ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 98/2020

Asupra recursurilor de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 02.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a chemat în judecată pârâtele C. S.R.L. și debitoarea B. S.R.L, cu citarea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.), solicitând anularea Contractului de cesiune nr. x din 22.12.2016, cu obligarea C. S.R.L. la restituirea în patrimoniul B. S.R.L. a mărcilor "D.", "D.", "D.", "D.".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 117 și următoarele din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 6302 din 05 noiembrie 2018, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes invocată de pârâta-reclamantă C. S.R.L., a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiunea în anularea contractului de cesiune nr. x/22.12.2016 formulată de reclamantul A. și a respins ca rămasă fără obiect, cererea reconvențională.

Împotriva sentinței primei instanțe, A., în calitate de administrator judiciar al B. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, cu privire la acțiunea introductivă, anularea Contractului de cesiune nr. x din 22 decembrie 2016 înregistrat la OSIM sub nr. x din 27 decembrie 2016, obligarea C. S.R.L. la restituirea în patrimoniul B. S.R.L. a mărcilor "D.", "D.", "D.", "D." înregistrate sub numerele x, iar, cu privire la cererea reconvențională, admiterea cererii și înscrierea creanței în cuantum de 1.323.014,55 RON în categoria creanțelor prevăzute de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014.

Împotriva aceleiași sentințe, C. S.R.L. a formulat apel incident, prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, exclusiv în ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei de interes invocată de societatea în cauză, și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată promovată de A., ca lipsită de interes, precum și obligarea intimatului-apelant A. la plata cheltuielilor ocazionate în apel.

La data de 10 septembrie 2019, atât petenta E., cât și petenții F., G., respectiv H. au formulat cereri de intervenție accesorie în fața Curții de Apel București, secția a VI-a civilă prin care au arătat că înțeleg să susțină poziția procesuală a C. S.R.L.

Prin încheierea de ședință din 06 noiembrie 2019, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibile cererile de intervenție accesorie formulate de E., F., G. și H. și a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta I. S.A., judecata apelului fiind amânată pentru termenul din 04 decembrie 2019.

Împotriva încheierii din 06 noiembrie 2019, atât apelanta-pârâtă C. S.R.L., cât și terții intervenienți F., G. și H. au formulat recurs, prin care au solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea admiterii în principiu a cererilor de intervenție accesorie formulate în sprijinul apărărilor societății C. S.R.L.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă C. S.R.L. a susținut că, prin încheierea atacată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu referire la interesul intervenienților de a interveni în cauză, recurenta consideră că în mod eronat acestea au fost respinse ca inadmisibile, cu toate că interesul acestora este justificat de faptul că intervenienții au calitatea de redactori și colaboratori ai publicației "D.", fiind, astfel, interesați în mod direct de editarea și difuzarea în continuare a publicației în bune condiții și cu respectarea deplină a dreptului la liberă exprimare și la informarea completă și corectă a opiniei publice.

În sprijinul susținerii sale și pentru înțelegerea demersului intervenienților, autoarea recursului evocă istoria ziarului de la fondarea acestuia din anul 1877, amintind colaboratorii de prestigiu ai publicației de-a lungul timpului, concluzionând că ziarul "D." e o publicație care a făcut istorie.

În concret, autoarea recursului consideră că admiterea cererii administratorului judiciar al B. S.R.L. de anulare a contractului de cesiune, cu consecința întoarcerii mărcilor în patrimoniul unei societăți în faliment și fără fonduri proprii ar avea ca efect nu doar imposibilitatea editării și difuzării ziarului "D." și, implicit, dispariția lui de pe piața media după 142 de ani, ci și dispariția acestor valori și orientări publicistice care au fost atât de importante pentru dezvoltarea și menținerea democrației în România.

Totodată, recurenta C. S.R.L. învederează că respingerea cererilor de intervenție accesorie în sprijinul propriilor apărări, concomitent cu admiterea cererii de intervenție formulată de I. S.A., prin lichidator judiciar, echivalează cu o inegalitate de tratament la adresa sa în raport cu apelanta A., cu încălcarea prevederilor art. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenții F., G. și H. invocă același temei de drept, respectiv art. 488 pct. 5 C. proc. civ., dezvoltând argumente identice cu cele prezentate de societatea C. S.R.L. în memoriul său de recurs.

Prin concluziile scrise depuse la termenul din 21 ianuarie 2020, recurenții intervenienți F., G., H. și recurenta intimată C. S.R.L. au reiterat solicitarea de admitere a recursurilor, considerând că aspectele invocate, respectiv editarea și vânzarea în continuare a publicației în bune condiții și cu respectarea deplină a dreptului de exprimare, au fost apreciate de instanța de apel ca fiind chestiuni incerte și fără legătură directă cu rezultatul procesului, iar readucerea dreptului asupra mărcii în patrimoniul falitei nu este de natură a afecta în mod direct, prin ea însăși, situația publicației și a jurnaliștilor/redactorior săi.

Astfel, pornind de la condiția interesului terțului de a interveni într-o cauză, recurenții consideră că, în cauza de față, drepturile terților (jurnaliștii) care au dorit să intervină sunt conexe cu situația juridică dedusă judecății și se referă la continuarea publicării de articole și investigații în ziarul D., în bune condiții.

Cu referire la argumentația instanței de apel, autorii recursurilor afirmă că instanța a omis să constate legătura evidentă între rezultatul/deznodământul litigiului, pe de o parte, și prejudiciul pe care l-ar încerca intervenienții în cazul în care acțiunea de anulare a contractului de cesiune ar fi admisă, iar mărcile D. s-ar întoarce în patrimoniul debitoarei falite.

Pornind de la motivarea soluției de respingere a cererii de intervenție a instanței de apel care a arătat că toate aspectele invocate de intervenienți în legătură cu interesul de a interveni în cauză nu sunt în legătură directă cu rezultatul procesului, ci ar avea în vedere aspecte ulterioare și cu caracter incert legate de situația publicației după reîntoarcerea mărcii în patrimoniul debitoarei, recurenții susțin că, pentru îndeplinirea condiției legale privind interesul de a interveni, nu este vizat un prejudiciu cert, pe care l-a suferit intervenientul, ci unul pe care încearcă să îl evite tocmai prin intervenția sa în proces.

În același timp, analizând considerentul instanței de apel conform căruia simpla readucere a dreptului asupra mărcii în patrimoniul debitoarei nu este de natură a afecta, în mod direct, prin ea însăși, situația publicației și a jurnaliștilor săi, recurenții afirmă că acesta omite un aspect esențial, și anume că mărcile vor fi readuse în patrimoniul unei falite, nu în patrimoniul unei societăți care își poate desfășura în mod liber activitatea.

Față de cele evocate mai sus, recurenții subliniază că, odată cu intrarea în faliment, activitatea debitoarei este limitată exclusiv la scopul lichidării, fără a mai avea dreptul de a desfășura activități care să exceadă acestui scop.

În acest sens, se arată că, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, la data intrării în faliment, societatea este dizolvată, astfel încât, personalitatea juridică a societății în faliment este limitată la actele lichidării, debitoarea în faliment fiind în imposibilitate juridică de a mai utiliza marca.

În completarea celor mai sus redate, recurenții fac trimitere la informațiile publicate pe portalul instanțelor, în dosarul nr. x/2017, din care reiese că judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei B. S.R.L. la data de 18 martie 2019, hotărârea fiind definitivă.

În concluzie, recurenții afirmă că o eventuală soluție de admitere a acțiunii, cu consecința readucerii mărcilor în patrimoniul debitoarei falite, nu se va limita la anularea contractului de cesiune și la repunerea părților în situația anterioară, o astfel de situație nemaiputând exista în condițiile în care debitoarea este în faliment, aspect de natură a afecta în mod direct atât publicația, cât și jurnaliștii.

Prin urmare, interesul propriu al intervenienților rezidă în posibilitatea de a-și continua activitatea în calitățile pe care le au, în cadrul publicației editată sub marca respectivă, dată fiind calitatea acestora de redactori și colaboratori ai publicației.

În plus, contrar afirmațiilor instanței de apel, în măsura admiterii cererii reclamantului și a întoarcerii dreptului asupra mărcii în patrimoniul falitei, interesul afirmat de intervenienți este în directă legătură cu rezultatul procesului, imposibilitatea utilizării mărcii de către recurenta C. S.R.L. fiind o consecință imediată ce va antrena și încetarea raporturilor cu intervenienții în baza cărora aceștia își desfășoară activitatea în cadrul publicației, ceea ce, în opinia autorilor recursului face dovada unui interes actual.

Având în vedere exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii din 6 noiembrie 2019, la termenul din 04 decembrie 2019, Curtea de Apel București a constatat suspendată judecata apelului până la soluționarea recursurilor declarate împotriva încheierii din 06 noiembrie 2019.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenții susțin, în esență, că terții intervenienți justifică un interes propriu și personal în susținerea apărărilor apelantei-pârâte C. S.R.L. în cauza ce formează obiectul dosarului aflat, în apel, pe rolul Curții de Apel București. Astfel, autorii recursului învederează că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat ca fiind inadmisibile cererile de intervenție accesorie formulate în sprijinul apărărilor părții pentru care inițiaseră respectivul demers, fiind în mod eronat aplicate dispozițiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile din cererea de recurs se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii în cazul în care instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Referitor la aceste critici, instanța supremă constată că, prin acțiunea inițiată în fața Tribunalului București, secția a VII-a civilă, recurenta-pârâtă C. S.R.L. a fost chemată în judecată pentru anularea Contractului de cesiune nr. x din 22 decembrie 2016, cu obligarea C. S.R.L. la restituirea în patrimoniul B. S.R.L. a mărcilor "D.", "D.", "D.", "D.".

Fiind respinsă în primă fază procesuală cererea de chemare în judecată, reclamantul a formulat apel, urmat de apelul incident declarat de pârâta C. S.R.L. În cursul judecării apelurilor, recurenții F., G. și H. au înțeles să formuleze cereri de intervenție accesorie în sprijinul apărărilor autoarei apelului incident, cereri respinse ca inadmisibile prin încheierea din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

În examinarea existenței interesului recurenților-intervenienți, Înalta Curte reține că aceștia își desfășoară activitatea de jurnaliști la o publicație editată sub o marcă cesionată recurentei-pârâte C. S.R.L. prin Contractul de cesiune nr. x din 22 decembrie 2016 înregistrat la O.S.I.M. sub nr. Kb3930 din 27.12.2016, prin care B. S.R.L. a transmis dreptul de proprietate al mărcilor pentru un preț de 1.058.411 RON (fără T.V.A.).

Având în vedere că obiectul litigiului de față îl reprezintă marca publicației sub egida căreia intervenienții publică articole în calitate de redactori și colaboratori ai ziarului, aceștia au intervenit în proces invocând o temere justificată de eventualitatea întoarcerii mărcii în patrimoniul debitoarei pârâte B. S.R.L., aflată în faliment, situație care, în cele din urmă s-ar putea repercuta asupra politicii editoriale și a independenței pe care jurnaliștii intervenienți și-o doresc.

Cu toate acestea, instanța de apel a constatat că interesul invocat nu este unul personal și actual, considerând că autorii cererii de intervenție accesorie nu afirmă un interes propriu, în legătură directă cu soluția ce urmează a se pronunța în dosarul de apel, ci toate argumentele invocate au în vedere aspecte ulterioare și cu caracter incert legate de situația publicației după reîntoarcerea mărcii în patrimoniul debitoarei.

Înalta Curte are în vedere că intervenția accesorie se face cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru orice cerere care se adresează justiției, dar și faptul că, prin intermediul intervenției accesorii, terțul nu promovează în justiție o pretenție proprie, distinctă de aceea a părții în favoarea căreia a intervenit. Terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să își justifice interesul său propriu, legitim și actual în participarea la judecata procesului.

Așadar, Înalta Curte constată că sfera noțiunii de interes personal nu se referă doar la un interes pur patrimonial, ci include și posibilitatea anticipării unui prejudiciu nepatrimonial sau chiar a unui dezavantaj pentru persoanele care apelează la acest mecanism procesual.

Totodată, Înalta Curte reține că, față de dispozițiile art. 33 teza a II-a din C. proc. civ. referitoare la condiția interesului, acestea nu impun existența unui interes născut și actual, astfel încât, instanța de apel nu trebuia să analizeze interesul autorilor intervenției accesorii doar prin prisma unui interes născut și actual, o astfel de cerere putând fi formulată și cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Or, având în vedere că, în cazul de față, autorii cererilor de intervenție justifică atât un interes personal reprezentat de calitatea de colaboratori ai ziarului sub egida căruia aceștia publică articole, al căror viitor publicistic ar putea fi afectat de eventualitatea în care marca ziarului D. s-ar întoarce în patrimoniul unei societăți în faliment, demersul acestora nu trebuie analizat prin prisma unui interes născut și actual, ci al unui interes inițiat în scop preventiv, pentru a preîntâmpina producerea unor consecințe care s-ar putea repercuta inclusiv asupra activității publicistice și a calității actului jurnalistic.

Așa fiind, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va casa în parte încheierea atacată și va trimite cererile de intervenție accesorie formulate de F., G. și H. spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții-intervenienți F., G. și H. și de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează în parte încheierea atacată și trimite cererile de intervenție accesorie formulate de F., G. și H. spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2020.