ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 424/2017

Decizia nr. 424/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 2 decembrie 2013, reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. SRL, C. SRL, D. SRL, E. SRL (fostă F. SRL), G. SRL, H. SRL (fostă I. SRL) și J. SRL ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate că numele comercial "B." încalcă drepturile exclusive ale reclamantei asupra mărcii înregistrate "K." și să oblige pârâtele la încetarea folosirii denumirii "B." ca nume comercial în activitatea sa economică, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1000 euro pe zi de întârziere până la aducerea la îndeplinire a acestei obligații.

Reclamanta a formulat cerere de renunțare la judecată față de pârâtele F. SRL (actuală E. SRL) și I. SRL (actuală H. SRL) iar instanța, prin încheierile pronunțate în data de 3 aprilie 2014 și 5 iunie 2014 a luat act de renunțarea la judecată iată de cele două pârâte. Prin Sentința civilă nr. 1587 pronunțată în data de 18 decembrie 2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâtele F. SRL (actuală E. SRL) și I. SRL (actuală H. SRL), a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. SRL și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 125A din 24 februarie 2016 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în apel a intimatei E. SRL și a respins apelul declarat de apelanta -reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 1587 din 18 decembrie 2014. Împotriva acestei decizii, la data de 25 aprilie 2016, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că dispozițiile art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice au fost greșit interpretate și aplicate de instanța de apel, în condițiile în care instanța nu a făcut analiza riscului de confuzie și, implicit, a riscului de asociere.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 8 noiembrie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul 9, în procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 15 noiembrie 2016, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În raport s-a reținut, printre altele, problema formulării în termen a recursului. Recurenta a formulat punct de vedere la raport, solicitând instanței să constate ca recursul a fost formulat în termenul legal, susținând că decizia atacată i-a fost comunicată la data de 23 martie 2016, fără a depune nicio dovadă în acest sens.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Potrivit, art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.". Decizia nr. 125/A din 24 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, recurată în prezenta cauză, a fost comunicată recurentei SC A. SRL la data de 22 martie 2016, conform procesului-verbal de comunicare aflat la fila 93 dosar apel iar recursul a fost declarat la data de 25 aprilie 2016, așadar cu depășirea termenului legal imperativ și peremptoriu de 30 zile de la data comunicarea hotărârii, termen care s-a împlinit la 22 aprilie 2016 (o zi de vineri), potrivit prevederilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ. ("Când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește"), sens în care recursul este tardiv introdus.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 125/A din 24 februarie 2016 Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, cu sediul procesual ales la SC P.A. L. din București, sectorul 1, împotriva Deciziei nr. 125A din data de 24 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu intimații-pârâți D. SRL, cu sediul în București, SC K. SRL, SC B. SRL, cu sediul procesual ales la Cabinetul Individual de Avocatură M., cu sediul în București, SC C. SRL, SC G. SRL, E. SRL (fosta SC F.) și SC H. SRL (fosta SC I. SRL). Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2017. Procesat de GGC - GV