ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1623/2016

Decizia nr. 1623/2016

Asupra cauzei de fața, constată următoarele:

Obiectul cauze:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 04 aprilie 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC B. SRL, C. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci:

- anularea mărcii naționale „B.”, înregistrată cu nr. 121097 din 23 mai 2012 în Registrul Național al Mărcilor, având protecție pentru clasele de servicii 35, 37 și 42 conform Clasificării Nisa și aparținând societății pârâte B. SRL, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 alin. (4) lit. c) și art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice;

- obligarea pârâtei la modificarea numelui său comercial, prin eliminarea cuvântului „B.”, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii;

- obligarea pârâtei B. SRL și a pârâtului C. la încetarea tuturor actelor de concurență neloială față de societatea B. SRL;

- obligarea, în solidar, a pârâtei B. SRL, și a pârâtului C. la plata de despăgubiri către societatea B. SRL pentru prejudiciile cauzate prin actele de concurență neloială;

- obligarea pârâtei B. SRL la repararea în natură a unei părți din prejudiciile cauzate societății B. SRL prin actele de concurență neloiaiă, reparație constând în transferarea către societatea B. SRL a cererii de marcă națională „B.”, având număr de depozit M 2012 07545 din data de 21 noiembrie 2012, în principal, prin pronunțarea unei hotărâri în temeiul căreia Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci să fie obligat la operarea modificării de titular al cererii de marcă în favoarea societății B. SRL, iar, în subsidiar, prin obligarea pârâtei B. SRL la încheierea unui contract de cesiune cu titlu gratuit a cererii de marcă în favoarea societății B. SRL;

- obligarea, în solidar, a pârâților B. SRL și a pârâtului C. la publicarea hotărârii judecătorești pronunțate în cauză în două ziare de circulație națională, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii;

- obligarea, în solidar, a pârâților B. SRL și C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulate la data de 10 mai 2013, pârâta B. SRL, a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului A. pentru exercitarea acțiunii în anularea mărcii naționale B., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului de a reprezenta societatea B. SRL și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. de a reprezenta societatea B. SRL.

Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă B. SRL, reprezentată prin D. și intervenienta B. SRL, reprezentată de administrator C., au solicitat obligarea intervenientei E. SRL, reprezentată de A. să înceteze actele de concurență neloială față de pârâta-reclamantă B. SRL și de intervenienta B. SRL, precum și obligarea la repararea prejudiciului cauzat acestor societăți prin actele de concurență neloială.

Hotarărea pronunțată în primă instanță de tribunal

Prin sentința nr. 408 din 03 aprilie 2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă,

a admis excepția necompetenței sale funcționale pe capetele 2-7 din acțiunea principală pe care le-a disjuns dispunând formarea unui dosar separat.

În ceea ce privește capătul 1 al acțiunii: a calificat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pe cererea principală, invocată de pârâții C. și SC B. SRL, ca fiind excepția lipsei calității de reprezentant și a respins-o ca rămasă fără obiect; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. și a respins acțiunea având ca obiect anularea mărcii naționale „B.” nr. 121097 din 23 mai 2012 față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B. SRL pe cererea de anulare a mărcii naționale „B.” nr. 121097 din 23 mai 2012; a admis excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii; a respins acțiunea formulată și completată de reclamantul A. ca lipsită de interes.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel

Curtea de Apel București, secția IV-a civilă, prin decizia nr. 348/A din 29 iunie 2015 a admis apelul formulat de reclamantul A.

împotriva sentinței nr. 408 din 03 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București, a anulat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Instanța de apel a reținut că divergențele dintre cei doi asociați ai SC B. SRL și conflictul de interese dintre pârât și societate fac imposibilă reprezentarea persoanei juridice în condiții statutare.

S-a reținut că reclamantul, ca asociat cu părți sociale de 50%, poate reprezenta interesul societății comerciale în cererea de anulare a mărcii întemeiate pe dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 84/1998, în care se invocă numele comercial, ca drept anterior. Prin impunerea condiției interesului se urmărește evitarea unor litigii lipsite de utilitate pentru parte, ori, din calitatea de asociat în cadrul societății comerciale se poate deduce producerea folosului practic asupra acestuia. O persoană nu poate apăra dreptul altei persoane, acesta fiind înțelesul condiției interesului direct, însă particularitatea cauzei impune a se observa că nu poate fi negat interesul unui asociat de a acționa pentru realizarea drepturilor societății comerciale, în condițiile dezacordului cu celălalt asociat, ambii deținând în mod egal părțile sociale.

În ceea ce privește cererea de anulare a înregistrării mărcii pentru rea credință, întemeiată pe dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 s-a reținut că interesul nu trebuie analizat în raport cu societatea comercială întrucât legea nu condiționează exercitarea acțiunii în justiție pentru acest motiv de calitatea reclamantului de titular al unui drept anterior cu privire la semnul în litigiu.

În concluzie, instanța de apel a reținut că soluția de admitere a excepției lipsei de interes este nelegală și, având în vedere că prima instanță nu a intrat în judecata fondului, a anulat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, la același tribunal.

Cererea de recurs

Împotriva decizii pronunțate de instanța de apei pârâta B. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantului și, pe fond, respingerea acțiunii.

În

dezvoltarea criticilor formulate, recurenta pârâtă susține că hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 33 C. proc. civ., prin raportare la art. 47 alin. (1) din Legea nr. 84/1998. Susține că instanța de apel a reținut în mod greșit că reclamantul ar avea un interes personal și direct în promovarea acțiunii în anularea mărcii, câtă vreme acest interes aparține societății B. SRL și nu reclamantului care are doar calitatea de asociat al societății. Arată că atâta vreme cât legea nu prevede expres posibilitatea promovării cererii de chemare în judecată de către alte persoane decât cele interesate, în cauză nu este îndeplinită condiția interesului reglementată de art. 33 C. proc. civ. Mai arată că prin promovarea acțiunii, reclamantul nu face decât să continue un război personal cu celalalt asociat al B. SRL, și că, în realitate, interesul reclamantului în promovarea acțiunii de față este doar de șicanare continuă a celuilalt asociat, învederând în acest sens o serie de fapte și acțiuni petrecute între cei doi asociați.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă B. SRL a arătat că achesează la recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței tribunalului.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta pârâtă a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului-reclamant.

Procedura derulată în recurs

În

temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părților, iar intimatul-reclamant a depus la dosar punct de vedere la raport, arătând că recursul este vădit nefondat, întrucât criticile formulate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 23 septembrie 2016, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegaiitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art.

488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motiveie de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de recurs, recurenta-pârâiă, invocând ca temei legal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține că decizia instanței de apei a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 33 C. proc. civ., raportat la art. 47 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Din lecturarea cererii de recurs, se constată însă că recurenta-pârâtă a invocat doar formal dispozițiile legale sus-menționate, fără a dezvolta critici care să vizeze raționamentul adoptat de instanța de apel.

Astfel, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de apel că reclamantul are interes în a reprezenta societatea comercială în cererea de anulare a mărcii, iar, după ce redă conținutul dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., arată că în cauză nu este îndeplinită condiția interesului, întrucât prin promovarea acțiunii reclamantul nu urmărește decât să continue un război personal cu celalalt asociat al SC B. SRL și că, în realitate, interesul reclamantului în promovarea acțiunii este doar de șicanare continuă a celuilalt asociat, învederând o serie de fapte și acțiuni petrecute între cei doi asociați.

Cum prin decizia recurată instanța de apel a casat sentința apelată și a trimis cauza Ia tribunal pentru a fi judecată pe fond, reținând că reclamantul ca asociat cu părți sociale de 50%, poate reprezenta interesul societății comerciale în cererea de anulare a mărcii întemeiate pe dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 84/1998 și că în cererea de anulare a înregistrării mărcii pentru rea credință, interesul nu trebuie analizat în raport cu societatea comercială, întrucât legea nu condiționează exercitarea acțiunii în justiție pentru acest motiv de calitatea reclamantului de titular al unui drept anterior cu privire la semnul în litigiu, criticiie din recurs ar fi trebuit să se circumscrie acestei dezlegări.

Nu se poate considera că sirnpia indicare a unor prevederi legale în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ. care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva deciziei nr. 348/A din 29 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civiiă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2016.