ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3397/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 92A din data de 26 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă SC N.G. SRL împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2011 și a Sentinței civile nr. 1105 din 18 mai 2012 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC I.M.A.M.N. SRL și intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect anularea mărcii pârâtei.

A anulat hotărârea în rest și a trimis cauza spre rejudecarea capătului de cerere subsidiar. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele considerente: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 26 aprilie 2011, reclamanta SC I.M.A.M.N. SRL, a chemat în judecata pe pârâții SC N.G. SRL și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - constatarea nulității mărcii "C.B." aparținând pârâtei, iar, în subsidiar și în măsura în care se va respinge primul capăt de cerere, decăderea pârâtei din dreptul asupra mărcii "C.B."; - obligarea pârâtei de a sista orice activitate care implica folosirea mărcii "C.B.", întrucât reprezintă un act de concurență neloială în înțelesul legii și - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamanta arată că este titulara mărcii "I.M." cu element figurativ anexat și cuprinzând culorile albastru, bleu și alb, care desemnează clasa de produse C1.32 - bere, ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice, băuturi din fructe și sucuri din fructe; siropuri și alte preparate pentru fabricarea băuturilor, astfel cum rezultă din actele anexate acțiunii. Reclamanta are ca principal obiect de activitate captarea, îmbutelierea și comercializarea apelor naturale de izvor din Parcul Național C.B., rezervația Naturală Cheile Șugăului - Munticelu, potrivit clasificării oferite de H.G. nr. 1020/2005 și Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 341/2007, fiind vorba despre "apa de izvor care provine dintr-o apă ce iese în mod natural la suprafață și este captată și îmbuteliată la sursă". Societatea reclamantă este singura producătoare distribuitoare de apă naturală de izvor din Parcul Național C.B.

- rezervația naturală Cheile Șugăului Munticelu, oferind spre consum publicului un produs natural 100% și garantat prin proprietăți specifice zonei de proveniență. În contrapartidă, astfel cum rezultă din Adresa nr. 12560 din 30 august 2010 emisă de către Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apa Șiret - pârâta SC N.A.G. SRL comercializează apa care provine dintr-un puț forat, încadrându-se în nomenclatorul sus-menționat în categoria "apă de masă", iar nu apă minerală naturală de izvor. Marca ce aparține societății pârâte - "C.B." desemnează o zonă geografică care este de fapt un Parc Național, respectiv Parcul Național C.B. - Hășmaș, iar apa comercializată sub această marcă nu are nicio legătură cu zona geografică la care face referire, după cum nu beneficiază nici de calitățile intrinseci bio-sferei care se regăsește în Parcul Național.

În ceea ce privește primul capăt de cerere, referitor la solicitarea anularii Mărcii "C.B." aparținând societății parate, arată faptul ca solicitarea de înregistrare a mărcii a fost efectuată cu rea-credință de către pârâtă, aceasta cunoscând faptul că prin denumirea propusă marca este de natură să inducă în eroare publicul cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului desemnat, în conformitate cu dispozițiile art. 47 lit. c) raportat la dispozițiile art. 5 lit. f) din Legea nr. 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice. În măsura în care nu va fi admis primul capăt al acțiunii, se solicită să se dispună decăderea pârâtei din drepturile conferite de marca "C.B.", în conformitate cu dispozițiile art. 46 lit. c) din Legea nr. 84/1998, cu modificările și completările ulterioare.

Aceasta întrucât, chiar și în ipoteza în care la momentul solicitării de înregistrare a mărcii "C.B." de către societatea pârâtă, aceasta nu a avut intenția de inducere în eroare a publicului sau de atribuire ilicită a unor calități inexistente, totuși aceste realități există și conferă un caracter deceptiv mărcii înregistrate și uzitate de către aceasta, motiv pentru care titularul mărcii trebuie decăzut din dreptul de a beneficia de prerogativele conferite de marcă.

În legătura cu solicitarea de sistare a utilizării mărcii "C.B." și a celorlalte acte de concurență neloială întreprinse de către societatea pârâtă, reclamanta a învederat că, în afara faptului că marca deținută de către societatea pârâtă reprezintă în sine un act de concurență neloială, în virtutea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 11/1991, menit a induce publicul în eroare cu privire la zona de proveniența a produsului comercializat, făcându-se confuzie în conștiința consumatorului cu singurul produs de apă minerală naturală originar din Parcul Național, respectiv apele I.M., societatea pârâtă a provocat prin manopere dolosive și alăturarea celor două mărci - C.B. și I.M.

- în rețeaua de magazine D., produsele societății pârâte fiind comercializate sub denumirea "Apă Minerală I.M./C.B.". În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 47 lit. c), art. 5 lit. f), art. 46 lit. c) din Legea nr. 84/1998, art. 5 din Legea nr. 11/1991, cu modificările și completările ulterioare, art. 998 - 999 C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 1105 din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a cererea a fost admisă, constatându-se nulitatea mărcii "C.B." aparținând pârâtei, care a fost obligată să sisteze orice activități care implică folosirea mărcii "C.B.". Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta este titulara mărcii "I.M.", cu element figurativ cuprinzând culorile albastre, bleu și alb care desemnează clasa de produse 32: bere, ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice, băuturi din fructe și sucuri de fructe, siropuri și alte preparate pentru fabricarea băuturilor, înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) la 7 martie 2006. Reclamanta are ca obiect de activitate captarea, îmbutelierea și comercializarea apelor minerale naturale de izvor, din Parcul Natural C.B., rezervația Naturală Cheile Șugăului - Munticelu.

La dosarul cauzei s-au depus Acordul de mediu din 12 septembrie 2006 emis de Agenția pentru Protecția mediului Neamț pentru amenajare (refacere), captare sursă de apă a conductei de aducțiune, împrejmuire captare, amplasate în comuna Bicaz Chei, extravilan sat Bicaz Chei perimetrul Munticelu și Autorizația de mediu din 2 noiembrie 2009 emisă de Agenția pentru protecția mediului Neamț pentru hală îmbuteliere ape minerale cu scopul valorificării izvoarelor captate din Parcul Național C.B. - Hășmaș, perimetrul Munticelu, jud. Neamț. Din aceste documente rezultă că reclamanta captează direct izvoarele care curg din masivul Munticelu, fără filtrare și fără prelucrare artificială, după o procedură complexă de avizare și autorizare a lucrărilor aferente, fiind o zonă cu protecție specială.

În ceea ce o privește pe pârâtă, aceasta a înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) marca națională verbală "C.B.", printre altele și pentru clasa 32: bere, ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice, așa cum rezultă din decizia Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) din 25 noiembrie 2005. Prin întâmpinarea formulată, pârâta susține că sub protecția acestei mărci vinde și produse reprezentând ape de izvor și din 2011 apă minerală sub denumirea comercială "C.B.". Spre deosebire de reclamantă, pârâta nu a depus la dosarul cauzei acord de mediu sau autorizație de mediu, obligatorii în cazul captării de izvoare naturale, conform H.G. nr. 57/2009, O.U.G. nr. 195/2005 și Ordinului MMDD nr. 1798/2007, astfel cum rezultă expres din aceste documente emise reclamantei.

Pârâta nu a depus niciun document la dosar care să dovedească faptul că apa comercializată sub numele de C.B. este apă naturală de izvor, respectiv actele care au stat la baza înscrierii mărcii pârâtei între apele minerale naturale recunoscute în România. În lipsa probelor, în raport de actele depuse, Tribunalul a reținut că pârâta comercializează apă potabilă, conform documentului depus la dosar. Prin dispozițiile art. 5 lit. f) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, sunt excluse de la protecție și nu pot fi înregistrate mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului. De asemenea, prin art. 48 lit. e) din Legea nr. 84/1998 se prevede că anularea înregistrării mărcii se poate cere dacă înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat.

Pârâta nu a depus la dosar nicio dovadă din care să rezulte că aceasta comercializează apă naturală de izvor din Parcul Național C.B., ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 5 lit. f) din lege - orice cumpărător al apei îmbuteliate sub marca "C.B." se gândește obligatoriu la o apă de izvor provenind din această rezervație Parcul Național C.B.. Reaua credință este evidentă, astfel că se impune admiterea acțiunii formulate și a dispus nulitatea mărcii "C.B.". Anularea poate fi invocată de orice persoană interesată, în speță reclamanta, ca proprietar al unei mărci înregistrate pentru comercializarea apei naturale de izvor exploatată și din Parcul Național C.B., justificând astfel interes în invocarea relei credințe a pârâtei.

Pe cale de consecință, instanța a obligat pârâta să sisteze orice activitate care implică folosirea mărcii "C.B.". Împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2011 și a Sentinței civile nr. 1105 din 18 mai 2012 pronunțate de Tribunalul București pârâta a declarat apel, în analiza căruia instanța de apel a reținut următoarele: 1. Motivele de apel formulate împotriva încheierii din 20 octombrie 2011 sunt nefondate. Astfel, cererea reclamantei de anulare a mărcii pentru înregistrarea cu rea-credință nu poate fi considerată tardiv formulată sau prescrisă, având în vedere că, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, anularea mărcii pentru înregistrarea cu rea-credință poate fi solicitată oricând în perioada de protecție a mărcii.

Excepția lipsei de interes în promovarea cererii a fost corect respinsă de către prima instanță, deoarece, pentru a exista interes în formularea cererii de anulare a unei mărci pentru rea-credință, nu este obligatoriu ca reclamanta să fie titulara unei mărci similare cu marca a cărei anulare se solicită. Reclamanta și-a justificat interesul de a solicita anularea mărcii pârâtei prin faptul că marca pârâtei desemnează o zonă geografică în care reclamanta îmbuteliază propriile produse și, în opinia sa, produsele pârâtei nu provin din zona geografică respectivă, astfel că o parte din consumatorii potențial interesați de produsele din acea zonă oferite de reclamantă se vor orienta spre produsele pârâtei, considerând că acestea provin din zona geografică desemnată prin marca pârâtei.

Părțile fiind competitori pe aceeași piață, interesul reclamantei în promovarea cererii este născut, actual, direct,personal și legitim, întrucât urmărește păstrarea clientelei interesate de produsele oferite de reclamantă datorită împrejurării că produsele provin din zona geografică în discuție. Același interes justifică și cererea de decădere a pârâtei din drepturile conferite de marcă, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998. Cât privește excepția nulității capătului de cerere întemeiat pe concurența neloială pentru neindicare temeiului de drept al acestuia, în mod corect acesta a fost respins de către prima instanță, întrucât neindicarea temeiului de drept al cererii nu constituie motiv de nulitate expresă, conform art. 133 raportat la art. 112 C. proc.

civ. Și excepția inadmisibilității celui de-al treilea capăt de cerere a fost corect respinsă de prima instanță, chiar dacă motivarea respingerii acesteia este greșită. Astfel, greșit a reținut prima instanță că marca reclamantei este înregistrată anterior mărcii pârâtei - C.B. x1 dobândind protecție începând cu 15 februarie 2005. Reclamanta a cesionat drepturile asupra mărcii I.M. x2, înregistrată de SC V. SA, cu protecție de la 2 august 1999. Această marcă nu face vreo referire la zona geografică C.B.. Cealaltă marcă al cărei titular este reclamanta - I.M. x3 a dobândit protecție de la 7 martie 2006 (data de depozit) și în reprezentarea grafică a acestei mărci există mențiunea "Rezervația Naturală C.B.

- Munticelu". Prin urmare, singura marcă a reclamantei care ar putea genera un conflict cu marca pârâtei este marca x3, care a fost înregistrată de către reclamantă ulterior înregistrării mărcii pârâtei. De altfel, al treilea capăt al cererii reclamantei a fost întemeiat pe concurența neloială, iar nu pe drepturile titularului de marcă, așa încât dispozițiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 invocate de pârâtă în susținerea excepției nu au legătură cu capătul de cerere în discuție.

2. Motivele de apel formulate împotriva Sentinței civile nr. 1105 din 18 mai 2012. a. În mod greșit prima instanță a reținut reaua-credință a pârâtei la înregistrarea mărcii "C.B.". Astfel, prima instanță a reținut reaua-credință din faptul că pârâta a înregistrat marca "C.B." dar nu a făcut dovada că apa pe care o comercializează sub această marcă este apă naturală de izvor din Parcul Național C.B., iar din această lipsă s-a dedus că pârâta, la momentul înregistrării mărcii, a încălcat cu bună-știință dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 84/1998, având intenția de a induce în eroare cumpărătorii cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului, orice cumpărător al apei comercializate sub marca C.B.

gândindu-se obligatoriu la o apa de izvor provenind din Rezervația Parcul Național C.B.. Marca "C.B." este înregistrată pentru clasa de produse 32 - bere, ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice, băuturi din fructe, siropuri și alte preparate pentru fabricarea băuturilor, precum și pentru clasele 29 și 35. La momentul înregistrării unei mărci nu se verifică dacă petentul ce urmează să fie titular al mărcii deține toate avizele legale necesare pentru fabricarea și comercializarea produselor ori prestarea serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii și, ca atare, eventuala lipsă a unor astfel de avize nu poate, prin ea însăși, să contureze existența relei-credințe la înregistrare.

Totodată, produsul comercializat de pârâtă sub marca "C.B." face parte din produsele din grupa 32 pentru care marca este înregistrată, ceea ce înseamnă că nu se poate reține nici înregistrarea mărcii cu intenția de a bloca înregistrarea unor mărci identice sau similare pentru produse din clasa 32. Marca înregistrată de pârâtă este una verbală, cuprinzând doar cuvintele C.B., fără ca în cuprinsul acesteia să se facă vreo referire la Rezervația Parcul Național C.B. - Hășmaș. Apa comercializată de pârâtă sub marca "C.B." este extrasă din satul Teleac, comuna Bicazul Ardelean. Potrivit wikipedia, "Cheile au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova.

Zona C.B., cu o lungime de peste 6 km de la Lacul Roșu în amonte până la localitatea Bicazul Ardelean în aval, este străbătută de ...". Prin urmare, potrivit informațiilor la care publicul larg are acces, Bicazul Ardelean, de unde pârâta extrage apa comercializată, face parte din zona geografică C.B.. De asemenea, potrivit art. 3 alin. (2) din Regulamentul Parcului Național C.B. - Hășmaș, "localitățile limitrofe PNCB-H sunt considerate următoarele: Sândominic, Bălan, Voșlobeni, Tomești, Bicaz-Chei, Bicazul Ardelean, Bărnodu, Bicăjel, Dămuc, Trei Fântâni și Gheorghieni". În consecință, apa comercializată de pârâta sub numele "C.B." este extrasă din zona cu același nume, așa încât nu este întemeiată susținerea reclamantei în sensul că marca în litigiu ar fi de natură să inducă în eroare cumpărătorii cu privire la originea geografică a produsului.

Neputându-se reține o potențială inducere în eroare generată de marca în litigiu, este evident că nu se pune nici problema înregistrării acesteia cu intenția de a induce o astfel de eroare în rândul consumatorilor. Prin urmare, prima instanță a reținut greșit existența relei-credințe a pârâtei la înregistrarea mărcii "C.B.", apelul fiind întemeiat sub acest aspect. b. Sunt întemeiate și criticile referitoare la greșita reținere de către prima instanță a înregistrării mărcii pârâtei cu atingerea unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație geografică, un desen sau un modul industrial protejat, în condițiile în care reclamanta nu a invocat cauza de anulare a mărcii prevăzută de art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 84/1998.

c. Susținerea apelantei în sensul că prima instanță nu a motivat în fapt și în drept dispoziția de a o obliga să sisteze orice activitate care implică folosirea mărcii "C.B." nu poate fi primită, întrucât din considerentele sentinței apelate rezultă că această obligație este consecința anulării mărcii "C.B.". Prima instanță nu a analizat cererea de obligare a pârâtei de a sista orice activitate care implică folosirea mărcii "C.B." din perspectiva concurenței neloiale, invocată de reclamanta în capătul al doilea de cerere, lăsând astfel nesoluționat acest capăt de cerere. În consecință, față de cele reținute, Curtea a constatat întemeiat apelul în limitele precizate mai sus, impunându-se admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect anularea mărcii pârâtei.

Având în vedere că urmare admiterii primului capăt de cerere nu a analizat și capătul de cerere subsidiar acestuia, se impune anularea în rest a hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecarea capătului de cerere subsidiar, referitor la solicitarea de decădere a pârâtei, în temeiul art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, din drepturile conferite de marca "C.B.". Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC I.M. Apă Minerală Naturală SRL, formulând critici în susținerea cărora invocă dispozițiile 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., după cum urmează: Argumentarea admiterii apelului formulat de către pârâtă este sumară, făcând abstracție de rațiunile care au condus la demararea acestui proces și de argumentele pertinente pe carele-a folosit în susținerea acestora.

Respingerea capătului de cerere cu privire la anularea mărcii "C.B." exclusiv pe considerentul că localitatea de unde este extrasă apa îmbuteliată sub această denumire, respectiv localitatea Bicazul Ardelean, este limitrofă Parcului Național C.B., conform unei informări provenite de pe Wikipedia, restrânge într-o întreaga construcție pe care se bazează acest dosar și care a fost avută în vedere de către prima instanță. În domeniul delicat al alimentației publice detaliul subliniat este definitoriu și extrem de important, întrucât orice politica de marketing nu poate distorsiona o realitate obiectivă și anume că produsele alimentare sau medicale comercializate sub denumirea generică C.B., care este o denumire consacrată și exclusivă a Parcului Național C.B., nu pot proveni decât din Parcul Național C.B., iar nu din localități limitrofe.

Aceasta este rațiunea pentru care pentru a putea comercializa produse captate, extrase și/sau prelucrate din Parcul Național C.B. este necesară parcurgerea unei proceduri extrem de greoaie și anevoioase pentru obținerea de avize, autorizații și alte asemenea acte, emise de către autoritățile publice centrale și locale, inclusiv de către Administrația Parcului Național. În acest context, nu prezintă niciun fel de relevanță apropierea kilometrică și/sau longitudinală a localității Bicazul Ardelean de Parcul Național C.B., întrucât, potrivit celor expuse anterior, produsele comercializate de către pârâtă s-ar putea numi "Bicazul Ardelean", această zona reală de proveniență fiind, de asemenea, o zonă geografică deosebită care, însă, nu are nicio legătură cu Parcul Național C.B.

Având în vedere faptul că la dosarul cauzei există argumente de drept și de fapt cu privire la solicitarea de constatare a nulității mărcii "C.B." aparținând societății pârâte, cuprinse atât în cererea principală, cât și în întâmpinări și note scrise depuse pe parcursul derulării fazelor procesuale anterioare, este inutil să se încarce în mod nejustificat prezentul recurs cu reiterarea acestor argumente. Se subliniază însă că instanța fondului nu s-a limitat la textele de lege invocate la pronunțarea sentinței, ci a procedat, în virtutea rolului activ, la o veritabilă cântărire a adevărului, folosind în acest sens mai multe tehnici de argumentare, toate însă, subsumate motivelor de fapt și de drept expuse prin cererea introductivă, prin concluziile orale, precum și prin cele scrise depuse la dosarul cauzei.

Poate apărea justificată teza instanței de apel care reține într-un paragraf faptul că, la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii "C.B." sau la momentul eliberării certificatului de înregistrare, singurele elemente care contau erau încadrarea produselor/serviciilor în clasele 29, 32 și 35 (ape minerale, gazoase, bere etc.) și întrunirea celorlalte condiții de fond și de forma impuse de legiuitor în cuprinsul art. 5 din Legea nr. 84/1998, neputându-se stabili măsura în care în acel moment pârâta, prin organele sale de conducere, avea sau nu stabilit locul de extracție a produselor propriu-zise. Însă, din întregul material probator rezultă că pârâta avea configurarea mentală și materială perfectă cu privire la locul de extracție prin forare din localitatea Bicazul Ardelean, chestiune care atrage în mod inevitabil anularea acestei mărci pentru înregistrarea solicitată cu rea-credință, în condițiile art. 47 alin. (1) lit. c) din lege.

Astfel fiind, în lumina unei extinse prezentări a punctelor sale de vedere existente la dosarul cauzei, se solicită ca, pe baza întregului material probator existent la dosar, precum și pe baza celor ce vor fi expuse în fața instanței, să se admită recursul, cu efectul menținerii sentinței pronunțate de Tribunalului București. Intimata-pârâtă SC N.G. SRL a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepțiile tardivității și nulității recursului, iar în subsidiar a susținut legalitatea deciziei de apel. În ceea ce privește tardivitatea recursului, a arătat că nu s-au respectat dispozițiile art. 98 C. proc. civ., care impune părții care își schimbă domiciliul obligația a aduce la cunoștința instanței și părților acest lucru prin petiție/cerere separată.

Nulitatea recursului a fost invocată cu argumentul susținerii acestuia numai pe aspecte de netemeinicie a deciziei de apel. 1. Analizând, cu prioritate, excepțiile invocate de către pârâta-intimată, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, urmând să dispună în consecință. Excepția tardivității recursului este nefondată, întrucât decizia de apel i-a fost comunicată reclamantei-recurente la adresa indicată în fața primei instanțe, deși în întâmpinarea formulată în dosarul de apel aceasta și-a ales sediu, cu indicarea acestuia - dosar de apel. Cu aplicarea dispozițiilor art. 93 alin. (1) C. proc. civ. și în ținând cont de limitele în care a fost valorificată excepția, comunicarea deciziei, pentru a fi legală, trebuia făcută la sediul ales, schimbarea acestuia fiind adusă la cunoștința instanței și părților, așa cum prevede art. 98 C. proc.

civ. Aspectul invocat, în sensul că schimbarea sediului trebuia adusă la cunoștință, sub sancțiunea neluării în seamă, prin petiție/cerere separată, nu se confirmă prin norma procedurală, iar întâmpinarea se comunică și părții adverse, care ia astfel cunoștință de schimbarea intervenită. Nulitatea recursului pe considerentul că reclamanta-recurentă invocă doar aspecte ce vizează netemeinicia hotărârii recurate și nu motive care se circumscriu dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., nu poate fi reținută, astfel cum se va detalia în analiza motivelor de recurs formulate. 2. Cu privire la criticile de recurs. a. În motivarea recursului, reclamanta recurentă indică motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. - pct. 8 prevede ca motiv de recurs ipoteza în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în vreme ce pct. 9 atrage modificarea unei hotărâri când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din perspectiva art. 304 pct. 8 invocat, în preambulul cererii s-au făcut referiri la interpretarea în mod greșit atât a actelor depuse cât și susținerilor pe care le-a formulat reclamanta recurentă, fără ca prin criticile formulate - ce constituie limitele controlului judiciar - să se arate care este actul juridic dedus judecății vizat, numai acesta fiind în măsură să se circumscrie motivului de recurs.

În susținerea celui reglementat de art. 304 pct. 9 s-a arătat în preambul că hotărârea este lipsită de temei legal, fără a se sublinia criticile de nelegalitate care să se circumscrie acestui motiv și care să vizeze modul de dezlegare a cauzei de către instanța de apel, în cadrul procesual al cauzei. Articolul 306 alin. (3) C. proc. civ. prevede însă că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. În lumina acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs, ce vizează motivarea deciziei de apel, poate fi discutat din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., fiind înlăturată astfel excepția nulității recursului. Potrivit art. 316 coroborat cu art. 261 alin. (1) pct. 5, decizia de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Aceste motive sunt însă limitate de cadrul procesual fixat în fața instanței de apel și modul de dezlegare a cauzei de către prima instanță, numai în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, pe baza celor invocate la prima instanță - art. 292 alin. (2) C. proc. civ. Art. 295 alin. (1) C. proc.

civ. obligă instanța de a verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, motivele de ordine publică putând fi invocate și din oficiu. Aceste argumente susțin concluzia că nu poate fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. b. Potrivit art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului.

Art. 47 alin. (1) din aceeași lege prevede că anularea înregistrării mărcii poate fi cerută de către orice persoană interesată, dacă înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) - lit. a) sau a fost solicitată cu rea-credință - lit. c). Modul de reglementare evidențiază distincția între cele două motive de nulitate, în cazul celui de-al doilea fiind necesar ca solicitarea înregistrării mărcii să fie făcută cu rea credință. Aspectele de fapt referitoare la originea geografică nu sunt suficiente pentru a susține reaua credință a pârâtei intimate la înregistrarea mărcii pe care o deține, în sensul motivului prevăzut de art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 invocat, ci, eventual, ar genera o analiză din perspectiva motivului de nulitate prevăzut de art. 47 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 5 lit. f) - nevalorificat ca atare în cadrul procesual al dosarului de față.

Argumentul în sensul că din întregul material probator rezultă că pârâta avea configurarea mentală și materială perfectă cu privire la locul de extracție prin forare din localitatea Bicazul Ardelean, chestiune care atrage în mod inevitabil anularea acestei mărci pentru înregistrarea solicitată cu rea credință, în condițiile art. 47 alin. (1) lit. c) din lege, pune în discuție aspecte de temeinicie, de reapreciere a probelor administrate ce ar viza atitudinea subiectivă la data înregistrării mărcii contestate, de către instanța de recurs, lucru care nu îi este permis de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. c. În motivarea cererii de recurs se face trimitere la argumentele de drept și de fapt cu privire la solicitarea de constatare a nulității mărcii "C.B." aparținând societății pârâte, cuprinse atât în cererea principală, cât și în întâmpinări și note scrise depuse pe parcursul derulării fazelor procesuale anterioare, fără ca acestea să mai fie reluate.

Această modalitate de motivare a cererii de recurs nu respectă dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care impune ca aceasta să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. În aceste condiții, motivarea cu referire la apărările consemnate în diferite acte procedurale din fazele procesuale anterioare nu respectă dispozițiile procedurale și nu impune analiza acestora de către instanța de recurs. Din perspectiva acelorași dispoziții procedurale se sancționează și argumentul, generic, care susține legalitatea sentinței primei instanțe. Acestea urmează a fi coroborate cu dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care prevede că se atacă pe calea recursului decizia de apel, ceea ce înseamnă că motivele de nelegalitate trebuie să o vizeze pe aceasta, respectiv modul în care s-a făcut dezlegarea cauzei de către instanța de apel. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, în limitele în care acestea au putut fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile tardivității și nulității recursului invocate de intimata pârâtă SC N.A.G. SRL. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.M. Apă Minerală Naturală SRL împotriva Deciziei nr. 92A din data de 26 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2014. Procesat de GGC - CL