ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2302/2025

Ședința publică din data de 9 decembrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 01 februarie 2023, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. să se dispună, în principal, stabilirea locuinței minorului C. la domiciliul său din mun. Craiova, iar în subsidiar, stabilirea unui program de legături personale cu acesta.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința nr. 1300/06.12.2023, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în aplicarea art. 114 din C. proc. civ., prin raportare la locuința minorului situată în localitatea Poiana Mare, ce rezultă din raportul de anchetă socială nr. 15193/14.11.2023, revine Judecătoriei Calafat competența de soluționare a cauzei.

2.2. Prin sentința nr. 1304 din 27 septembrie 2024, Judecătoria Calafat a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prezintă relevență juridică pentru determinarea competenței locuința pe care minorul o are efectiv în fapt, iar nu domiciliul sau reședința ce rezultă din acte. Astfel, din probatoriul administrat în cauză, respectiv susținerile părților și concluziile anchetei sociale nr. 46367/08.06.2023, a rezultat în mod cert că la momentul introducerii acțiunii, minorul avea domiciliul faptic în mun. Hunedoara.

2.3. Prin sentința nr. 1071 din la data de 06.11.2025 în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Hunedoara a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantul A., prin notele de ședință depuse la dosar, la data de 05.11.2025, și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Calafat; a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, din probele administrate în cauză, că mama minorului (la care este stabilită locuința minorului conform sentinței civile nr. 966/20.07.2022 a Judecătoriei Craiova) nu a avut domiciliul sau reședința stabilită în mod legal în mun. Hunedoara sau în altă localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Hunedoara, nici la momentul introducerii cererii de chemare în judecată (01.02.2023) și nici ulterior acestui moment. S-a apreciat totodată că împrejurarea regăsirii persoanei ocrotite în mun. Hunedoara pentru o perioadă scurtă de timp (ianuarie 2023 - august 2023) nu reprezintă o schimbare de domiciliu și nu poate fi considerată adresa de domiciliu sau de reședință a persoanei ocrotite.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul negativ de competență conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat, pentru considerentele expuse în continuare.

Obiectul litigiului vizează stabilirea locuinței minorului C. la domiciliul tatălui, precum și stabilirea unui program de legături personale cu minorul, părțile implicate fiind părinții acestuia, respectiv A. și B..

Judecătoria Craiova, Judecătoria Calafat și Judecătoria Hunedoara și-au declinat succesiv competența de soluționare a cauzei, aceasta din urmă declinându-și la rândul său competența în favoarea Judecătoriei Calafat, conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Calafat și Judecătoria Hunedoara fiind determinat de interpretarea diferită a sintagmei domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.

Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 106 alin. (1) din C. civ., care prevăd că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…)", precum și pe cele ale art. 107 din același act normativ, care dispun în sensul că:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Totodată, art. 114 din C. proc. civ. prevede că:

"Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În aplicarea acestei dispoziții legale, la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, se are în vedere domiciliul sau reședința de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate.

Prin urmare, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului, din cuprinsul dispozițiilor art. 114 din C. proc. civ., să se interpreteze în sensul de locuință efectivă a acestuia.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) din C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În cauză, așa cum rezultă din extrasul aplicației D.E.P.A.B.D. și din raportul de anchetă socială al U.A.T. Poiana Mare mama minorul locuiește în comuna Poiana Mare, județ Dolj. Astfel, domiciliul pârâtei este stabilit în această localitate începând cu data de 8 februarie 2022 și constituie locuința statornică a minorului.

Faptul că minorul s-a aflat pe o perioadă temporară, alături de mama sa, la o locuință situată municipiul Hunedoara, nu poate conduce la calificarea acestei locuințe ca fiind statornică, pentru a atrage, în conformitate cu prevederile art. 114 din C. proc. civ., competența teritorială a Judecătoriei Hunedoara.

Prin urmare, domiciliul minorului este în comuna Poiana Mare, județul Dolj, acolo fiind locuința lui statornică, în sensul reglementat de art. 92 alin. (2) din C. civ. ("minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic").

În consecință, Înalta Curte constată că Judecătoria Calafat este instanța în circumscripția căreia se află domiciliul minorului, fiind competentă să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2025.