ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3649/2010

A supra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 25359/8/2008 la data de 27 iunie 2008, reclamanta SC O.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții I.I., I.M. și (O.S.I.M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune a mărcii „O.S." nr. 56435 încheiat la data de 23 noiembrie 2005 între I.M. în calitate de cedent și I.I. în calitate de cesionar, obligarea O.S.I.M. la radierea înscrierii cesiunii contractului de cesiune a mărcii „O.S." nr. 56435 din Registrul Național al Mărcilor. In motivarea cererii, reclamanta a arătat că interesul său în promovarea cererii este motivat fie de o parte de existența unei plângeri penale formulate de I.I.

(actualul titular al mărcii „O.S." nr. 56435) împotriva lui D.C. asociat unic al reclamantei SC O.S. SRL. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1469 din 30 septembrie 2008 - a admis în parte cererea, a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune încheiat la data de 23 noiembrie 2005 între I.M., în calitate de cedent și I.I., în calitate de cesionar, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea O.S.I.M. la radierea înscrierii cesiunii, dispunându-se și obligarea pârâților la 39 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că, contractul de cesiune fiind perfectat de părți cu titlu gratuit este supus regulilor de formare prevăzute de Codul civil pentru contractul de donație, caz în care pentru însăși validitatea convenției, sub sancțiunea nulității, este cerută forma autentică a actului încheiat.

Lipsa formei autentice a contractului de cesiune cu titlu gratuit este sancționată cu nulitatea absolută, iar actul juridic încheiat între părți nu a îmbrăcat forma autentică, motiv pentru care s-a constatat nulitatea absolută a acestuia. Î mpotriva acestei sentințe au declarat apel parații invocând ca motive de nelegalitate și netemeinicie, lipsa interesului legitim al reclamantei în promovarea acțiunii vizând constatarea nulității actului prin care s-a transmis un drept real de proprietate intelectuală asupra unei masuri între pârâți; s-a mai susținut, de asemenea și inadmisibilitatea acțiunii, în condițiile neexercitării acțiunii prealabile prevăzute de art. 80 alin. (2) din Legea nr. 84/1998.

Pe fond s-a reținut că, contractul dintre părți are caracterul convenit de acestea, conform art. 969 C. civ., instanța neputând interpreta caracterul actului juridic decât în conformitate cu voința părților. Cum legea specială nu face nici o mențiune cu privire la existența unei anumite forme ad validitatem a contractelor referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra unei măsuri, aceasta urmează regimul prevăzut pentru orice tranzacție comercială, respectiv forma scrisă. Singura condiție ad validitatem constă în înregistrarea cesiunii la O.S.I.M. și publicarea acestei cesiuni în Buletinul Oficiului de Proprietate Industrială. Curtea de Apel București, secția a IX- a civilă, prin decizia civilă nr. 81 A pronunțată la 23 aprilie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâți.

In considerentele deciziei s-a reținut că intimata-reclamantă are interes și calitate procesuală activă pentru promovarea cererii de chemare în judecată, interes ce îndeplinește toate însușirile legale pentru a nu pune în mișcare în mod inutil aparatul judiciar, aceasta urmând lămurirea situației juridice reale, actuale a mărcii „O.S. ", situație ce a înregistrat o dinamică accentuată. S-a mai reținut de asemenea că excepțiile prematurității și inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de apelanți, nu sunt fondate și că a fost corect soluționată pe fond. Î mpotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâții I.I., I.M., invocând incidența dispozițiilor art. 304 1 și art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc.

civ. Intimata SC O.S. SRL a răspuns la motivele de recurs prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recurenții I.I. și I.M. au depus la dosar declarații autentificate prin care arată că renunță la judecata recursului. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat următoarele: Principiul disponibilității procesuale conferă părților dreptul de a se desista de la judecată ori de a renunța la dreptul subiectiv, iar pârâtului posibilitatea de a achiesa la pretențiile reclamantului sau chiar la hotărârea pronunțată împotriva sa. De asemenea, părțile pot pune capăt procesului civil printr-o tranzacție. In sistemul nostru procesual, desistarea reclamantului îmbracă două forme: renunțarea la judecată și renunțarea la dreptul subiectiv dedus judecății.

Toate incidentele menționate se înfățișează ca acte de dispoziție ale părților. De aceea ele trebuie făcute de partea în cauză sau prin mandatar cu procură specială. Renunțarea se poate produce în orice moment procesual și în orice proces civil. Cu toate acestea, dacă renunțarea la judecată intervine după comunicarea cererii, instanța la cererea părții potrivnice, va obliga la cheltuieli de judecată. Renunțarea la judecată este reglementată de dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ. In cauza pendinte, recurenții-pârâți, după comunicarea cererilor de recurs contra intimatei-reclamante, prin declarații autentificate făcute personal sau prin mandatar cu procură specială au arătat că renunță la judecata cererilor de recurs.

Or, având în vedere principiul disponibilității procesuale, precum și prevederile art. 246 alin. (1) C. proc. civ. care disciplinează că renunțarea se poate produce în orice moment procesual, deci și în faza recursului, cum este în speța supusă analizei, instanța va lua act de retragerea recursurilor declarate de pârâții I.I. și I.M. împotriva deciziei civile nr. 81/A din 23 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel București. Având în vedere că renunțarea prin declarații autentificate, s-a făcut după comunicarea cererilor de recurs, se va face și aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursurilor declarate de pârâții I.I. și I.M. împotriva deciziei nr. 81/A din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a 9-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Obligă pe recurenți la plata sumei de 3674,70 lei cheltuieli de judecată către intimata SC O.S. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2010.