. (3) și (3) din C. proc. civ., dat fiind faptul că partea nu s-a conformat celor dispuse de instanță la termenul din 18 mai 2017, respectiv nu a indicat motivele cererii de chemare în judecată și dovezile pe care se sprijină, în sensul prevederilor art. 194 lit. e) din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1062 din data de 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 287 din data de 22 iunie 2017, pronunțate de Tribunalului Suceava, secția I civilă, în raport de dispozițiile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., precum și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire petentul A., înregistrată sub nr. x/2017 la Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Prin încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., instanța reținând faptul că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă și niciuna dintre acestea nu a cerut judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs revizuentul, la data de 23 ianuarie 2018, invocând faptul că judecătorii Tribunalului Suceava au încălcat prevederile art. 16 din Constituția României, pe cele ale art. 17 pct. 3, art. 18 pct. A, art. 20 alin. (1) pct. 2 lit. A), din) Legea nr. 272/2004, cât și art. 36, art. 7, art. 19, art. 129, art. 27, art. 94, art. 22, fiind încălcate drepturile omului, așa cum a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului. S-a mai invocat faptul că instanța s-a întemeiat pe înscrisuri false depuse de intimată, recurentul înțelegând să facă demersuri, inclusiv la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, până în momentul la care minorul va fi integrat în familie.

Investită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin rezoluția din data de 27.02.2018, comunicarea cererii de recurs către intimată, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare, precum și întocmirea raportului prevăzut de dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., după efectuarea formalităților de comunicare menționate de art. 15 din Legea nr. 2/2010.

Prin raportul întocmit la data de 30.04.2018, s-a reținut faptul că, în raport de dispozițiile art. 414 din C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu.

Sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, s-a constatat că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 04.05.2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Conform dovezilor aflate la filele 88-89, raportul a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 14.06.2018, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 18.09.2018, în camera de consiliu, complet de filtru - CF 2, fără citarea părților, în temeiul art. 493 din C. proc. civ.

Înalta Curte, fiind învestită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul își arată nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei, tară a indica motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea de perimare atacată. Astfel, recurentul arată faptul că judecătorii Tribunalului Suceava au încălcat prevederile art. 16 din Constituția României, pe cele ale art. 17 pct. 3, art. 18 pct. A, art. 20 alin. (1) pct. 2 lit. a), din Legea nr. 272/2004, cât și art. 36, art. 7, art. 19, art. 129, art. 27, art. 94, art. 22, fiind încălcate drepturile omului, așa cum a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului. S-a mai invocat faptul că instanța s-a întemeiat pe înscrisuri false depuse de intimată, recurentul înțelegând să facă demersuri, inclusiv la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, până în momentul la care minorul va fi integrat în familie.

Prin urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l încheierea de ședință din 18 ianuarie 2018, pronunțată de către Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, eventualele critici susceptibile de încadrare In dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentul A. nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2018, pronunțate de către Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.09.2018.