ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2593/2020

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 decembrie 2018, sub nr. x/2019, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la data de 01 martie 2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat: - obligarea pârâtului la modificarea obiectului Contractului de furnizare nr. x/16.07.2018, în sensul înlocuirii produsului ofertat HP 440 G3, care nu se mai fabrică, cu unul de generație tehnologică superioară, respectiv HP 440 G4, cu procesor I7-8700T, de generația a 8-a, conform art. 221 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 98/2016; - obligarea pârâtului la plata produselor HP 440 G4, cu procesor I7-8700T; - în subsidiar, să se constate că reclamanta se află în imposibilitate de executare a contractului de furnizare nr. x/2018 în forma sa inițială, deoarece produsele care făceau obiectul contractului nu se mai fabrică de către producător, solicitând restituirea garanției de bună execuție, în cuantum de 38.031,60 RON, achitată de către B. în numele reclamantei. 1.

Prin încheierea din 12 aprilie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a acestei secții, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o conducerii Tribunalului București, în vederea repartizării acesteia pe una dintre secțiile civile ale Tribunalului București. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 16 mai 2019. 1.

Prin sentința civilă nr. 3023 din 17 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus următoarele: (i) a admis cererea de chemare în judecată modificată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice; (ii) a constatat că reclamanta se află în imposibilitate de executare a contractului de furnizare nr. x/2018 în forma sa inițială, deoarece produsele ce făceau obiectul acestuia nu se mai fabrică de către producător; (iii) a obligat pârâtul să restituie reclamantei garanția de bună execuție, în cuantum de 38.031,60 RON; (iv) a respins petitele principale ale acțiunii modificate, ca neîntemeiate; (v) a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 450 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru). 1.

Împotriva sentinței civile nr. 3023 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 12 noiembrie 2019, sub nr. x/2019*. 2. Hotărârile care au generat conflictul de competență 2.1. Prin decizia civilă nr. 16 din 15 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București. Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, care stabilesc o competență unică, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în ceea ce privește soluționarea căii de atac a recursului, indiferent de specializarea secției care a pronunțat sentința recurată. 2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 23 ianuarie 2020, sub nr. x/2020. Prin încheierea din 22 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a acestei secții, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a V-a civilă a Curții de Apel București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict. În motivarea hotărârii, instanța a interpretat dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 ca stabilind competența de soluționare a recursului în materia achizițiilor publice în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel doar în cazul litigiilor prevăzute de art. 53 alin. (1) din același act normativ, judecate în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Cum în cauză sentința recurată a fost pronunțată de secția civilă a tribunalului, recursul revine în competența de soluționare a instanței ierarhic superioare care judecă în aceeași materie, respectiv secției civile a curții de apel. 3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două secții ale aceleiași instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că secția competentă să soluționeze cauza este secția a V-a civilă a Curții de Apel București, pentru următoarele considerente: Din expunerea rezumativă a parcursului procesual al cauzei de față, Înalta Curte reține că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este formulat împotriva unei sentinței prin care s-a soluționat un litigiu ce privește executarea unui contract de achiziție publică, în raport de dispozițiile art. 53 alin. (1) 1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora: "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante". Problema care a generat conflictul negativ de competență între cele două secții specializate ale Curții de Apel București a privit modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, care stabilesc competența instanței care soluționează calea de atac a recursului în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, fără a distinge după cum litigiile au fost soluționate în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 sau de secția civilă a aceleiași instanțe, potrivit art. 53 alin. (1) 1 din același act normativ. Înalta Curte constată că, prin Legea nr. 212/2018 legiuitorul a modificat și completat Legea nr. 101/2016, introducând alin. (1) 1 la art. 53 din Legea nr. 101/2016, stabilind că procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează de către instanța civilă de drept comun. Așadar, prin voința legiuitorului, litigiile în materia achizițiilor publice au fost repartizate spre soluționare, în fond, în funcție de obiectul cauzei, unor secții cu specializare diferită ale tribunalului, fără a proceda și la modificarea corelativă a art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, care prevedea competența de soluționare a recursului în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel. Mai exact, dacă anterior modificării operate prin Legea nr. 212/2018, toate litigiile în materia achizițiilor publice se judecau, atât în fond, cât și în calea de atac, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și a curții de apel, ulterior introducerii alin. (1) 1 al art. 53 din Legea nr. 101/2016, împărțirea competenței de soluționare a litigiilor în fond între secția civilă și cea de contencios administrativ și fiscal a tribunalului nu a fost preluată și în ceea ce privește competența secțiilor curții de apel învestită cu soluționarea căii de atac a recursului. Având în vedere această necorelare a modificărilor legislative, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 se impun a fi interpretate și aplicate în sensul că recursul va fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel doar în situația în care calea de atac este formulată în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din același act normativ, respectiv în cauzele având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în procedura de atribuire, precum și în cele privind anularea sau nulitatea contractelor de achiziție publică, judecate în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Atunci când litigiile vizează executarea contractelor administrative și au fost soluționate, în fond, de secția civilă a tribunalului, în condițiile art. 53 alin. (1) 1 din același act normativ, competența de soluționare a recursului revine secției omonime din cadrul instanței ierarhic superioare, respectiv secția civilă a curții de apel. Această interpretare a textelor de lege, din punct de vedere teleologic și sistematic, este cea care corespunde voinței legiuitorului ca litigiile ce decurg din executarea contractelor administrative să fie scoase din sfera contenciosului administrativ, urmând a fi soluționate de instanțele civile de drept comun în toate fazele procesuale, în condițiile în care organizarea sistemului judiciar național se bazează pe principiul potrivit căruia litigiile se judecă de secții sau complete cu aceeași specializare atât în fond, cât și în calea de atac. În speță, litigiul a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul București, secția a VI-a civilă. Prin urmare, calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe se impune a fi soluționată de secția specializată a instanței ierarhic superioare care judecă în aceeași materie, respectiv secția civilă a Curții de Apel București. Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.