ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 602/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, la data de 1.04.2015, sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașu Nou a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Racșa prin Primar, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligată pârâta la plata sumei totale de 550.702,98 RON, reprezentând cheltuielile pe care le-a făcut în favoarea pârâtei și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 1469 și urm. din C. civ., art. 194 și urm. din C. proc. civ.

Prin Încheierea civilă nr. 481/CA din 24.06.2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015,Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a transpus acțiunea în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect pretenții la secția I Civilă din cadrul Tribunalului Satu Mare, respectiv la completul C2F, cu termen la data de 04.09.2015.

Prin Sentința civilă nr. 43/D/12.02.2016 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, în Dosar nr. x/2015, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință a fost respinsă ca prescrisă acțiunea reclamantei UAT Orașu Nou.

În urma apelului declarat în cauză de reclamanta UAT Orașu Nou, prin Decizia civilă nr. 566/21.06.2016 Curtea de Apel Oradea a admis calea de atac și în urma anulării hotărârii apelate, a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Satu Mare.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Satu Mare, secția I civilă sub Dosar nr. x/2015.

Prin Sentința civilă nr. 200/D din 21.07.2017, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta U.A.T. Orașu Nou în contradictoriu cu pârâta COMUNA RACȘA având ca obiect pretenții/plată nedatorată în sumă de 550.702,98 RON; fără cheltuieli de judecată, în lipsa documentelor justificative.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta UATC Orașu Nou a declarat apel, solicitând desființarea sentinței criticate și rejudecând cauza a solicitat admiterea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1082/2017-Ap din 22 decembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul civil declarat de către apelanta-reclamantă comuna Orașu Nou prin Primar în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comuna Racșa prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 200/D din 21 iulie 2017, pronunțată de către Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, pe care a păstrat-o; fără cheltuieli de judecată.

Împotriva Deciziei civile nr. 1082/2017-Ap din 22 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașu Nou prin Primar, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a arătat că, în fapt, a chemat în judecată UATC Racșa prin Primar solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 550.702,98 RON reprezentând cheltuieli efectuate în favoarea și interesul exclusiv al pârâtei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

A susținut că a motivat acțiunea prin aceea că prin Decizia nr. 40/2011 a Curții de Conturi au fost constatate o serie de nereguli, în sensul efectuării unor plăți de către fosta conducere a UATC Orașu Nou, actuala conducere a UATC Racșa strict în folosul UATC Racșa, fără a exista documente justificative, iar aceste sume trebuiesc returnate, conform aceleiași Decizii a Curții de Conturi mai sus arătate către UATC Orașu Nou.

După expunerea parcursului procesual al cauzei, recurenta-reclamantă a arătat că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pentru următoarele aspecte:

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că, deși instanța de apel reține în motivarea deciziei criticate faptul că există o Decizie a Curții de Conturi care este definitivă și irevocabilă, prin care se stabilesc măsuri de recuperare a sumelor constatate ca fiind prejudiciu la bugetul său și, deși s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că aceste sume au fost cheltuite de fostul primar al reclamantei, actualmente primar al intimatei, precum și că aceste sume au beneficiat doar intimatei, se consideră totuși că recuperarea acestui prejudiciu nu determină automat obligarea intimatei pârâte la rambursarea sumelor utilizate, în lipsa altor circumstanțe.

Cu alte cuvinte, reclamanta nu poate obține recuperarea acestui prejudiciu de la cel care l-a cauzat, astfel că, fie nu se aduc la îndeplinire cele stabilite imperativ și sub sancțiunea unor pedepse, inclusiv de natură penală din partea Curții de Conturi, fie se achită din buzunarul propriu aceste sume, după ce odată deja au fost achitate. O atare interpretate a elementelor esențiale ale cauzei duce la concluzia că instanța de apel, ca de altfel și cea de fond, fie nu au înțeles natura cauzei, fie nu se vrea tragerea la răspundere a celui vinovat de cauzarea prejudiciului. A se motiva o respingere a unei acțiuni în pretenții cu aceea că, deși s-a stabilit în mod cert un prejudiciu dar cel responsabil nu trebuie neapărat tras la răspundere este de domeniul ilogicului și contrazice orice normă atât juridică, cât și morală și logică. Ca atare, nu se poate decât concluziona că instanța de apel, ca și cea de fond, de altfel, au înțeles complet greșit natura juridică a cauzei, pronunțând astfel soluții nelegale care, nici nu se pot motiva temeinic și justificat.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanțele au aplicat în mod absolut greșit normele de drept material (și procesual de altfel, prin omisiunea vădită și evident forțată de a se abține de la introducerea în cauză a fostului primar), prin interpretarea vădit greșită dată normelor ce reglementează răspunderea delictuală (fapta ilicită, prejudiciul cauzat, persoana vinovată de producerea acestui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă, răspunderea ce revine celui care a cauzat un prejudiciu unei alte persoane), cât și prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cel puțin în ceea ce privește stabilirea măsurilor ca urmare a raportului de audit, identificarea persoanelor responsabile de producerea prejudiciului, măsurile ce se dispun de Curtea de Conturi și caracterul acestora, răspunderea și sancțiunile ce revin entității auditate în ceea ce privește ducerea la îndeplinire a acestor măsuri.

Recurenta-reclamantă a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei criticate, împreună cu soluția pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei în vederea rejudecării către instanța de fond, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

La 24.04.2018, intimata-pârâtă a transmis întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, având în vedere că se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, art. 480 alin. (3) C. proc. civ. neavând incidență în cauză, iar, în subsidiar, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Totodată, a arătat că este de acord ca recursul să fie soluționat de completul de filtru.

Prin precizările depuse la dosar, la data de 10.04.2018, recurenta-reclamantă a arătat că este de acord ca recursul să fie soluționat de completul de filtru în temeiul art. 493 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., ulterior, urmare dispozițiilor instanței procedându-se la completarea raportului, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2018.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, precum și a suplimentului la raport către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și suplimentul la raport au fost comunicate părților, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Înalta Curte, în ședința din 21 martie 2019, constatând că, atât recurenta-reclamantă, cât și intimata-pârâtă și-au exprimat acordul de soluționare a recursului în completul de filtru, va proceda la examinarea recursului în completul de filtru, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Acest motiv vizează prin conținutul său nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) teza ultimă din C. proc. civ.

Exprimarea clară a raționamentului juridic, fundamentat pe argumentele juridice, și evidențierea logicii interne care a condus la adoptarea soluției constituie elemente obligatorii care definesc actul jurisdicțional și care îi conferă forța de convingere, constituind totodată o garanție împotriva arbitrariului.

Critica recurentei vizează aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată, dar argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția adoptată, soluția instanței de apel fiind legală sub aspectul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În speță, instanța de apel a reținut, în mod corect, că argumentul apelantei-reclamante potrivit căruia cheltuielile în cuantum total de 550.702,98 RON, au fost făcute "în interesul și folosul exclusiv al pârâtei", nu este de natură să fundamenteze solicitarea autoarei demersului judiciar, în condițiile în care prejudiciul respectiv nu este determinat de partea în favoarea căreia ar fi fost efectuate cheltuielile respective, ci de lipsa unor documente justificative, iar potrivit reglementărilor în vigoare obligația justificării prin documente a unor asemenea cheltuieli incumbă persoanei care utilizează fondurile publice. De altfel, sub aspectul lipsei documentelor justificative, împrejurare învederată și de instanța de apel, s-a reținut culpa primarului comunei Orașu Nou, așa cum reiese din Decizia nr. 3693/CA/14.10.2013, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Faptul că se pretinde restituirea sumelor plătite motivat de împrejurarea că autoritatea de control a impus recuperarea prejudiciului nu determină automat obligarea intimatei-pârâte la rambursarea sumelor utilizate, nefiind vorba de un argument de natură a susține pretențiile, în condițiile în care lipsesc documentele justificative și în lipsa altor circumstanțe, după cum în mod corect a reținut și instanța de apel.

În realitate, recurenta-reclamantă nu face altceva decât să își invoce propria culpă pentru a susține restituirea sumelor pe care le-a plătit în lipsa unor documente justificative.

În aceste condiții, susținerile recurentei-reclamante în sensul că instanța de apel, ca de altfel și cea de fond, fie nu au înțeles natura cauzei, fie nu se vrea tragerea la răspundere a celui vinovat de cauzarea prejudiciului, nu pot fi primite cu temei.

Prin urmare, se reține că hotărârea a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) pct. b) teza ultimă din C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, iar aceasta nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. va fi respins ca nefondat.

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Aceste dispoziții vizează aplicarea unui text de lege străin situației de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situații de fapt determinată, interpretarea și aplicarea greșită a textului de lege la o anumită situație de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept.

În acest context, susținerea recurentei-reclamante, în sensul că instanțele au aplicat în mod absolut greșit normele de drept procesual prin omisiunea vădită și evident forțată de a se abține de la introducerea în cauză a fostului primar, nu poate fi încadrată în ipotezele acestui motiv de casare, ci, în situația în care se respectă rigorile prevăzute de dispozițiile imperative ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează încălcarea unor norme de drept procesual.

Sub acest aspect, se reține însă că din cuprinsul cererii de recurs nu poate fi identificată vreo critică concretă în legătură cu acest motiv de nelegalitate, recurenta limitându-se să enunțe o pretinsă aplicare greșită a normele de drept procesual, fără însă să dezvolte în ce anume ar consta aplicarea greșită a normelor respective, drept pentru care acest motiv de recurs nu poate fi primit.

Nu în ultimul rând, este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia și acesta poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței de prim control judiciar și care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în condițiile în care soluția primei instanțe a fost menținută în apel.

Susținerile recurentei-reclamante vizând aplicarea greșită a normelor de drept material de către instanța de apel prin interpretarea vădit greșită dată normelor ce reglementează răspunderea delictuală, cât și prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cel puțin în ceea ce privește stabilirea măsurilor ca urmare a raportului de audit, identificarea persoanelor responsabile de producerea prejudiciului, măsurile ce se dispun de Curtea de Conturi și caracterul acestora, răspunderea și sancțiunile ce revin entității auditate în ceea ce privește ducerea la îndeplinire a acestor măsuri, pe lângă că nu conțin critici concrete de nelegalitate, ci doar afirmă la modul general o greșită interpretare a unor dispozițiile legale, sunt formulate omisso medio, astfel că nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.

Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a fi respins.

Așa fiind, în temeiul efectului devolutiv al apelului, instanța de prim control judiciar a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe în limitele motivelor formulate de apelanta-reclamantă, reținând situația de fapt sub toate aspectele sesizate și în raport de particularitățile speței, iar faptul că soluția pronunțată nu a corespuns voinței recurentei-reclamante, nu reprezintă un motiv de nelegalitate care să conducă la casarea deciziei recurate, sens în care văzând dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașu Nou - prin primar împotriva Deciziei civile nr. 1082/2017-Ap din 22 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2019.

Procesat de GGC - NN