Decizia nr. 100/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2013, la data de 21.08.2013, reclamantul A., în calitate de administrator al societății B. SRL, a formulat, în contradictoriu cu pârâții SC C. SRL și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, acțiune în anulare împotriva mărcii "x", având nr. de depozit x, publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. x/2013, pentru clasa de produse (30) și, pe cale de consecință, admiterea cererii de anulare de la înregistrare a mărcii "x", astfel cum a fost dispus în favoarea societății C. SRL Pârâta SC C. SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant ca neîntemeiată. De asemenea, pârâta a depus cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamantul A., Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și cu D-na D. solicitând anularea mărcii combinate "x", identificată prin nr. depozit x, marca înregistrată la Oficiul de stat pentru Invenții și Mărci pentru clasele de produse (30) (35) și (39); anularea contractului de cesiune din data de 18.01.2013 încheiat între A., în calitate de cesionar, și D., în calitate de cedent; radierea mărcii combinate "x simigerie", având nr. de depozit x din Registrul Național al Mărcilor, ca urmare a înregistrării mărcii reclamantului cu rea-credință. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2013, la data de 21.08.2013, reclamantul A., în calitate de administrator al societății B. SRL, a formulat, în contradictoriu cu pârâții SC C. SRL și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice acțiune în anulare împotriva mărcii "E." având nr. de depozit x, publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. x/2013, pentru clasa de produse (30) și, pe cale de consecință, a solicitat admiterea cererii de anulare de la înregistrare a mărcii "E.", astfel cum a fost dispus în favoarea societății C. SRL Pârâta SC C. SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de A., prin care se cere anularea înregistrării mărcii "E.". Pe calea cererii reconvenționale a solicitat anularea mărcii combinate "x", identificată prin nr. depozit x, marcă înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci pentru clasele de produse (30) (35) și (39); anularea contractului de cesiune din data de 18.01.2013 încheiat între A., în calitate de cesionar, și D., în calitate de cedent; radierea mărcii combinate "x simigerie", având nr. de depozit x din Registrul Național al Mărcilor. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 13.08.2013 sub nr. x/2013, reclamanta SC B. SRL a chemat în judecată pârâtele SC C. SRL, F. și G. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la încetarea săvârșirii actelor de concurență neloială în detrimentul reclamantei; obligarea pârâților la încetarea desfășurării activității de producție și comercializare a produselor de patiserie marca "x" prin practicarea unui preț de ruinare, sub sancțiunea aplicării unei penalități în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere; închiderea punctului de lucru al SC C. SRL din București și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată; Pârâta SC C. SRL a depus întâmpinare față de cererea de chemare în judecată formulată de către SC B. SRL, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată. Cauzele au fost conexate.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin Sentința nr. 986 din 13.07.2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților F. și G. în acțiunea principală și s-au respins, ca neîntemeiate, atât acțiunea principală formulată de reclamanții B. SRL și A. în contradictoriu cu pârâții SC C., F. și G., cât și acțiunea principală din dosarul conex nr. x/2013 având ca obiect cererea de anulare a mărcii E., înregistrată de pârâta C. Totodată, s-a admis cererea reconvențională din dosarul conex - nr. x/2013 și s-a dispus: anularea înregistrării mărcii x, având nr. de depozit x pentru produsele și serviciile din clasele 30, 35 și 39 și anularea actului de cesiune totală a mărcii x nr. x, cu nr. de depozit x făcută de D., către A.. S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea conexă din Dosarul nr. x/2013 având ca obiect anularea înregistrării mărcii x.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 577A din 16.05.2018, a respins cererile de aplicare a amenzii judiciare formulate de apelanți și intimați, ca neîntemeiate; a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți SC B. SRL, prin lichidator judiciar H., și A. împotriva Sentinței nr. 986 din 13.07.2016 și împotriva tuturor încheierilor de ședință pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC C. S.R.L, F., G. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, și cu intervenienta accesorie SC I. SRL Intervenienta accesorie SC I. SRL a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 577A din 16.05.2018, solicitând ca instanța să se pronunțe și asupra cererii de intervenție accesorie depusă de această societate. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 879A din 05.09.2018, a admis cererea de completare a dispozitivului, dispunând completarea dispozitivului Deciziei nr. 577A din 16.05.2018, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie formulată de I. SRL

Calea de atac formulată în cauză Împotriva Deciziei nr. 577A din 16 mai 2018, a încheierii din 19.04.2018 și a tuturor încheierilor pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2013 au formulat recurs reclamantul A. iar pârâta D. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 577A din 16 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. A. Prin cererea de recurs formulată de reclamantul A. la data de 15 iunie 2018 se arată în esență că recursul vizează încheierea din 19 aprilie 2018, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a domnului judecător J. și Decizia nr. 577A din 16 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Se arată că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, anume art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ. Reclamantul-recurent învederează că instanța a respins cererea de recuzare cu toate că erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ. domnul judecător J. și-a exprimat părerea cu privire la soluția din prezenta cauză prin Decizia nr. 28A din 16 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, existând totodată îndoieli serioase cu privire la imparțialitatea sa, însăși soluția pronunțată de respingere a apelului confirmând faptul că susținerile din cererea de recuzare erau întemeiate. Se arată că, analizând obiectul dosarelor nr. x/2013 și y/2013, se observă faptul că se pune în discuție legitimitatea înregistrării și folosirii acelorași mărci, litigiile purtându-se între aceleași părți. Recurentul menționează că însuși domnul judecător J. a considerat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 41 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ., declarând la data de 14 martie 2018 că înțelege să se abțină de la judecarea apelului. Se mai arată că, prin respingerea cererii de recuzare, au fost încălcate și prevederile art. 124 alin. (2) din Constituție, prevederile art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, care circumstanțiază într-o manieră specifică principiul dreptului la un proces echitabil din perspectiva dreptului la un tribunal imparțial, făcând referire la dispozițiile art. 71 din Legea nr. 161/2003, precum și la dispozițiile art. 10 din C. deontologic al magistraților și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. O altă critică vizează faptul că încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, reclamantul arătând că, deși a invocat nenumărate argumente în cererea de recuzare, instanța s-a limitat la a menționa că "dl. judecător J. nu și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția din prezenta cauză, instanța analizând dreptul, iar nu valabilitatea înregistrării mărcilor". Reclamantul precizează și că doamna judecător K. și domnul judecător J. au formulat la data de 5 iunie 2018 cereri de abținere de la soluționarea Dosarului nr. x/2016, având în vedere soluția pronunțată în prezentul dosar, prin încheierea din 5 iunie 2018 fiind admise respectivele cereri de abținere. B. Cererea de recurs formulată de reclamantul A. la data de 5 iulie 2018 vizează Decizia nr. 577A din 16 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, încheierea din 19 aprilie 2018, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a domnului judecător J., precum și toate încheierile pronunțate de instanța de apel. În prima parte a cererii sunt expuse criticile referitoare la încheierea din 19 aprilie 2018, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a domnului judecător J., critici menționate și în cererea de recurs depusă la data de 15 iunie 2018. În a doua parte a cererii de recurs sunt înfățișate criticile referitoare la Decizia nr. 577A din 16.05.2018. Recurentul susține că instanța care a pronunțat Decizia nr. 577A din 16.05.2018 nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale, pentru că din completul de judecată a făcut parte și domnul judecător J., care era incompatibil, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ. Un alt motiv de recurs vizează faptul că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ori cuprinde motive străine de natura cauzei. Recurentul arată că, în speță, cu toate că a formulat și dezvoltat critici cu privire la nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate atât prin apelul depus, cât și în cuprinsul concluziilor orale, acestea nu au fost avute în vedere de instanța de apel. Instanța de apel a reținut că apelul reclamanților este foarte sumar argumentat, recurentul arătând că apelul său motivat are un cuprins de 10 pagini. În al doilea rând, se susține că instanța de apel nu a avut în vedere prevederile art. 476 C. proc. civ., referitoare la efectul devolutiv al apelului. În continuare se arată că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Recurentul învederează că marca x a fost înregistrată cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente. Se face trimitere la prevederile art. 8 din Legea nr. 84/1998, potrivit cărora dreptul la marcă aparține solicitantului care a depus primul, în condițiile legii, cererea de înregistrare a mărcii, precum și la dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 30 din același act normativ. Recurentul mai arată că dreptul la marcă a fost dobândit inițial de D., titulara cererii de înregistrare nr. x din 20.06.2012, iar ulterior dreptul asupra mărcii a fost transmis către acesta, ca urmare a încheierii, la data de 18.01.2013, a contractului de cesiune a mărcii, concluzionând în sensul că există o anterioritate a drepturilor sale asupra mărcii x. Totodată, se susține că marca x a fost înregistrată cu bună-credință, intimații C. SRL, F. și G. fiind cei care, încă de la începutul relațiilor dintre aceștia și recurent, au manifestat rea-credință. Imediat după înregistrarea mărcii x, pentru a produce confuzie cu produsele comercializate sub egida acestei mărci, se arată că C. SRL a solicitat în mod fraudulos înregistrarea mărcilor x, E. și x, folosindu-se abuziv de denumirea L., pentru a crea confuzie în rândul consumatorilor. Recurentul învederează că intimații au depus spre înregistrare, în mod abuziv și fraudulos, și alte mărci asupra cărora alte persoane fizice și/sau juridice dețin drepturi conferite de Legea nr. 84/1998, aspect ce se arată că rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. O altă critică este în sensul că instanța de apel nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză. Față de faptul că instanța de apel a reținut că D. nu poate invoca buna credință la data înregistrării mărcii, având în vedere relațiile pe care le avea la data înregistrării mărcii cu reclamantul, se arată că cererea de înregistrare a mărcii x a fost depusă la O.S.I.M. de către D. la data de 20 iunie 2012, iar societatea I. SRL, având ca asociați pe A. și M. a fost înființată la sfârșitul lunii septembrie 2012. Se susține că reiese din cele anterior expuse că la momentul înregistrării mărcii între A. și D. nu exista nici un fel de înțelegere sau relație, iar instanța de apel a reținut în mod eronat că operațiunea de înregistrare a mărcii dovedește un demers ocult. Se mai arată că marca x nu era notorie la data depozitului reglementar (20.06.2012) iar marca x a fost admisă spre înregistrare cu încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 84/1998. Astfel, față de împrejurarea că C. SRL nu deține un atestat de produs tradițional și nu figurează în registrul de atestare cu un astfel de produs, se apreciază că rezultă că nu are dreptul de a afirma că acest produs de patiserie are această calitate. Folosirea mărcii x ar induce în eroare consumatorii cu privire la calitatea produsului, motiv pentru care consideră recurentul că se impune anularea acestei mărci. Un alt motiv de recurs vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, făcând referire la soluționarea apelului în lipsa unei părți care nu a fost legal citată, anume D. care a avut calitatea de pârât în proces. C. Prin cererea de recurs formulată de pârâta D. este invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Pârâta învederează că nu a fost legal citată de instanța de apel la niciun termen de judecată și nu a fost prezentă nici la termenul când a avut loc judecata. Învederează că a devenit parte în prezentul dosar ca urmare a conexării dosarelor nr. x/2013 și y/2013 Se arată că încălcarea regulilor de procedură referitoare la citare, anume art. 153 C. proc. civ., atrage sancțiunea nulității.

Apărările formulate în cauză Intimații C. SRL, G. și F. au formulat și depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de reclamantul A., precum și respingerea recursului declarat de pârâta D., în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat. A fost invocată inadmisibilitatea recursului formulat de pârâta D., prin raportare la prevederile art. 459 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., arătându-se că recursul nu poate fi exercitat omisso medio, în speță pârâta neînțelegând să atace cu apel hotărârea pronunțată de instanța de fond, Tribunalul București.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 26 noiembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 577A din data de 16 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, și de pârâta D. împotriva aceleiași decizii. S-a reținut că nu sunt întemeiate apărările intimaților C. SRL, G. și F. privind inadmisibilitatea recursului declarat de pârâta D. pentru considerentele expuse prin raport, anume că motivele de recurs formulate de această parte vizează neregularități ale unor acte procedurale săvârșite în faza apelului, astfel că nu pot fi privite drept critici formulate omisso medio. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta D. sunt fondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Se va examina cu prioritate critica prezentă în ambele recursuri vizând încălcarea dispozițiilor de procedură privitoare la citarea părților, cu referire la necitarea în apel a pârâtei D., care nu a fost prezentă nici la termenul când a avut loc judecata. Potrivit art. 153 alin. (1) C. proc. civ.: "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel". Dispozițiile legale evocate sunt de natură a asigura respectarea unora dintre principiile fundamentale ale procedurii judiciare, anume contradictorialitatea, respectarea dreptului la apărare și egalitatea părților, principii care sunt consacrate prin art. 8, 13 și 14 din C. proc. civ. În adevăr, doar în măsura în care părțile cunosc data și locul judecății ele sunt puse într-o situație de egalitate; își pot pregăti apărarea pentru ca apoi să prezinte în contradictoriu și într-o ședință publică împrejurările de fapt și de drept de care depinde soluționarea cauzei. La rândul său, art. 153 alin. (2) C. proc. civ. obligă instanța să verifice dacă părțile au fost legal citate și să dispună amânarea cauzei ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege. Această obligație este impusă sub sancțiunea nulității actelor de procedură întocmite în cauză. Dispozițiile procedurale privitoare la citarea părților au un caracter imperativ, încălcarea lor fiind sancționată, potrivit prevederilor art. 175 alin. (2) C. proc. civ., cu anularea actului de procedură întocmit în atare condiții. Dacă litigiul s-a soluționat în lipsa unei părți, necitată în conformitate cu dispozițiile legale, respectiva parte este îndreptățită să solicite anularea/desființarea hotărârii, vătămarea fiind prezumată, fiind vorba de o nulitate expresă. Or, în speță, cu încălcarea dispozițiilor procedurale mai sus enunțate, instanța de apel a procedat la soluționarea cauzei în lipsa pârâtei D., ce nu a fost citată pentru nici unul din termenele fixate în apel. Procedând în atare mod, cu neobservarea formelor legale, prin încălcarea regulilor de desfășurare a procesului civil, instanța de apel a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin reluarea judecății în condiții de procedură legal îndeplinită și refacerea astfel a actului procedural jurisdicțional. Dispozițiile art. 153 alin. (2) C. proc. civ. obligă instanța ca, în cazul în care la termenul fixat pentru judecată partea nu se prezintă, deoarece, prin ipoteză, nu a fost citată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, să amâne judecata cauzei. Față de această dispoziție, vătămarea părții neregulat citate și care a fost judecată în lipsă este presupusă (existând imposibilitatea de a se apăra în cauză) și nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Nu poate fi primită apărarea intimaților, în sensul că nu s-ar fi produs recurentei pârâte vreo vătămare, prin necitarea în apel, raportat la faptul că această parte nu declarase calea de atac a apelului, dat fiind faptul că exercitarea dreptului la apărare este conferită de legiuitor fără vreo deosebire după poziția procesuală în care partea stă în proces. De asemenea, vătămarea invocată de pârâta-recurentă apare ca fiind justificată și prin împrejurarea că aceasta putea formula, în condițiile legii, excepții de ordine publică sau chiar apel incident ori apel provocat, lipsa unui apel principal nefiind astfel un impediment absolut de a susține în etapa apelului demersuri procedurale apte a-i permite valorificarea propriilor drepturi (drepturi grefate pe contractul de cesiune anulat prin hotărârea primei instanțe). În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 577A din data de 16 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, și de pârâta D. împotriva aceleiași decizii, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Față de viciul nulității actelor de procedură ce au fost efectuate la judecata în apel, viciu care afectează inclusiv decizia prin care a fost soluționată calea de atac, devine de prisos a analiza celelalte critici formulate, acestea urmând a fi avute în vedere ca apărări cu ocazia rejudecării.