ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1213/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 7 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca, prin ordonanță președințială, să se stabilească domiciliului minorei C., la locuința sa.

În drept a invocat incidența dispozițiilor art. 402, art. 403, art. 448, art. 496, art. 499, art. 525, art. 527-530, art. 531, art. 505 coroborat cu art. 398 și art. 400 C. civ. și art. 920 și art. 997 și următ. C. proc. civ.

La 2 martie 2020, pârâtul B. a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Craiova, solicitând declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea; de asemenea, a solicitat stabilirea domiciliului minorei C. la locuința sa și să se suplinească consimțământul pârâtei cu privire la transferul minorei, elevă în clasa a III-a de la Școala Gimnazială Coșoveni, jud. Dolj, la Școala cu Clasele I-VIII Ineu "Puiu Sever".

Prin răspunsul la întâmpinare depus la 18 martie 2020, reclamanta a arătat că, pe rolul Judecătoriei Craiova, sunt înregistrate dosarele nr. x/2020, având ca obiect stabilirea domiciliului minorei pe calea procedurii comune și nr. 2286/271/2020, declinat de la Judecătoria Oradea, după admiterea excepției necompetenței teritoriale a acestei instanțe în favoarea Judecătoriei Craiova.

Prin sentința nr. 2452 din 18 martie 2020, Judecătoria Craiova a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată prin întâmpinare de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova, examinând actele de procedură și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a reținut că minora locuiește în prezent cu pârâtul, în satul Ineu nr. 474, jud. Bihor.

A constatat că dispozițiile art. 998 C. proc. civ. stabilesc introducerea cererii de ordonanță președințială la instanța competentă să se pronunțe, în primă instanță, asupra fondului dreptului.

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare."

Dispozițiile art. 106 alin. (1) C. civ. prevăd că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți.., iar art. 107 din același act normativ dispune că "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii."

Constatând că obiectul litigiului este stabilirea domiciliului minorei, Judecătoria Craiova a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., conform cărora cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, fiind vorba despre o competență exclusivă.

Pentru aceste motive, a stabilit că este competentă să judece cauza Judecătoria Oradea.

Prin cererea înregistrată la 28 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Oradea, sub nr. x/2020, reclamantul B. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâta A., stabilirea locuinței minorei C. la domiciliul său și suplinirea acordului pârâtei pentru transferul minorei de la Școala Gimnazială Coșoveni, jud. Dolj, la Școala cu clasele I-VIII Ineu "Puiu Sever".

Prin încheierea nr. 1573 din 8 aprilie 2020, Judecătoria Oradea a admis excepția conexității, invocată de pârâtă prin întâmpinarea și cererea reconvențională depuse la 20 martie 2020 (prin care a ridicat, de asemenea, și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea), conexând dosarul nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

Prin sentința nr. 1682 din 28 mai 2020, Judecătoria Oradea a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă invocată din oficiu și a declinat, în favoarea Judecătoriei Craiova, competența de soluționare a cauzei (la care a fost conexat dosarul nr. x/2020 al aceleiași instanțe). Constatând existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Oradea a reținut că, potrivit regulii de drept comun care determină competența teritorială a instanțelor, înscrisă în art. 107 C. proc. civ., consacrată de adagiul actor sequitur forum rei, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă ulterior sesizării, pârâtul își schimbă sediul. De la aceasta regulă sunt instituite o serie de excepții, care se referă la competența teritorială exclusivă.

Conform art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Referitor la competența teritorială privind soluționarea cauzei, Judecătoria Oradea a reținut că, în speță, este vorba despre o competență teritorială exclusivă, stabilită prin dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea instanței de la domiciliul/reședința persoanei ocrotite, care poate fi invocată de părți sau de judecător.

De asemenea, a apreciat că dispozițiile art. 496 C. civ. prevăd că domiciliul minorului este la părinții săi; dacă aceștia nu locuiesc împreună și nu se înțeleg cu privire la domiciliul minorului, locuința copilului va fi stabilită de instanța de tutelă.

Din motivarea cererilor privind emiterea ordonanței președințiale, Judecătoria Oradea a reținut că, în urma neînțelegerilor dintre părinți, minora a rămas să locuiască la domiciliul pârâtului, unde a fost adusă de acesta fără acordul reclamantei. A apreciat că aceasta nu înseamnă că domiciliul minorei, din punct de vedere procedural, este altul față de cel stabilit de comun acord de părinții săi.

Ca atare, Judecătoria Oradea a arătat că schimbarea în fapt a domiciliului minorei, care a avut loc fără acordul mamei, nu antrenează schimbarea locuinței copilului, întrucât în lipsa acordului părților, instanța de tutelă este cea care hotărăște, iar nu unul dintre părinți, în mod arbitrar, în funcție de localitatea în care acesta locuiește.

Instanța a opinat că stabilirea instanței competente să soluționeze cauza nu se face în funcție de dorința părintelui care a luat copilul intempestiv, fără acordul celuilalt părinte, întrucât niciunul dintre părinți nu poate să aleagă instanța competentă.

Reținând că minora, anterior declanșării diferendului care vizează stabilirea domiciliului său, a locuit în mod statornic în județul Dolj, unde a frecventat școala, Judecătoria Oradea a apreciat că nu este competentă să soluționeze pricina, o astfel de competență revenind, în exclusivitate, Judecătoriei Craiova, întrucât în circumscripția teritorială a acestei instanțe a locuit minora efectiv și în chip statornic, înainte de promovarea litigiului.

Judecătoria Oradea a făcut referire la faptul că, în același sens a dispus și Tribunalul Bihor, secția I civilă prin sentința nr. 12/C/CC/2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 871/13.05.2020, cu prilejul soluționării conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Oradea și Judecătoria Craiova cu privire la soluționarea dosarului nr. x/2020, care are aceleași părți și obiect similar cu cel din prezenta cauză.

Litigiul dedus judecății, care a generat conflictul negativ de competență, are ca obiect cererea formulată de reclamanta A., formulată în contradictoriu cu pârâtul B., pentru ca, prin ordonanță președințială, să se stabilească domiciliului minorei C., la locuința sa.

Astfel, situația de fapt a cauzei se grefează pe raportul de filiație dintre minoră și părinții săi, aspect ce determină incidența regulilor în materia autorității părintești, reglementate de C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009.

Potrivit art. 106 alin. (1) C. civ., ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…), iar, conform prevederilor art. 107 din același act normativ, procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

Dispozițiile art. 114 C. proc. civ. dispun în sensul că, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile care vizează autoritatea părintească și exercitarea acesteia.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea acesteia, locuința copilului și obligația de întreținere, conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegerile între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496) și la schimbarea locuinței acestuia (art. 497).

Conform normelor C. civ., îi revine instanței de tutelă competența de soluționare a cererii care are ca obiect stabilirea locuinței copilului minor, în lipsa înțelegerii dintre părinți ori dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1).

Totodată, potrivit art. 92 alin. (2) C. civ., în cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic.

În raport de textele legale menționate, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În speță, persoana ocrotită este minora C., în interesul căreia reclamanta, mama sa, a promovat cererea privind emiterea unei ordonanțe președințiale.

Din motivarea cererii chemare în judecată și din conținutul raportului de anchetă psihosocială, întocmit de Serviciul Autoritate Tutelară al Municipiului Craiova la 19 februarie 2020, la solicitarea Judecătoriei Craiova, rezultă că, de la despărțirea părinților, în anul 2012, minora a locuit cu reclamanta în municipiul Craiova, str. x, jud. Dolj, aceasta frecventând cursurile Școlii Gimnaziale din Comuna Coșoveni, fiind elevă în clasa a III-a.

Din cuprinsul aceluiași raport, precum și din cererea reconvențională depusă de pârât, reiese că acesta a luat-o pe fiica sa de la domiciliul mai sus menționat fără consimțământul reclamantei, motiv pentru care minora locuiește, în prezent, în imobilul acestuia, situat în Ineu, jud. Bihor.

Față de această împrejurare, Înalta Curte nu poate reține că instanța competentă să judece cererea de emitere a ordonanței președințiale este Judecătoria Oradea, din moment ce schimbarea în fapt a domiciliului minorei s-a făcut de către pârât în lipsa acordului reclamantei.

Aceasta întrucât, prin convenția părților, domiciliul minorei a fost stabilit, odată cu separarea lor, în Craiova, la locuința reclamantei din Craiova, minora frecventând cursurile unității de învățământ din comuna Coșoveni, jud. Dolj.

Astfel, nu se poate reține că locuința statornică a minorei, în sensul prevăzut de art. 92 alin. (2) C. civ., este la pârât, în Ineu, jud. Bihor, pentru a fi atrasă competența de soluționare a Judecătoriei Bihor.

Cât timp între părți nu a intervenit o altă convenție cu privire la stabilirea domiciliului minorei sau o hotărâre a instanței de tutelă prin care să se tranșeze asupra acestui aspect, Înalta Curte apreciază că este competentă să judece cauza Judecătoria Craiova, aceasta fiind instanța de tutelă, conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

În sprijinul acestei concluzii este și faptul că, pe rolul Judecătoriei Craiova se află, în curs de soluționare, dosarul nr. x/2020, având ca obiect stabilirea domiciliului minorei C., formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., care, potrivit sistemului de evidență informatizată a instanțelor, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova la 7 februarie 2020. În plus, se reține că, prin decizia nr. 871/13.05.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, în regulator de competență, a stabilit competența de soluționare a dosarului nr. x/2020, privind aceleași părți și având obiect similar cu cel din prezenta cauză, în favoarea Judecătoriei Craiova, iar nu în favoarea Judecătoriei Oradea.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului."

Aplicând prevederile legale anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2020.