ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5547/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 5 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, au solicitat anularea deciziei de respingere materializată în adresele nr. x/19.09.2018 și nr. y/25.09.2018, prin care pârâta a decis respingerea cererii de compensare formulate în baza O.U.G. nr. 63/2018, iar pe cale de consecință să se dispună, în principal, conform art. 1616 și urm. C. civ., compensarea dintre creanța reclamanților împotriva pârâtei și cea a pârâtei împotriva reclamanților și obligarea pârâtei la reluarea procedurii de compensare. În subsidiar, dacă se apreciază că în vederea perfectării compensării este necesar a se urma procedura specială din O.U.G. nr. 63/2018, au solicitat să fie obligată pârâta să procedeze în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 63/2018, respectiv să reia procedura de compensare, urmând a se pune în vedere reclamanților condițiile compensării ce urmează a fi materializate în declarația autentică a reclamanților conform art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 63/2018.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 944 din 13 februarie 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au înțeles să conteste adresele nr. x/19.09.2018 și nr. y/25.09.2018 emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin raportare la criteriul rangului autorității emitente, respectiv de autoritate publică centrală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.04.2019, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 325 din 28 iunie 2019, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că problema de drept vizează compensarea dreptului de despăgubiri al reclamanților reprezentat de Decizia de validare nr. 4768/3.08.2017, având ca obiect suma de 50.100 RON, cu dreptul de creanță izvorât din sentința civilă nr. 414/19.01.2017 a Judecătoriei Sectorului 5 București prin care reclamanții au fost obligați la plata sumei de 70.649,79 RON către ANRP. Prin urmare, competența materială de soluționare aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 164/2014, norme de competență speciale față de art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind incidente inclusiv cererilor ce vizează compensarea unei despăgubiri stabilite în baza Legii nr. 9/1998 cu o altă creanță, independent de rangul autorității emitente a actului contestat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții au solicitat, în principal, anularea deciziei de respingere materializată în două adrese, potrivit cărora A.N.R.P. a decis respingerea cererii de compensare formulate de aceștia conform O.U.G. nr. 63/2018, iar pe cale consecință, compensarea dintre creanța reclamanților și cea a A.N.R.P. împotriva reclamanților.

La data de 26.02.2010 Instituția Prefectului Județului Constanța - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a emis Hotărârea nr. 5455, prin care a propus acordarea de compensații bănești în cuantum de 50.100 RON, în favoarea numiților F., D., G., C., A. și B..

Prin Decizia de validare nr. 4768/03.08.2017, emisă de către Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, s-a dispus validarea Hotărârii nr. 5455/26.02.2010, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului - Județul Constanța, și s-a constatat că au dreptul la despăgubiri în cuantum de 50.100 RON: F., D., C., A., B. și E..

Prin Sentința civilă nr. 414/19.01.2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 59/2014 aflat pe rolul SCPEJ H. și I. și a obligat pârâții F., D., E., C., A. și B. la plata către A.N.R.P. a sumei de 70.649,79 RON.

În acord cu considerentele curții de apel, Înalta Curte constată că problema de drept din cauza dedusă judecății vizează compensarea dreptului de despăgubiri al reclamanților reprezentat de Decizia de validare nr. 4768/3.08.2017, având ca obiect suma de 50.100 RON, cu dreptul de creanță izvorât din sentința civilă nr. 414/19.01.2017 a Judecătoriei Sectorului 5 București prin care reclamanții au fost obligați la plata sumei de 70.649,79 RON către A.N.R.P.

La data introducerii acțiunii, dispozițiile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, erau modificate și completate prin Legea nr. 164/2014, care a reglementat unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul unor legi speciale, printre care și Legea nr. 9/1998.

Printre modificările și precizările aduse de Legea nr. 164/2014 o deosebită importanță o prezintă cea instituită prin art. 8, conform căruia "Deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare. Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii."

Cum instanța la care face trimitere art. 8 sus-menționat este secția civilă a tribunalului, dat fiind și regimul unitar al tuturor acțiunilor întemeiate pe dispozițiile acestei legi, Înalta Curte constată că acțiunea reclamanților, prin care se urmărește compensarea unei despăgubiri stabilite în baza Legii nr. 9/1998 cu o altă creanță, este de competența instanței civile și nu a celei de contencios administrativ.

Prin urmare, reținând incidența art. 8 din Legea nr. 164/2014, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul (secția civilă).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E. și F. și pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - OB