ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 892/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, a solicitat anularea Raportului de inspecție nr. 595/03.08.2015, anularea Titlului executoriu nr. x/08.09.2015, anularea Somației de plata nr. x/08.09.2015 și a Dispoziției obligatorii nr. 596/3.08.2015; exonerarea societății de la plata sumei de 18.556.336 RON; obligarea autorităților parate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze; suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. 596/03.08.2015, prin care s-a dispus restituirea la bugetul general consolidat a sumei totale de 18.555.246,05 RON până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a dispoziției ce face obiectul acțiunii de contencios administrativ.

La termenul de judecată din data de 01.03.2016, reclamanta a precizat obiectul acțiunii, în sensul că nu mai solicită Anularea RIF nr. x/3.08.2015 și a Dispoziției obligatorii nr. 596/3.08.2015 emise de pârâtă, ci doar obligarea pârâtei la soluționarea contestației administrative formulate.

Prin Sentința nr. 44 din 08 martie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată formulată reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană A Finanțelor Publice Satu Mare, și, în consecință, a obligat pârâta să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva Dispoziției obligatorii nr. 596/3.08.2015 emisă de pârâtă.

Totodată, a admis cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceeași pârâtă și, în consecință, a dispus suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. 596/3.08.2015 emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva Sentinței nr. 44 din 08 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană A Finanțelor Publice Satu Mare, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele prezentate la dosarul de recurs.

Prin notele scrise, depuse la data de 15.02.2019, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepția tardivității recursului îndreptat împotriva soluției de suspendare a executării Dispoziției obligatorii nr. 596/03.08.2015, solicitând admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat.

Totodată, a invocat și excepția lipsei de interes a recursului declarat împotriva soluției de obligare a pârâtei la soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva Dispoziției obligatorii nr. 596/03.08.2015, cu motivarea că plângerea prealabilă a fost soluționată.

A depus la dosar Decizia nr. x/P/06.06.2016 privind soluționarea plângerii prealabile formulate de A. S.R.L.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepțiile tardivității și lipsei de interes, invocate în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că, deși prin sentința recurată au fost soluționate două cereri principale, una dintre ele vizând suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. 596/03.08.2015, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a menționat în dispozitivul sentinței un singur termen pentru exercitarea căii de atac, respectiv termenul de 15 zile de la comunicare.

Potrivit dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora hotărârea prin care se pronunță suspendare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că sentința atacată a fost comunicată la data de 13 aprilie 2016, condiții în care ultima zi în care putea fi declarat recursul era 19 aprilie 2016, iar recursul a fost declarat la data de 26 aprilie 2018, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile.

Este adevărat că sentința a fost dată cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării, însă mențiunea din hotărâre nu este de natură a înlătura aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens este și Soluția de unificare a jurisprudenței adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 21 iunie 2018, potrivit căreia, "nu sunt incidente dispozițiile art. 460 din C. proc. civ. în ipoteza în care prin aceeași sentință se dispune atât cu privire la cererea având ca obiect suspendarea actului administrativ cât și cu privire la cererea având ca obiect anularea actului administrativ. Termenele pentru declararea căilor de atac sunt cele prevăzute de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și, respectiv, de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004."

Conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Având în vedere aspectele prezentate, ce rezultă din actele dosarului, se constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, în cauză nerespectarea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, atrăgând aplicarea prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora va fi respins ca tardiv formulat recursul declarat împotriva Sentinței nr. 44/CA/2016 din 08 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția dată capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. 596/03.08.2015.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes a recursului declarat împotriva soluției de obligare a pârâtei la soluționarea plângerii prealabile, Înalta Curte constată că, prin sentința recurată, pârâta a fost obligată la soluționarea contestației formulate împotriva Dispoziției obligatorii nr. 596/03.08.2015 emisă de pârâtă.

Ulterior, la data de 06.06.2016, prin Decizia nr. 28/P/06.06.2016 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Biroul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamantă.

În raport cu cele prezentate, se apreciază că soluționarea plângerii prealabile, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză.

Prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat împotriva Sentinței nr. 44/CA/2016 din 08 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția dată capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la soluționarea plângerii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva Sentinței nr. 44/CA/2016 din 08 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția dată capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. 596/03.08.2015.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva aceleiași sentințe, în ceea ce privește soluția dată capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la soluționarea plângerii prealabile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2019.

GGC - NN