ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3657/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2230 din data de 30 iulie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Administrarea Domeniului Public București în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Administrarea Domeniului Public București, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Prin încheierea nr. 8 din 28.02.2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale invocată și a declinat competența de soluționare a cererii de recurs către Secțiile de contencios și administrativ ale Curții de Apel București.

Pentru a dispune această soluție s-a reținut următoarele:

Prima instanță a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect pretenții decurgând din contractul nr. x/16.02.2016, ultimul încheiat de către recurenta-reclamantă în temeiul contractului nr. x/29.04.2015 de delegare a gestiunii serviciilor de amenajare și întreținere spații verzi.

Conform H.G. nr. 955/2004, pentru aprobarea reglementărilor-cadru de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, gestiunea serviciilor de administrare a domeniului public și privat se realizează prin gestiune directă și gestiune indirectă, art. 14 din același act normativ stabilind că în cazul gestiunii indirecte, desfășurarea activităților specifice serviciilor de administrare a domeniului public și privat se va realiza prin încredințarea parțială sau totală a realizării serviciilor de administrare a domeniului public și privat către unul sau mai mulți operatori. încredințarea serviciului de administrare a domeniului public și privat se va face prin licitație publică în baza unui contract de delegare a gestiunii.

La rândul său, art. 55 din același act normativ, stabilește că operatorii serviciilor de administrare a domeniului public și privat, indiferent de forma de organizare și/sau de forma de proprietate, au calitatea de autoritate contractantă și au obligația de a efectua achiziții publice potrivit reglementărilor legale în vigoare.

În aceste condiții, prima instanță, calificând cererea ca privind pretenții derivând dintr-o achiziție publică, a procedat corect, cât timp contractul nr. x/16.02.2016 a fost încheiat în urma unei selecții de oferte, deci a unei proceduri de achiziție publică, serviciile contractate intrând în cele menționate de Anexa 2A* din O.U.G. nr. 34/2006 (sub imperiul căreia s-a încheiat contractul) având în vedere și dispozițiile cap VII din același act normativ.

Potrivit art. 53 din Legea nr. 101/2016 procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

Potrivit art. 55 din același act normativ hotărârea primei instanțe poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.

Se poate observa că Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificată prin Legea nr. 212/2018, se aplică cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor; scopul actului normativ îl constituie asigurarea, la nivel național, a unor mecanisme și proceduri efective, rapide și eficiente de sesizare și remediere a neregulilor, care să garanteze respectarea dispozițiilor legale privind atribuirea contractelor, dar și modul de executare al acestora.

Or, dispozițiile legale au fost modificate pentru atingerea scopului legii și mențin competența secției de contencios administrativ și fiscal de soluționare a căii de atac, chiar dacă textele au fost modificate în ceea ce privește competența primei instanțe.

Înțelesul textului de lege devine și mai clar datorită art. IV pct. 21 din O.U.G. nr. 23/2020 care prevede că la articolul 55, după alin. (3) se introduce un nou alineat, alin. (3A1), cu următorul cuprins: ’’Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor de la art. 53 alin. (1A1) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile lucrătoare de la data sesizării legale a instanței."

Or, acest text care se aplică doar litigiilor apărute după intrarea sa în vigoare, lămurește prin opțiunea legiuitorului, normele menționate anterior. Aceasta pentru că din textul modificat, rezultă cu claritate că, anterior, competența judecării recursului revenea secției de contencios administrativ.

Reținând opțiunea expresă a legiuitorului cât privește competența și procedura de judecata, chiar aspectul existenței sau nu a unui pretenții decurgând dintr-o procedură de achiziție publică, cât timp legea obliga la aceasta și eventualele consecințe, trebuie apreciate de către instanța competentă.

Prin încheierea din data de 19 mai 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a VIII a CAF a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cererii de recurs promovată de recurenta-reclamantă Administrarea Domeniului Public București, împotriva sentinței civile nr. 2230/30.07.2019 pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., în favoarea secției a V a Civilă a Curții de Apel București.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin cererea de recurs s-a invocat, printre alte motive, greșita recalificare a obiectului cauzei de către instanța de fond în "alte cereri achiziție publică", respectiv necompetența funcțională a secției Civile a Tribunalului în situația calificării obiectului ca litigiu achiziții publice.

Curtea reține că sentința recurată în cauză a fost pronunțată de secția civilă a Tribunalului, astfel că aparține competența de soluționare a căii de atac instanței ierarhic superioare care judecă în aceeași materie, respectiv civilă.

Curtea reține că potrivit art. 53 alin. (1) și 11 din Legea nr. 101/2016, "(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice. (1^1) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante."

Conform art. 55 din aceeași lege, "(1) În cazuri justificate, dacă instanța de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunțării pentru un termen de 5 zile. (2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunțare și se comunică de îndată părților în cauză. (3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței. (4) Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență și cu precădere, fiind aplicabile în mod corespunzător dispozițiile art. 50 alin. (5) și (6). (5) În cazul admiterii recursului, instanța de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."

În condițiile în care prin Legea nr. 212/2018, care a modificat Legea nr. 101/2016 și Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit că procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează de către instanța civilă de drept comun, Curtea, secția a VIII a CAF apreciază că dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 se interpretează în sensul că recursul va fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, complet specializat în achiziții publice, doar în situația în care calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din același act normativ.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București, secția a V - a civilă, îl constituie problema instanței competente material/funcțional să soluționeze cererea de recurs formulată de către recurenta-reclamantă Administrarea Domeniului Public București împotriva sentinței civile nr. 2230 din data 30.07.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului București, secția VI - civilă

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrarea Domeniului Public București, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., vizează pretenții ce decurg din contractul nr. x/16.02.2016, ultimul încheiat de către reclamantă în temeiul contractului nr. x/29.04.2015 de delegare a gestiunii serviciilor de amenajare și întreținere spații verzi.

Instanța învestită cu soluționarea în fond a cererii de chemare în judecată, respectiv Tribunalul București, secția a VI -a civilă, prin încheierea din 09.07.2019 pronunțată în dosarul x/2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a constatat că obiectul cauzei este "achiziție publică", dispunând rectificarea obiectului cererii de chemare în judecată în aplicația Ecris din "pretenții" în "achiziție publică". Verificând competența de soluționare a cauzei, tribunalul secția civilă a reținut că este competent în soluționarea cauzei, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 95 și 107 C. proc. civ.

Așadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri civile prin care fost soluționată o cerere ce privește executarea unui contract de achiziție publică.

Din această perspectivă, se constată că, în cauză, sunt relevante prevederile art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Prin urmare, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competența instanțelor de drept comun, acesta fiind și motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluționat, în primă instanță, de secția civilă a tribunalului.

Înalta Curte, astfel cum a reținut și secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, constată că dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței", reprezintă o necorelare legislativă cu noua reglementare, iar aplicarea lor ca atare ar echivala cu interpretarea greșită a normelor de competență astfel cum au fost configurate prin Legea nr. 212/2018.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevedea că (și) procesele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice.

Conform art. 55 alin. (3), hotărârea primei instanțe se ataca cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, urmând a fi judecată în complet specializat în achiziții publice.

Prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, abordarea legiuitorului a fost diferită, în ceea ce privește competența materială procesuală de soluționare a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 101/2016, astfel încât forma actuală a dispozițiilor art. 53 prevede că "(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice. (1

1

) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Prin urmare, în competența instanței de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziții publice, sunt procesele și cererile care privesc procedura de atribuire și, respectiv, nulitatea sau anularea contractelor administrative, în vreme ce procesele și cererile care rezultă din executarea acestora se află în competența de judecată a instanței civile de drept comun.

Din interpretarea succesivă și sistematică a modificărilor legislative intervenite, rezultă că atribuirea de competență materială în recurs privește doar procesele care se judecă în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, nu și procesele care revin în primă instanță în competența instanțelor civile de drept comun.

Atribuirea de competență prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 trebuie coroborată cu art. 53 alin. (1) și (1)

1

din același act normativ, aplicându-se doar cu privire la litigiile judecate în primă instanță de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalului.

De altfel, prin decizia nr. 40/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizările conexate formulate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, stabilind, "În interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice), că: Hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară - secția/completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016."

De asemenea, este de reținut și faptul că în calea de atac, competența funcțională nu se stabilește prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, ci prin raportare la secția care a pronunțat sentința care formează obiectul căii de atac.

În această fază procesuală o eventuală necompetență (exceptând competența generală) a primei instanțe ar putea fi invocată doar prin intermediul căii de atac formulate, cu condiția invocării anterioare, la fond, a respectivei excepții.

Or, în cauză, problema competenței a fost stabilită prin încheierea din data de 09 iulie 2019 a Tribunalului București, secția a VI - a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a V - a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Administrarea Domeniului Public București, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea, Curții de Apel București, secția a V - a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iulie 2020.