ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2774/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2774/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 17 decembrie 2020
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 19 noiembrie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Orașul Bușteni și Consiliul Local Bușteni, anularea hotărârii nr. 161/24.07.2014 emise de acest din urmă pârât, cu privire la aprobarea retragerii contractelor de concesiune care înregistrează restanțe la plata redevenței datorate, în ceea ce privește concesiunile acordate și contractele de concesiune încheiate cu B. și C..
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 8 și următ. din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința nr. 557 din 17 februarie 2020, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu intră în domeniul de aplicare al acestui act normativ contractele care nu pot fi asimilate celor cu caracter administrativ, anume cele care au ca obiect bunuri aflate în proprietatea privată a statului.
A apreciat că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 cu privire la competență nu pot fi interpretate în mod sistematic cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că numai litigiile care se subsumează acestei legi sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Reținând că litigiul dedus judecății se încadrează în categoria celor de drept comun (civil), iar o astfel de acțiune patrimonială este de competența instanței de drept comun, conform art. 107 C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Sinaia este competentă să soluționeze cauza.
Hotărârea Judecătoriei Sinaia
Prin sentința nr. 625 din 2 octombrie 2020, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței materiale, invocată de ambele părți în fața acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sinaia a reținut că ceea ce contestă reclamanta prin cererea de chemare în judecată nu este modalitatea de încetare a contractelor de concesiune ce au ca obiect bunuri care fac parte din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, ci încălcarea unor obligații asumate de Consiliul Local Bușteni, prin actul administrativ cu caracter individual.
Evocând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Judecătoria Sinaia a apreciat că reclamanta se încadrează în noțiunea de "persoană vătămată", astfel cum și hotărârea Consiliului Local Bușteni nr. 161/24.07.2014, a cărei nulitate parțială o invocă reclamanta, se subsumează categoriei de act administrativ cu caracter individual, emis de o autoritate publică locală, în regim de putere publică, prin care s-a dispus încetarea unor contracte de concesiune, prin încălcarea obligațiilor asumate de unitatea administrativ-teritorială față de reclamantă.
Judecătoria Sinaia a constatat că reclamanta nu solicită examinarea legalității încetării contractelor de concesiune, ci însăși legalitatea emiterii unei hotărâri de consiliu local.
Față de aspectele reținute, Judecătoria Sinaia a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 8 și următ. din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Orașul Bușteni și Consiliul Local Bușteni, anularea hotărârii nr. 161/24.07.2014 emise de acest din urmă pârât, cu privire la aprobarea retragerii contractelor de concesiune care înregistrează restanțe la plata redevenței datorate, în ceea ce privește concesiunile acordate și contractele de concesiune încheiate cu B. și C..
Problema de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competență a fost generată de interpretarea diferită a instanțelor aflate în conflict a obiectului cererii deduse judecății, respectiv dacă acesta se subsumează actelor administrative ce pot fi atacate în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 sau celor de drept comun, de competența instanțelor civile.
Înalta Curte constată că, prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a susținut nelegalitatea hotărârii Consiliului Local Bușteni nr. 161/24.07.2014 și atingerea drepturilor și intereselor sale legitime prin nerespectarea, de către pârâți, a contractelor de concesiune, prin "retragerea și încetarea acestora" și încălcarea acordului necondiționat emis în vederea acordării creditelor pentru finanțarea construcțiilor.
Astfel, ceea ce se reclamă prin acțiunea civilă dedusă judecății este încălcarea obligațiilor asumate de Consiliul Local Bușteni prin hotărârea nr. 161/24.07.2014, iar nu modalitatea de încetare a contractelor de concesiune ce vizează bunuri aflate în patrimoniul privat al unității administrativ-teritoriale.
Față de această constatare, Înalta Curte observă că hotărârea a cărei anulare se solicită face parte din categoria celor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (lit. c) act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; lit. c)
1
) contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice), dispozițiile acestui act normativ constituind și fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată, art. 8 din lege permițând persoanei vătămate într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
În cauză, reclamanta a ales să urmeze procedura prevăzută Legea nr. 554/2004, formulând, anterior învestirii Tribunalului București, cererea prealabilă prevăzută de art. 7, care a fost respinsă, ca tardivă.
De asemenea, părțile litigante, prin concluziile scrise depuse în dosarul Judecătoriei Sinaia, în argumentarea excepției necompetenței materiale a acestei instanțe, au susținut că natura juridică a hotărârii atacate este cea a unui act administrativ, astfel cum este definită această noțiune de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, și reținând că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile formulate în temeiul acestei legi se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2020.