ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4244/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D. și E. i-au chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și Serviciul pentru aplicarea tratatelor internaționale și Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și Serviciul pentru aplicarea tratatelor internaționale solicitând: obligarea pârâtei să analizeze contestația nr. 470/11.01.2018, constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 1182/13.05.2002 și a Ordinului nr. 4156 întrucât încalcă prevederile Legii nr. 9/1998.

Prin sentința civilă nr. 8198/07.12.2018, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, reținând în esență, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 164/2014 (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) care prevăd că "deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază domiciliază solicitantul", precum și domiciliile tuturor reclamanților care se află în Constanța, domiciliul ales neavând relevanță pentru stabilirea competenței instanței

Cauza a fost înregistrată sub același număr la Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea celei de-a doua instanțe

Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 753 din 14 mai 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Constanța, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarelor și dispozițiile legale incidente, constată că, în prezenta cauză, judecătorul de fond inițial investit cu soluționarea cauzei era obligat potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Or, excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de instanță la al patrulea termen de judecată respectiv, la data de 08.11.2018, în condițiile în care trecuse de primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și mai mult decât atât, procedase la administrarea de probatorii în vederea fondului cauzei.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede obligația judecătorului, din oficiu, de a verifica și de a stabili dacă instanța este competentă material, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Prin urmare, deși cauza s-a aflat la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, prima instanță nu a respectat dispozițiile imperativ stabilite de art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a-și verifica și a-și stabili competența, devenind, astfel, competentă a soluționa cauza.

Astfel, excepția de necompetență teritorială absolută, deși poate fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau de către instanță din oficiu, fiind o excepție de ordine publică (potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.), totuși, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., această excepție nu poate fi invocată decât până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a o mai invoca ulterior.

Prin urmare, nefiind invocată necompetența teritorială a instanței la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate așa cum prevăd dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal rămâne instanța competentă teritorial să soluționeze această cauză. Invocarea excepției necompetenței teritoriale la al patrulea termen de judecată nu are relevanță în cauză și nu poate atrage declinarea competenței de vreme ce dispozițiile art. 130 alin. (2) și cele ale art. 131 C. proc. civ. sunt imperative și clare cu privire la momentul stabilirii competenței.

Prin urmare, odată depășit termenul reglementat de art. 130-131 C. proc. civ., Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal rămâne competent să judece cererea de chemare în judecată.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea legii nr. 9/1998 și Serviciul pentru aplicarea tratatelor internaționale și Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea legii nr. 9/1998 și Serviciul pentru aplicarea tratatelor internaționale în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2019.