ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1193/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea înregistrată la 14 decembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, fiind ulterior declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Suceava, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Suceava, a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună încetarea măsurii de plasament pentru fiul său B., aflat în centrul Mihoveni, județul Suceava, din anul 2016 și reintegrarea acestuia în familia din care a fost luat.

Prin sentința civilă nr. 194 din 28 ianuarie 2021, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Suceava.

Prin decizia nr. 1263 din 8 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a fost constatată perimarea cererii de apel formulate de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 194 din 28 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Suceava.

Împotriva deciziei nr. 1263 din 8 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac întrucât sentința pronunțată în dosar este ilegală, încălcând drepturile minorului B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 22 decembrie 2021.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (14 decembrie 2020), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 26 mai 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității, a cărei analiză este prioritară în considerarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de recurs formulată de reclamantul A. nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, recurentul arătând doar că sentința pronunțată în dosar este ilegală, încălcând drepturile minorului B..

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În conformitate cu mențiunile existente pe dovada de comunicare a hotărârii, reiese faptul că decizia civilă nr. 1263 din 8 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a fost comunicată reclamantului A. la 13 decembrie 2021, dată de la care începe să curgă termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru motivarea căii de atac.

Făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății, reiese că termenul pentru motivarea căii de atac s-a împlinit la 20 decembrie 2021, dată până la care recurentul-reclamant nu a depus la dosar motivele de recurs, în conformitate cu textele legale anterior menționate.

Examinând cererea de recurs, se constată că aceasta nu este motivată, fiind o simplă declarație de recurs ce nu conține vreo critică de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege. În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că recursul nu a fost motivat, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1263 din 8 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.