ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 424/2017

Decizia

nr. 424/2017

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a

V-a civilă, la data de 2 decembrie 2013, reclamanta A. SRL a solicitat în

contradictoriu cu pârâtele B. SRL, C. SRL, D. SRL, E. SRL (fostă F. SRL),

G. SRL, H. SRL (fostă I. SRL) și J. SRL ca, prin hotărârea ce se

va pronunța, să constate că numele comercial "B."

încalcă drepturile exclusive ale reclamantei asupra mărcii

înregistrate "K." și să oblige pârâtele la încetarea

folosirii denumirii "B." ca nume comercial în activitatea sa

economică, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de

1000 euro pe zi de întârziere până la aducerea la îndeplinire a acestei

obligații.

Reclamanta

a formulat cerere de renunțare la judecată față de pârâtele

F. SRL (actuală E. SRL) și I. SRL (actuală H. SRL) iar

instanța, prin încheierile pronunțate în data de 3 aprilie 2014

și 5 iunie 2014 a luat act de renunțarea la judecată iată

de cele două pârâte.

Prin

Sentința civilă nr. 1587 pronunțată în data de 18 decembrie

2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a luat act de

renunțarea reclamantei la judecată față de pârâtele F. SRL

(actuală E. SRL) și I. SRL (actuală H. SRL), a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. SRL

și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta SC A. SRL.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat apel reclamanta solicitând schimbarea în parte

a hotărârii apelate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 125A

din 24 februarie 2016 a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive în apel a intimatei E. SRL și a respins apelul declarat

de apelanta -reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 1587 din 18

decembrie 2014.

Împotriva

acestei decizii, la data de 25 aprilie 2016, a formulat recurs reclamanta SC A.

SRL, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și

susținând, în esență, că dispozițiile art. 36 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile

geografice au fost greșit interpretate și aplicate de instanța

de apel, în condițiile în care instanța nu a făcut analiza

riscului de confuzie și, implicit, a riscului de asociere.

Înalta

Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 8

noiembrie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în

principiu a recursului.

Completul

9, în procedura de filtru, constatând că raportul întrunește

condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția

din 15 noiembrie 2016, comunicarea raportului părților, pentru ca

acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art.

493 alin. (4) C. proc. civ.

În

raport s-a reținut, printre altele, problema formulării în termen a

recursului.

Recurenta

a formulat punct de vedere la raport, solicitând instanței să

constate ca recursul a fost formulat în termenul legal, susținând că

decizia atacată i-a fost comunicată la data de 23 martie 2016,

fără a depune nicio dovadă în acest sens.

Analizând

recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

constată următoarele:

Căile

de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate

prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul

general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în

mod nejustificat, judecata unei cauze.

În

consecință, nici părțile și nici instanța de judecată

nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege

pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care

acestea se calculează.

Potrivit,

art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 30 de zile de

la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.".

Decizia

nr. 125/A din 24 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, recurată în prezenta

cauză, a fost comunicată recurentei SC A. SRL la data de 22 martie

2016, conform procesului-verbal de comunicare aflat la fila 93 dosar apel iar

recursul a fost declarat la data de 25 aprilie 2016, așadar cu

depășirea termenului legal imperativ și peremptoriu de 30 zile

de la data comunicarea hotărârii, termen care s-a împlinit la 22 aprilie

2016 (o zi de vineri), potrivit prevederilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

("Când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de

la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se

împlinește"), sens în care recursul este tardiv introdus.

Pentru

aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul

declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 125/A din 24 februarie

2016 Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca tardiv, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, cu sediul procesual ales

la SC P.A. L. din București, sectorul 1, împotriva Deciziei nr. 125A din

data de 24 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu

intimații-pârâți D. SRL, cu sediul în București, SC K. SRL, SC

B. SRL, cu sediul procesual ales la Cabinetul Individual de Avocatură M.,

cu sediul în București, SC C. SRL, SC G. SRL, E. SRL (fosta SC F.) și

SC H. SRL (fosta SC I. SRL).

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 7 martie 2017.

Procesat

de GGC - GV