ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2020

HOTĂRÂRE

11.03.2020

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 11 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 05 octombrie 2018, pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată prin cererea depusă la data de 19 noiembrie 2018, reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L., prin lichidator judiciar CII D. și prin administrator special E. S.R.L., Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și F., a solicitat repunerea părților în situația anterioară, ca urmare a anulării contractului de cesiune marcă nr. x/08.12.2015, a deciziei OSIM nr. x/07.06.2016 și a Deciziei OSIM nr. x/07.06.2016, în sensul obligării pârâtului OSIM să procedeze la reînscrierea mărcilor "G." nr. x și "H." nr. x, astfel cum existau la data cesiunii anulate.

1.2. Prin sentința civilă nr. 712 din 07 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale a acestei secții, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unui complet specializat în materie de proprietate intelectuală din cadrul secțiilor III - V ale Tribunalului București.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 19 martie 2019, sub nr. x/2018**.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 1461 din 20 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secțiile de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul București a reținut că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâtului OSIM, autoritate publică centrală, de a soluționa o cerere referitoare la un interes legitim al reclamantei, fiind incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința civilă nr. 834 din 22 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că cererea de repunere în situația anterioară, în sensul reînscrierii de către pârâtul OSIM a mărcilor în litigiu, reprezintă o măsură reparatorie subsecventă acțiunii în anularea contractului de cesiune și a deciziilor emise de OSIM, iar competența de soluționare a cauzei aparține instanței specializate potrivit Legii nr. 84/1998, respectiv Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a III-a civilă, pentru următoarele considerente:

Problema care a generat conflictul de competență în cauză este subsumată concursului dintre dispozițiile legii speciale în materia protecției dreptului la marcă, Legea nr. 84/1998 și dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În motivarea hotărârii de declinare a competenței, Tribunalul București s-a raportat la calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, asimilând refuzul acestei autorități de reînscriere a mărcilor în registrul special unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere, în condițiile art. 2 alin. (1) lit. (i) din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, Curtea de Apel București a avut în vedere specificul acțiunii deduse judecății, constatând incidența dispozițiilor Legii nr. 84/1998, în raport de care competența de soluționare a cauzelor vizând dreptul la marcă aparține Tribunalului București.

Această din urmă instanță a stabilit în mod corect instanța competentă material să soluționeze prezenta cauză, în raport de pretențiile reclamantului din cererea de chemare în judecată și de dispozițiile legale aplicabile litigiului.

Înalta Curte reține că, deși Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci este un organ al administrației publice centrale, conform art. 96 din Legea nr. 84/1998, actele emise de acest pârât în exercitarea atribuțiilor legale ce-i revin, respectiv asigurarea protecției mărcilor și indicațiilor geografice pe teritoriul României, sunt supuse controlului judiciar în condițiile prevăzute de acest act normativ, iar nu în condițiile contenciosului administrativ prevăzut de Legea nr. 554/2004. În acest sens, vor fi avute în vedere și dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Aceste argumente sunt aplicabile și pentru situația în care OSIM refuză, în mod nejustificat, să soluționeze o cerere formulată de orice persoană interesată în condițiile Legii nr. 84/1998, legea specială fiind aplicabilă în toate cazurile în care se pune în discuție protecția dreptului la marcă.

Pe cale de consecință, în măsura în care litigiul dedus judecății se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 84/1998, reclamantul urmărind să asigure sau să prezerve protecția legală asupra unei mărci, această împrejurare va atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, atât din punct de vedere material, cât și teritorial, având în vedere dispozițiile art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (1), art. 53 alin. (1), art. 54, art. 60, art. 71, art. 85, art. 88 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Aplicând aceste considerente de ordin teoretic la speța de față, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat repunerea părților în situația anterioară, ca urmare a anulării contractului de cesiune marcă și a deciziilor OSIM nr. x/07.06.2016 și nr. x/07.06.2016, prin sentința civilă nr. 4939 din 20.09.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

În acest sens, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului OSIM la reînscrierea mărcilor în litigiu în registrul special, cu titlu de repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de cesiune, scopul urmărit de reclamantă fiind acela de a obține recunoașterea și protecția drepturilor debitoarei aflate în insolvență asupra mărcilor în litigiu. Întrucât pretențiile reclamantei privesc modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor specifice ce revin OSIM conform Legii nr. 84/1998, în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 554/2004, care sunt înlăturate de la aplicare de existența legii speciale.

În ceea ce privește argumentul Tribunalului București, secția a III-a civilă, în sensul că reclamanta nu a recurs, în prealabil, la procedura administrativă reglementată de art. 86 și următoarele din Legea nr. 84/1998, Înalta Curte constată că această împrejurare nu are relevanță în stabilirea competenței instanței de judecată, ceea ce interesează fiind doar legea aplicabilă litigiului, pe care judecătorul o stabilește în condițiile art. 22 alin. (1) C. proc. civ., conform pretențiilor și scopului urmărit de reclamantă prin promovarea cererii de chemare în judecată, chiar în condițiile indicării de către aceasta a unui temei de drept eronat sau insuficient.

De altfel, procedura administrativă reglementată de art. 86 și următoarele din Legea nr. 84/1998 privește înregistrarea mărcilor, prin definiție a unor mărci noi, pe când în speța de față se solicită reînscrierea unor mărci a căror înregistrare a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească.

Înalta Curte mai reține că prezentul litigiu are o configurație atipică, datorită litigiilor purtate anterior, ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2017, având ca obiect cererea reclamantei de anulare a contractului de cesiune mărci și a deciziilor OSIM subsecvente, soluționat de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, precum și a dosarului nr. x/2017, având ca obiect anularea înregistrării celor două mărci, litigiu judecat fără participarea reclamantei din prezenta cauză, soluționat de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Se are în vedere împrejurarea că reclamanta nu a formulat cererea de repunere a părților în situația anterioară ca un capăt de cerere accesoriu în dosarul nr. x/2017, caz în care, conform art. 123 C. proc. civ., ar fi operat prorogarea de competență în favoarea instanței specializate în cauze de insolvență, ci a ales să formuleze această cerere pe cale principală, într-un litigiu distinct, astfel încât instanța competentă se determină conform dispozițiilor Legii nr. 84/1998, care guvernează raportul de drept substanțial, iar nu conform Legii nr. 554/2004 și nici conform Legii insolvenței nr. 85/2006.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București, secția a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B. și pe pârâții C. S.R.L., prin lichidator judiciar CII D. și prin administrator special E. S.R.L., Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și F., în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Dată

Tip

Sursă

21/02/2017

Cerere de chemare în judecată