ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3107/2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3523 din 9 decembrie 2016, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Încheierii din 23 februarie 2016 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că motivele contestației în anulare nu sunt întemeiate întrucât, în cauză, nu se impunea citarea contestatoarei pentru termenul de judecată din 23 februarie 2016, raportat la dispozițiile art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, nu sunt incidente dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanța de recurs nefiind rezultatul unei erori materiale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare SC A. SRL, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă, raportat la obiectul acesteia care vizează o hotărâre prin care a fost soluționată tot o contestației în anulare, în subsidiar, ca neîntemeiată. Totodată a solicitat să se aprecieze și asupra incidenței art. 15 C. proc. civ., privind abuzul de drept, în considerarea numărului excesiv de acțiuni neîntemeiate și abuzive formulate de reprezentantul societății contestatoare.

Prin Decizia nr. 3095 din 19 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția inadmisibilității și a respins contestația în anulare formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 3523 din 9 decembrie 2016 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Împotriva Deciziei nr. 3095 din 19 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, SC A. SRL a formulat contestație în anulare, solicitând anularea deciziei invocând motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) și (2) pct. 3 C. proc. civ., republicat.

Examinând actele și înscrisurile dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază contestația în anulare ca fiind declarată în afara termenului prevăzut de art. 506 C. proc. civ., republicat, motiv pentru care o va respinge, ca tardiv formulată, având în vedere considerentele ce urmează să fie expuse.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ., republicat.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 506 C. proc. civ., republicat:

"(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

(2) Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut de alin. (1) sub sancțiunea nulității acesteia."

În speță, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru declararea acestei căi extraordinare de atac.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 506 coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat,va respinge contestația în anulare, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 3095 din 19 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - CP