ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 836/2020

HOTĂRÂRE

09.04.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 836/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, anularea Deciziei de invalidare nr. 5635/13.05.2019 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și obligarea pârâtei la acordarea către reclamant a jumătate din despăgubirile aferente situației de avere a autorului său B., conform dosarului nr. x/2015

Prin încheierea nr. 157/CA/3.07.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ., s-a trimis cauza Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanța, secția I civilă sub nr. x/2019*.

La termenul de judecată din 23 septembrie 2019, din oficiu, instanța, în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 164/2014 raportat la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința nr. 2123 din 23 septembrie 2019, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat judecata cauzei în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

În motivare, a arătat că obiectul cererii îl reprezintă, în esență, anularea în parte a Deciziei de invalidare nr. 5635/13.05.2019 emisă de Vicepreședintele Autorității Națională Pentru Restituirea Proprietăților.

Ca urmare, a constatat că regimul juridic aplicabil contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților în temeiul Legii nr. 164/2014 este reprezentat de art. 8 din același act normativ, modificat prin art. IV din Legea nr. 212/2018, care prevede că "deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare. Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii."

Așadar, instanța a reținut că legea specială stabilește competența materială și funcțională a instanței în soluționarea acestor cauze, în privința competenței teritoriale devenind incidentă regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cum pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților are sediul în București, Calea x, Tribunalul Constanța a constatat că secția Civilă a Tribunalului București este competentă să soluționeze cauza.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția Civilă a pronunțat sentința nr. 25 din 10 ianuarie 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția Civilă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Constanța, a suspendat judecata și a trimis dosarul la Înalta Curtea de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, a arătat că pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, iar în raport de acest aspect, Tribunalul Constanța, deși a invocat dispozițiile art. 107 C. proc. civ. pentru a declina competența, nu putea să-și invoce din oficiu necompetența teritorială, această excepție putând fi ridicată doar de către pârâtă.

Având în vedere că pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, instanța a reținut că Tribunalul Constanța este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale de către pârâtă.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezenta cauză are ca obiect contestarea deciziei de invalidare nr. 5635/13.05.2019 emisă de Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților și obligarea pârâtei la acordarea către reclamant a jumătate din despăgubirile aferente situației de avere a autorului reclamantului.

Ca urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 164/2014, prin raportare la art. 107 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

În speță, se constată că excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța a fost invocată de instanță, din oficiu, la termenul de judecată din 23 septembrie 2019, cu încălcarea art. 130 alin. (3) C. proc. civ., mai sus citat, întrucât normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată.

Ca urmare, excepția necompetenței teritoriale nu putea fi invocată de instanță din oficiu, ci ar fi trebuit să fie invocată prin întâmpinarea depusă de pârâtă, ceea ce nu s-a întâmplat.

Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

Ca urmare, având în vedere că decizia mai sus amintită a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 133 din 19 februarie 2020, dată de la care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) C:pr.civ., Înalta Curte reține că Tribunalul Constanța este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale de către pârâtă.