ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 618/2020

HOTĂRÂRE

03.03.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 618/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. x/2017 la data de 19.12.2017 contestatorul A. în contradictoriu cu intimata SC B. SRL a formulat acțiune în constatarea prescripției dreptului material de a mai cere executarea silită și, în consecință, a solicitat anularea formelor de executare, în temeiul art. 705 C. proc. civ.. A mai solicitat să se constate lipsa calității de creditoare a SC B. SRL și să fie aceasta obligată la restituirea sumelor deja poprite.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 705 C. proc. civ., art. 703 (l), punctele 4 și 5 C. proc. civ., art. 1582 (l) C. civ., art. 1393 C. civ., art. 718 alin. (6) C. proc. civ., Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente, anume Judecătoriei Buftea; admiterea excepției netimbrării/insuficientei timbrări și, pe cale de consecință, anularea acțiunii ca netimbrată; admiterea excepției inadmisibilității acțiunii de constatare a prescripției dreptului material de a mai cere executarea silită și, pe cale de consecință, respingerea capătului de cerere privind anularea formelor de executare; respingerea capătului de cerere privind constatarea lipsei calității de creditoare a sa, B. SRL; respingerea capătului de cerere privind restituirea sumelor reținute în urma popririi instituite în dosarul de executare x/2017, aflat pe rolul B.E.J. C.; respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, obligarea reclamantului de plata cheltuielilor de judecată.

Prin precizarea din 12 septembrie 2018 contestatorul A. a arătat că solicită și întoarcerea executării silite.

Prin Sentința nr. 4489 din 6 noiembrie 2018, Judecătoria Slatina a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a respins contestația la executare, astfel cum a fost precizată la data de 12.09.2018, formulată de contestatorul A. în ceea ce privește formele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2017 al B.E.J. C., constatând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat. A admis excepția netimbrării invocată de instanță în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite și, în consecință, a anulat acest capăt de cerere ca netimbrat.

Tribunalul Olt, secția I civilă, prin Decizia nr. 602 din 12 iunie 2019, a respins, ca inadmisibilă, invocarea pe calea întâmpinării a inadmisibilității acțiunii în constatare a prescripției dreptului material la acțiune, de către intimată. A admis apelul declarat de apelantul reclamant A., împotriva Sentinței civile nr. 4489/06.11.2018, pronunțată de Judecătoria Slatina, în Dosar nr. x/2017. A anulat sentința și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a avut în vedere, în ceea ce privește excepția inadmisibilității invocării pe calea întâmpinării a inadmisibilității acțiunii în constatarea prescripției dreptului material la acțiune de către intimată, că, potrivit art. XV alin. (3) din Legea 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intimatului i se comunică apelul, punându-i-se în vedere obligația de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării.

Cu toate că, potrivit art. 247 alin. (1) C. proc. civ., excepțiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului, s-a arătat că astfel cum rezultă din întâmpinarea depusă de intimată la cererea introductivă de instanță, aceasta a reiterat, prin actul de procedură menționat, excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită, excepție asupra căreia judecătoria a omis a se pronunța.

Or, în acest context, s-a reținut că devin incidente dispozițiile art. 472 C. proc. civ. privitoare la apelul incident, potrivit cărora, intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

Prin urmare, în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, tribunalul a admis excepția inadmisibilității invocării pe calea întâmpinării a excepției inadmisibilității acțiunii în constatare a prescripției dreptului material la acțiune, de către intimată, aceasta având deschisă calea apelului îndreptat împotriva soluției pronunțate de către instanța de judecată.

În ceea ce privește apelul declarat, tribunalul a constatat că acesta este fondat.

S-a arătat că în ședința publică din data de 30.10.2018, deși apărătorul reclamantului a învederat că cererea formulată privește prescripția dreptului material de a mai cere executarea silită, constatarea lipsei calității de creditoare a SC B. SRL și întoarcerea executării silite, Judecătoria Slatina a reținut că, la momentul stabilirii taxei de timbru, acțiunea a fost calificată drept contestație la executare și întoarcere executare și, prin urmare, a invocat excepția autorității de lucru judecat, reținând cauza în pronunțare în baza acestei excepții.

Tribunalul Olt a reținut că principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil, presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-și formula apărări și de a-și prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care are avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

S-a constatat că principiul contradictorialității a fost nesocotit întrucât instanța nu a pus în discuția părților calificarea juridică a acțiunii, mărginindu-se să constate, de altfel, fără temei că, anterior, acțiunea a fost calificată drept contestație la executare și întoarcere executare.

Prin urmare, s-a arătat că hotărârea atacată este lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ. iar, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, s-a considerat că se impune anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Tribunalul Olt a reținut că, fără a se face aprecieri asupra admisibilității acțiunii formulate de către partea reclamantă, se impune punerea în discuție de către prima instanță a calificării juridice a acțiunii și, doar ulterior analizării poziției procesuale a părții, instanța să se pronunțe asupra acesteia.

În concluzie, constatând că sunt incidente dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., iar partea a solicitat anularea cauzei cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul Olt a admis apelul formulat de apelantul reclamant A., a anulat sentința pronunțată de Judecătoria Slatina și a dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost reînregistrată, pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 05.09.2019 sub nr. x/2017*.

Prin Sentința nr. 3956 din 8 octombrie 2019, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în constatarea prescripției dreptului material de se mai cere executare silită și anularea formelor de executare, precum și întoarcerea executării silite.

S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

S-a avut în vedere regula de drept comun în materia competenței teritoriale, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărui circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, în sensul că, în absența unei norme contrare, instanța competentă este cea prevăzută de acest articol.

S-a arătat că din interpretarea per a contrario a art. 126 C. proc. civ. raportat la art. 129 C. proc. civ., rezultă că norma de competență teritorială astfel precizată are și un caracter absolut.

În prezenta cauză, instanța a reținut că pârâta își are sediul în Voluntari, Șos. x, județul Ilfov.

Pe cale de consecință, având în vedere argumentele de mai sus, precum și faptul că sediul pârâtei este situat în județul Ilfov, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Slatina invocată de către pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Prin Sentința nr. 656 din 5 februarie 2020, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de pârâta SC B. SRL la data de 06.03.2018, în primul ciclu procesual.

Pârâta SC B. SRL nu a formulat apel împotriva Sentinței civile nr. 4489/06.11.2018 a Judecătoriei Slatina prin care s-a admis excepția autorității de lucru judecat.

S-a arătat că astfel cum a reținut Tribunalul Olt în Decizia nr. 602/12.06.2019, devin incidente dispozițiile art. 472 C. proc. civ. privitoare la apelul incident în situația în care instanța omite să se pronunțe asupra unei excepții, în speță, excepția necompetenței teritoriale.

S-a apreciat, în aceste condiții, că prin nedeclararea căii de atac împotriva primei hotărâri, competența s-a fixat în mod definitiv în favoarea instanței inițial învestite, anume a Judecătoriei Slatina.

În plus, art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Conform art. 131 C. proc. civ. "(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

În plus, s-a reținut că dispozițiile art. 130 și art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea competenței de către instanță, la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", singura excepție pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

S-a considerat că și din acest punct de vedere, dat fiind că problema competenței nu poate fi pusă în orice fază a procesului, ci doar în fața primei instanțe, competența rămâne câștigată Judecătoriei Slatina, în rejudecare instanța de fond nemaiputând repune în discuție aspecte legate de necompetența sa.

În consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, a solicitat să se constate prescripția dreptului material de a mai cere executarea silită și, în consecință, a solicitat anularea formelor de executare, în temeiul art. 705 C. proc. civ.. A mai solicitat să se constate lipsa calității de creditoare a SC B. SRL și să fie aceasta obligată la restituirea sumelor deja poprite. Prin precizarea din 12 septembrie 2018 contestatorul A. a arătat că solicită și întoarcerea executării silite.

Intimata SC B. SRL a depus la dosar întâmpinare în primul ciclu procesual prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente, anume Judecătoriei Buftea; admiterea excepției netimbrării/insuficientei timbrări și, pe cale de consecință, anularea acțiunii ca netimbrată; admiterea excepției inadmisibilității acțiunii de constatare a prescripției dreptului material de a mai cere executarea silită și, pe cale de consecință, respingerea capătului de cerere privind anularea formelor de executare; respingerea capătului de cerere privind constatarea lipsei calității de creditoare a sa, B. SRL; respingerea capătului de cerere privind restituirea sumelor reținute în urma popririi instituite în dosarul de executare x/2017, aflat pe rolul B.E.J. C.; respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, obligarea reclamantului de plata cheltuielilor de judecată.

Se reține, din actele dosarului, că Judecătoria Slatina nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței teritoriale a instanței invocată de intimata SC B. SRL prin întâmpinare, iar, prin Sentința nr. 4489 din 6 noiembrie 2018, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a respins contestația la executare, astfel cum a fost precizată la data de 12.09.2018, formulată de contestatorul A. în ceea ce privește formele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2017 al B.E.J. C., constatând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat. A admis excepția netimbrării invocată de instanță în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite și, în consecință, a anulat acest capăt de cerere ca netimbrat.

Împotriva acestei hotărâri singura parte care a declarat apel a fost reclamantul A., apel soluționat de Tribunalul Olt, secția I civilă, prin Decizia nr. 602 din 12 iunie 2019, în sensul că a fost respinsă, ca inadmisibilă, invocarea pe calea întâmpinării a inadmisibilității acțiunii în constatare a prescripției dreptului material la acțiune, de către intimată și a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 4489/06.11.2018 pronunțată de Judecătoria Slatina, fiind anulată sentința și dispunându-se trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

Având în vedere că intimata SC B. SRL nu a înțeles să formuleze în temeiul prevederilor art. 472 alin. (1) C. proc. civ. apel incident prin care să fi invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Slatina, în contextul în care fusese invocată în fața Judecătoriei excepția de necompetență prin întâmpinarea depusă, se reține că rămâne câștigată competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Astfel, potrivit prevederilor art. 472 alin. (1) C. proc. civ.: "Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe."

Or, față de apelul declarat reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 4489/06.11.2018 pronunțată de Judecătoria Slatina, intimata SC B. SRL nu a uzat de mijlocul procesual oferit de dispozițiile art. 472 C. proc. civ. pentru a critica nesoluționarea excepției necompetenței teritoriale invocată în termen legal în primul ciclu procesual, aspect ce determină fixarea competenței în mod definitiv în favoarea instanței inițial învestite, anume Judecătoria Slatina.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.