ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 735/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 735/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele;
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă,
sub nr. 42805/3/2011, reclamantul C.S.A. „S." București a chemat în judecată
pe pârâții SC F.C.S.B. SA, Asociația F.C.S. București și O.S.I.M., solicitând
anularea înregistrării mărcilor S. București aparținând SC F.C.S.B. SA,
aparținând Asociației F.C.S. București, întrucât înregistrarea acestora s-a
efectuat cu încălcarea prevederilor art. 47 și 48 din Legea nr. 84/1998.
Prin sentința nr. 832 din 17 aprilie 2012,
Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a respins, ca lipsită de obiect,
cererea privind anularea înregistrării mărcii S. și, ca neîntemeiate, cererea
de anulare a înregistrărilor din Registrul mărcilor referitoare la transmiterea
drepturilor privind marca S., cererile privind constatarea nulității absolute a
contractelor de cesiune autentificate din 07 aprilie 2004 și din 31 octombrie 2005,
la B.N.P., M.A., cererea privind anularea mărcii „S. București" pentru
motivul prevăzut de art,47 lit. c) din Legea nr. 84/1998, cererile de anulare a
înregistrărilor din Registrul mărcilor referitoare la transmiterea drepturilor
privind marca „S. București", cererile privind constatarea nulității
absolute a contractelor de cesiune autentificate din 01 februarie 2012,
cererile privind obligarea pârâtului O.S.I.M. Ia notificarea către Biroul
Internațional al O.M.P.I. a hotărârii, precum și la a cere radierea
înregistrării internaționale a mărcii „S. București".
Prin aceeași sentință, a respins ca
tardivă cererea privind anularea mărcii „S. București" pentru motiveie
prevăzute de art. 47 lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998.
Prin sentința civila nr. 319 din 18
februarie 2013, pronunțată ca urmare a cererii formulate de către reclamantă de
îndreptare și completare a dispozitivului sentinței civile nr. 832 din 17
aprilie 2012, s-a admis în parte cererea și s-a dispus îndreptarea erorii
materiale din sentință în sensul că s-a menționat denumirea corectă a pârâtei
SC F.C.S.B. M. SRL, în loc de SC F.C.B.S. M. SRL și s-a dispus completarea
dispozitivului în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere
privind obligarea pârâtului O.S.I.M. să notifice Biroului Internațional ai O.M.P.I.
prezenta acțiune, precizată și completată, precum și hotărârea irevocabilă a
instanței și sa ceară radierea înregistrării internaționale a mărcii S.
București.
A fost respinsă, ca inadmisibilă,
cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 832 din 17 aprilie 2012,
în sensul de a se soluționa excepția nulității absolute a prevederilor
statutare - art. 1 alin. ultim din Statutul Asociației F.C.S. București,
autentificat din 28 iunie 2000 de B.N.P. Expert.
Împotriva acestor soluții a formulat
apel reclamantul C.S.A. „S." București.
Prin Decizia nr. 259 din 20 decembrie 2013,
Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea
intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefandat,
apelul.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamantul C.S.A. "S." București, solicitând admiterea
cererii de anulare a mărcii înregistrată pe numele intimatei SC F.C.S.B. SA,
constatând că înregistrarea mărcii s-a făcut cu rea-credință, potrivit art. 47 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice,
constatarea nulității absolute a contractului de licență de marcă nr. 201 din 01
februarie 2011 încheiat cu iicențiatui-intimat SC O. SA în ceea ce privește
marca S. București, ca o consecință a anulării înregistrării mărcii, pentru
lipsa obiectului, obligarea pârâtei O.S.I.M. să notifice Biroului International
al O.M.P.X. hotărârea instanței de judecată și să ceară radierea înregistrării
internaționale a mărcii S. București potrivit art. 6 alin. (3) din Aranjamentul
de Ia Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția civilă, prin Decizia nr. 3425 din 3 decembrie 2014, a respins excepția
nulității recursului invocată de intimata-pârâtă SC F.C.S.B. SA, a admis
recursul, a modificat decizia recurată în sensul că a admis apelul declarat de
reclamant împotriva sentinței tribunalului, astfel cum aceasta a fost
îndreptată și completată prin sentința nr. 319 din 18 februarie 2013 a
Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și a schimbat în parte sentința
apelată în sensul că a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată.
A anulat marca S. București înregistrată,
dată depozit 29 ianuarie 2004.
A anulat contractul de licență din 1
februarie 2011 încheiat cu intimata SC O. SA cu privire la marca înregistrată.
Restul dispozițiilor din sentință au
fost menținute.
Împotriva deciziei pronunțate de
instanța de recurs, la 5 ianuarie 2015, pârâtă SC F.C.S.B. SA a formulat cerere
de revizuire, fără a indica motivele cererii astfel formulate.
La termenul de judecată din 3
februarie 2012, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării
cererii de revizuire pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile
introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru
și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu
evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 20
alin. (1)-(3) din același act normativ, taxele judiciare de timbru, se plătesc
anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal
în momentul înregistrării acțiunii sau cererii instanța va pune în vedere
petentului să achite suma datorată, până la primul termen de judecată.
În speță, deși legal citată, cu
mențiunea achitării taxei de timbru de 10 lei și a timbrului judiciar de 0,3
lei, revizuenta nu s-a conformat obligației legale de timbrare, nedepunând la
dosar dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Cum revizuenta nu a înțeles să-și
îndeplinească obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului
judiciar în cuantumul arătat, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
și a art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula cererea de revizuire,
ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Anulează ca netimbrată cererea de
revizuire formuiată de revizuenta SC F.C.S.B. SA împotriva Deciziei nr. 3425
din 3 decembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi,
13 martie 2015.