ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6450/2020

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6.12.2018 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a contestat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Dâmbovița și Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești: 1. Decizia nr. 618/12.07.2018 reprezentând răspunsul la contestația formulata împotriva Deciziilor de impunere nr. x/16.01.2018 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 16 ianuarie 2018, pentru suma de 33.671 RON, reprezentând: taxă pe valoarea adăugată stabilită suplimentar de 32.001 RON; impozit pe venit stabilit suplimentar de 1243 RON; contribuție de asigurări sociale de sănătate de 427 RON:

Decizia nr. 788 din 04 octombrie 2018, reprezentând răspunsul la contestațiile formulate împotriva Deciziei nr. 76660/12.04.2018 referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere și Decizia nr. x/31.03.2018 privind obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, emise de A.J.F.P. Dâmbovița pentru suma de 27.676 RON, reprezentând: dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată în suma de 26.289 RON; dobânzi și penalități de întârziere aferente diferentelor de impozit anual de regularizat în suma de 1.032 RON; dobânzi și penalități de întârziere aferente contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri, în suma de 355 RON, toate obligațiile de plată fiind aferente anului 2011; cu cheltuieli de judecată. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1334 din data de 14.11.2019, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Dâmbovița și Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești, a anulat actele administrative fiscale atacate, și anume: Decizia nr. 618/12.07.2018 emisă de pârâta D.G.R.F.P. Ploiești, Deciziile de impunere nr. x/16.01.2018 și raportul de inspecție fiscală nr. 5434 AIF din 16.01.2018 emise de pârâta A.J.F.P. Dâmbovița; Decizia nr. 788/04.10.2018 emisă de pârâta D.G.R.F.P. Ploiești, decizia referitoare la obligațiile fiscal accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 76660/12.04.2018 și decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/31.03.2018, emise de pârâta A.J.F.P. Dâmbovița și a obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 4.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Finanțelor Publice Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate, cu consecința respingerii acțiunii și menținerii ca legale și temeinice a actelor administrative contestate, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Prin decizia nr. 288 din 26 mai 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Finanțelor Publice Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 1334 din data de 14.11.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; a casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea ca neîntemeiată. În esență, instanța de recurs a reținut că instanța de fond, în mod nelegal și cu aplicarea nrcorespunzătoare a prevederilor legale, a înlăturat sumele stabilite de către organele fiscale cu titlu de TVA aferentă veniturilor încasate din vânzarea de autovehicule cu depășirea plafonului de scutire, impozit pe venit stabilit suplimentar și contribuție de asigurări sociale de sănătate.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 288 din 26 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018 a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei de recurs. Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate Deși a fost legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare. II. Cu privire la cererea de revizuire 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Examinând cu prioritate excepția de tardivitate a cererii de revizuire deduse judecății în prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cererea de revizuire fiind tardiv formulată, raportat la considerentele ce urmează: Revizuirea a fost întemeiată pe dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Termenul în care cererea de revizuire circumscrisă acestui temei de drept putea fi formulată este cel prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora: "(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri." În cauză, Înalta Curte constată că, întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data pronunțării acesteia, respectiv la data de 26 mai 2020, în raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 26 iunie 2020. Or, în speță revizuentul A. a înaintat cererea de revizuire prin poștă la data de 20.07.2020, conform ștampilei aplicate pe plicul de corespondență de la dosar, cu nerespectarea termenului prevăzut în mod imperativ de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Având în vedere aceste aspecte, se constată că cererea de revizuire de față a fost formulată cu depășirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către revizuent, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat în vreun fel depunerea tardivă a cererii de revizuire. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate Prin urmare, pentru considerentele anterior relevate și în temeiul dispozițiilor art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.