ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3649/2010

A

supra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a

IV-a civilă, sub nr. 25359/8/2008 la data de 27 iunie

2008, reclamanta

SC

O.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții

I.I., I.M. și

(O.S.I.M.

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea

absolută a contractului de cesiune a mărcii „O.S."

nr. 56435 încheiat la data de 23

noiembrie 2005 între I.M. în

calitate de cedent și I.I. în calitate de

cesionar, obligarea

O.S.I.M. la radierea

înscrierii cesiunii contractului de cesiune a mărcii

„O.S." nr. 56435 din Registrul Național al

Mărcilor.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că

interesul său în

promovarea cererii este

motivat fie de o parte de existența unei plângeri penale formulate de I.I.

(actualul titular al mărcii

„O.S." nr. 56435)

împotriva lui D.C.

asociat unic al

reclamantei SC O.S. SRL.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin

sentința civilă

nr.

1469 din 30 septembrie 2008 - a admis în parte cererea, a constatat

nulitatea absolută a

contractului de cesiune încheiat la data de 23

noiembrie 2005 între I.M., în calitate de cedent și

I.I., în

calitate

de cesionar, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind

obligarea O.S.I.M. la radierea

înscrierii cesiunii, dispunându-se și

obligarea pârâților la 39 lei cheltuieli de judecată

către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că, contractul

de cesiune fiind

perfectat de părți cu

titlu gratuit este supus regulilor de formare prevăzute de Codul civil pentru

contractul de donație, caz în care

pentru

însăși validitatea convenției, sub sancțiunea nulității, este cerută

forma autentică a actului încheiat. Lipsa formei

autentice a contractului

de cesiune cu titlu gratuit este sancționată cu

nulitatea absolută, iar

actul juridic

încheiat între părți nu a îmbrăcat forma autentică, motiv

pentru care s-a constatat nulitatea absolută a

acestuia.

Î

mpotriva acestei sentințe au

declarat apel parații invocând ca

motive de nelegalitate și netemeinicie, lipsa

interesului legitim al

reclamantei în promovarea acțiunii vizând constatarea nulității actului

prin care s-a transmis un drept

real de proprietate intelectuală asupra

unei

masuri între pârâți; s-a mai susținut, de asemenea și

inadmisibilitatea acțiunii, în condițiile neexercitării acțiunii

prealabile

prevăzute de art. 80 alin.

(2) din Legea nr. 84/1998. Pe fond s-a reținut că,

contractul dintre

părți are caracterul convenit de acestea, conform

art. 969 C. civ., instanța neputând interpreta caracterul actului

juridic

decât în conformitate cu voința părților. Cum legea specială nu

face

nici o mențiune cu privire la

existența unei anumite forme ad validitatem

a contractelor referitoare

la transmiterea dreptului de proprietate

asupra

unei măsuri, aceasta urmează regimul prevăzut pentru orice

tranzacție

comercială, respectiv forma scrisă.

Singura condiție ad validitatem constă în

înregistrarea cesiunii la

O.S.I.M. și

publicarea acestei cesiuni în Buletinul Oficiului de Proprietate Industrială.

Curtea de Apel București, secția a

IX-

a civilă,

prin decizia

civilă nr. 81 A pronunțată la

23 aprilie 2009 a respins ca nefondate

apelurile declarate de pârâți.

In considerentele deciziei s-a reținut că

intimata-reclamantă are

interes și

calitate procesuală activă pentru promovarea cererii de chemare în judecată,

interes ce îndeplinește toate însușirile legale

pentru a nu pune în mișcare în mod inutil aparatul judiciar, aceasta

urmând lămurirea situației juridice reale, actuale

a mărcii „O.S.

", situație ce a

înregistrat o dinamică accentuată.

S-a mai reținut de asemenea că excepțiile

prematurității și

inadmisibilității

cererii de chemare în judecată, invocată de apelanți, nu

sunt fondate și că a fost corect soluționată pe fond.

Î

mpotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs

pârâții

I.I., I.M., invocând incidența

dispozițiilor art. 304

1

și art. 304

pct. 4, 7 și 9 C. proc.

civ.

Intimata SC O.S. SRL a răspuns la

motivele de recurs prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Recurenții I.I. și I.M. au depus la dosar

declarații

autentificate

prin care arată că renunță la judecata recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte a constatat

următoarele:

Principiul disponibilității procesuale conferă

părților dreptul de a

se desista de la

judecată ori de a renunța la dreptul subiectiv, iar

pârâtului posibilitatea de a achiesa la pretențiile reclamantului sau

chiar

la hotărârea pronunțată împotriva

sa.

De asemenea, părțile pot pune capăt procesului

civil printr-o

tranzacție.

In sistemul nostru procesual, desistarea

reclamantului îmbracă două forme: renunțarea la judecată și renunțarea la

dreptul subiectiv

dedus judecății.

Toate incidentele menționate se înfățișează ca acte

de dispoziție

ale

părților. De aceea ele trebuie făcute de partea în cauză sau prin

mandatar cu procură specială.

Renunțarea se poate produce în orice moment procesual și în orice proces

civil.

Cu toate acestea, dacă renunțarea la judecată

intervine după comunicarea cererii, instanța la cererea părții potrivnice, va

obliga la

cheltuieli de judecată.

Renunțarea la judecată este reglementată de

dispozițiile art. 246 alin. (1)

C. proc.

civ.

In

cauza pendinte, recurenții-pârâți, după comunicarea cererilor

de recurs

contra intimatei-reclamante, prin declarații autentificate

făcute personal sau prin mandatar cu procură

specială au arătat că

renunță la judecata cererilor de recurs.

Or, având în vedere principiul disponibilității

procesuale, precum

și

prevederile art. 246 alin. (1) C. proc. civ. care disciplinează că renunțarea

se poate produce în orice moment procesual, deci și în faza

recursului, cum este în speța

supusă analizei, instanța va lua act de

retragerea recursurilor declarate de pârâții I.I. și I.M.

împotriva deciziei civile nr. 81/A din 23 august 2009 pronunțată de

Curtea de Apel București.

Având în vedere că renunțarea prin declarații

autentificate, s-a făcut după comunicarea cererilor de recurs, se va face și

aplicarea

dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursurilor declarate de pârâții I.I.

și I.M. împotriva deciziei nr. 81/A din 23 aprilie 2009 a Curții de

Apel București, secția a 9-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Obligă pe recurenți la plata sumei de

3674,70 lei cheltuieli de

judecată către

intimata SC O.S. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 iunie 2010.